43,501 matches
-
de Mihail Manoilescu în 1937, care și-a încetat apariția în ianuarie 1941. Buna Vestire din 1937 a fost organizată ca o societate anonimă pe acțiuni, majoritatea acțiunilor fiind în mâna profesorului Mihail Manoilescu și a familiei lui. Directori ai ziarului din prima lui perioadă au fost Dragoș Protopopescu și Toma Vlădescu. Prim-redactor era Mihail Polihroniade, iar secretar general de redacție, Valeriu Cârdu. membri ai redacției erau Ion Stoenescu pentru politica internă, Alexandru Cristian Tell, Mircea Streinul, Virgil Rădulescu, Gabriel
Buna Vestire (ziar) () [Corola-website/Science/325227_a_326556]
-
erau Ion Stoenescu pentru politica internă, Alexandru Cristian Tell, Mircea Streinul, Virgil Rădulescu, Gabriel Bălănescu. În afară de această permanență la redacție, au colaborat: Radu Gyr, Nicolae Totu, Mihail Manoilescu, Bănică Dobre, Ciril Vârnav, Luca Popovici, Paul Petzi, Sextil Pușcariu. La reapariția ziarului Buna Vestire la 8 septembrie 1940, în preajma decretării statului național-legionar sub conducerea lui Ion Antonescu și a lui Horia Sima, Constantin Noica a devenit prim-redactor (adică redactor-șef) al cotidianului Buna Vestire, de unde a fost îndepărtat după câteva săptămâni
Buna Vestire (ziar) () [Corola-website/Science/325227_a_326556]
-
text dezavuat de Ion Antonescu. Director era Grigore Manoilescu, fratele profesorului, iar secretar de redacție Valeriu Olaniuc. Redactori permanenți erau Cristian Petrescu, Ion Stoenescu, Horia Stamatu, Ștefan Ion Gheorghe, Luca Popovici, Radu Gyr, Mircea Streinul, Alexandru Alexianu, Demetrie Soutzu. La ziar au lucrat în calitate de colaboratori Mihail Manoilescu, Constantin Noica, Colonel Octav Vorobchievici, Locotenent Emanuel Voinescu (sub pseudonimul Vornicul Boldur), Mircea Mateescu, Dragoș Vrânceanu, Ciril Vârnav, Nicolae Pană, Demetrie Ganea, Paul Petzi, Barbu Slușanschi, Mircea Pop. După apariția articolului lui Grigore Manoilescu
Buna Vestire (ziar) () [Corola-website/Science/325227_a_326556]
-
în calitate de colaboratori Mihail Manoilescu, Constantin Noica, Colonel Octav Vorobchievici, Locotenent Emanuel Voinescu (sub pseudonimul Vornicul Boldur), Mircea Mateescu, Dragoș Vrânceanu, Ciril Vârnav, Nicolae Pană, Demetrie Ganea, Paul Petzi, Barbu Slușanschi, Mircea Pop. După apariția articolului lui Grigore Manoilescu, "Cu mănuși", ziarul a fost suspendat o săptămână din ordinul generalului Antonescu și la reapariție la conducerea ziarului a venit Alexandru Constant, care era și Ministrul Propagandei. Odată cu Grigore Manoilescu, a părăsit redacția și Constantin Noica, fiind înlocuit cu Horia Stamatu.
Buna Vestire (ziar) () [Corola-website/Science/325227_a_326556]
-
Boldur), Mircea Mateescu, Dragoș Vrânceanu, Ciril Vârnav, Nicolae Pană, Demetrie Ganea, Paul Petzi, Barbu Slușanschi, Mircea Pop. După apariția articolului lui Grigore Manoilescu, "Cu mănuși", ziarul a fost suspendat o săptămână din ordinul generalului Antonescu și la reapariție la conducerea ziarului a venit Alexandru Constant, care era și Ministrul Propagandei. Odată cu Grigore Manoilescu, a părăsit redacția și Constantin Noica, fiind înlocuit cu Horia Stamatu.
Buna Vestire (ziar) () [Corola-website/Science/325227_a_326556]
-
lui Pascalopol, Felix și Otilia se duc la moșia acestuia, unde tinerii profită de timpul petrecut împreună, iar după două săptămâni revin acasă. Între timp, fiul Olimpiei și al lui Stănică, Aurel Rațiu, moare, iar tatăl, înduioșat, îi publică în ziar decesul, amintind toate rudele, în speranța de a obține cât mai mult sprijin financiar. Stănică este interesat de averea lui moș Costache și în acest scop îl aduce pe un oarecare doctor Vasiliade pentru a-i pune diagnosticul că este
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
același loc, sugerând că cei doi ar putea fi de fapt una și aceeași persoană. Când cei trei ajung la biroul din Birmingham, cu Holmes și Watson prezentându-se ca funcționari în căutarea unui loc de muncă, Pinner citea un ziar de seară din Londra și este în mod clar în stare de șoc. El le spune celor trei să aștepte câteva minute, timp în care Pinner se duce într-o cameră vecină, o închide cu cheia din interior și încearcă
Funcționarul agenției de bursă () [Corola-website/Science/325256_a_326585]
-
cunoștea pe adevăratul angajat. (Din acest motiv, i s-a cerut lui Pycroft să nu trimită firmei o scrisoare de demisie.) Mawson & Williams's deținea un stoc mare de titluri de valoare, iar aceasta era ținta celor doi infractori. Din ziar, ei află că la Mawson & Williams's avusese în acea după-amiază o tentativă de jaf, iar paznicul fusese ucis. Din seifurile companiei au fost furate obligațiuni ale căilor ferate americane în valoare de aproximativ 100.000 de lire, plus alte
Funcționarul agenției de bursă () [Corola-website/Science/325256_a_326585]
-
prima care a apărut în această prestigioasă revistă. În anul 2008 Clifford McKenny povestește cum șeful său, John Harman, se pregătea să zboare spre Lună cu racheta "Prometheus" în anul 1973. Pe 14 iulie 1973, cu o zi înaintea lansării, ziarul "Clarion" îl acuză pe Harman de blasfemie, pentru că îndrăznește să profaneze cerurile cu racheta sa, avertizând guvernul că, dacă nu se ia nicio măsură, cetățenii vor lua problema în propriile mâini. În ciuda presiunile conducerii institutului de cercetare, îngrijorat de opoziția
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
Georges Duroy (George Sanders), care nu ezită să se folosească de farmecul său pentru a ajunge în vârful societății pariziene. Sărac și fără perspective, Duroy se reîntâlnește cu un prieten, Charles Forestier (John Carradine), care lucra ca jurnalist politic la ziarul La Vie française. Ei iau masa împreună la editorul ziarului, domnul Walter. Acesta din urmă îl angajează pe Duroy, la sfatul prietenului său. În scrierea articolelor, Duroy este ajutat de soția lui Charles, Madeleine (Ann Dvorak), care se dovedește a
Bel Ami (film din 1947) () [Corola-website/Science/325285_a_326614]
-
de farmecul său pentru a ajunge în vârful societății pariziene. Sărac și fără perspective, Duroy se reîntâlnește cu un prieten, Charles Forestier (John Carradine), care lucra ca jurnalist politic la ziarul La Vie française. Ei iau masa împreună la editorul ziarului, domnul Walter. Acesta din urmă îl angajează pe Duroy, la sfatul prietenului său. În scrierea articolelor, Duroy este ajutat de soția lui Charles, Madeleine (Ann Dvorak), care se dovedește a fi adevărata autoare a articolelor jurnalistului, după cum acesta își dă
Bel Ami (film din 1947) () [Corola-website/Science/325285_a_326614]
-
Programul Asociației cuprindea obiective bine precizate în vederea antrenării femeilor: 1.în viața politică prin: 2. în viața socială prin: 3.în activitate culturală, având ca priorități: A.E.C.P.F.R. avea ca organe de presă un Buletin trimestrial la Iași și un ziar Acțiunea feministă sub conducerea Valentinei Focșa, Piatra Neamț, 1919-1921. Potrivit cu statutele sale, au fost create secțiuni mai întâi la București, apoi la Brașov, Sibiu, Cernăuți, Chișinău și în alte orașe mai importante ale țării. De la început, A.E.C.P.F.R. și-a concentrat
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
și națională, biografii de oameni celebri, etc.) Sofia Chrisoscoleu (1839-1861) Sofia Chrisoscoleu născută Cocea (1839 - 1861); dotată cu o inteligență deosebită și un vădit talent de publicistă, se avântă de foarte tânără în mișcarea pentru unirea Principateșor Române; colaborează la ziarele unioniste ca: Steaua Dunării, Reforma, Dacia, Românul. Sfidând ironia cu care era privită semnătura unei femei în presă, Sofia Cocea abordează în articolele sale, cu o maturitate demnă de orice fruntaș politic al vremii, problemele fundamentale ale restructurării societății românesți
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
se află femeia”, în scrierile sale argumenta necesitatea stringentă de a înscrie în legislația țării a drepturilor fundamentale ale femeii. Maria Flechtenmacher (1883-1888) Maria Flechtenmacher, născută Mavrodin, publicistă, actriță, soția compozitorului Al. Flechtenmacher; între anii 1878 - 1881, scoate la București “ziarul social, literar și casnic”, Femeia română, care apărea de două ori pe săptămână și avea abonați în toate provinciile românești și în străinătate. În paginile publicației sale, reproduce dezbaterile și rezoluțiile Congresului internațional al drepturilor femeilor, ținut la Paris între
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
pe unii dintre cei mai importanți oameni din Sud într-o serie de acțiuni criminale săvârșite de Ku Klux Klan, de aceea grupul încerca să recupereze acele hârtii. În dimineața următoare, Watson îi citește lui Holmes un articol dintr-un ziar în care scria că s-a găsit cadavrul lui John Openshaw în râul Tamisa, după ce un ofițer de poliție auzise între orele 9 și 10, lângă podul Waterloo, un strigăt de ajutor și ceva căzând în apă. Autoritățile consideră moartea
Cei cinci sâmburi de portocală () [Corola-website/Science/325328_a_326657]
-
moartea acestuia ca fiind un accident cauzat de întuneric și de neatenție. Fiindu-i rănită mândria, detectivul afirmă că afacerea a devenit personală pentru el și vrea acum să pună mâna pe bandă. Holmes verifică registrele companiei Lloyd și arhivele ziarelor vechi, încercând să descopere ce corăbii au fost în ianuarie-februarie 1883 la Pondicherry și în ianuarie 1885 la Dundee. El află că vasul american "Lone Star" din statul american Georgia s-a aflat acolo în perioadele căutate; acesta sosise la
Cei cinci sâmburi de portocală () [Corola-website/Science/325328_a_326657]
-
unioniștilor fiind de opt ori mai multe decât ale confederaților. Oamenii lui Burnside au suferit considerabil mai mult în atacul care inițial trebuia să fie doar o diversiune decât în lupta principală. Sudul a început să jubileze pentru marea victorie. Ziarul "Examiner" din Richmond a descris-o ca pe „o uimitoare înfrângere a invadatorului, o splendidă victorie a apărătorilor pământului sfânt”. Generalul Lee, în mod normal rezervat, a fost descris de ziarul "Mercury" din Charleston ca „jubilant, ..., părea dornic mereu să
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
principală. Sudul a început să jubileze pentru marea victorie. Ziarul "Examiner" din Richmond a descris-o ca pe „o uimitoare înfrângere a invadatorului, o splendidă victorie a apărătorilor pământului sfânt”. Generalul Lee, în mod normal rezervat, a fost descris de ziarul "Mercury" din Charleston ca „jubilant, ..., părea dornic mereu să îmbrățișeze pe toți cei pe care-i întâlnea.” Același ziar a afirmat și: „generalul Lee știe meserie și armata sa încă nu a cunoscut înfrângerea.” Reacțiile au fost opuse în nord
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
uimitoare înfrângere a invadatorului, o splendidă victorie a apărătorilor pământului sfânt”. Generalul Lee, în mod normal rezervat, a fost descris de ziarul "Mercury" din Charleston ca „jubilant, ..., părea dornic mereu să îmbrățișeze pe toți cei pe care-i întâlnea.” Același ziar a afirmat și: „generalul Lee știe meserie și armata sa încă nu a cunoscut înfrângerea.” Reacțiile au fost opuse în nord, unde atât armata cât și președintele Lincoln au fost puternic atacați de politicieni și de presă. Ziarul "Commercial" din
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
întâlnea.” Același ziar a afirmat și: „generalul Lee știe meserie și armata sa încă nu a cunoscut înfrângerea.” Reacțiile au fost opuse în nord, unde atât armata cât și președintele Lincoln au fost puternic atacați de politicieni și de presă. Ziarul "Commercial" din Cincinnati a scris: „nu se poate să fie în natura umană ca oamenii să arate mai multă vitejie și ca generalii să dea dovadă de mai puțină judecată, decât s-a văzut din partea alor noștri în acea zi
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
pe John Garrideb. Acest lucru îl nedumerește pe Holmes. În timpul vizitei lui Holmes și Watson, John Garrideb sosește într-o stare de spirit mai vesel. El a găsit, se pare, un al treilea Garrideb, aducând ca dovadă un anunț din ziar pe care se presupune că l-ar fi lăsat un constructor de utilaje agricole pe nume Howard Garrideb pentru a-și face reclamă activităților sale. Observând prezența în anunț a unor termeni din engleza americană, Holmes presupune că John Garrideb
Aventura celor trei Garrideb () [Corola-website/Science/324557_a_325886]
-
fi lăsat un constructor de utilaje agricole pe nume Howard Garrideb pentru a-și face reclamă activităților sale. Observând prezența în anunț a unor termeni din engleza americană, Holmes presupune că John Garrideb el cel care a plasat anunțul în ziar. În ciuda obiecțiilor lui Nathan Garrideb - pentru că el este un om care ieșea foarte rar din casă și nu prea călătorește - John Garrideb insistă ca Nathan să se ducă la Birmingham pentru a se întâlni cu Howard Garrideb. Pentru Holmes devine
Aventura celor trei Garrideb () [Corola-website/Science/324557_a_325886]
-
acest fel atenția opiniei publice de la gravele probleme economice cu care se confrunta Argentina, dar și de la gravele încălcări ale ale drepturilor omului comise de regimul militar. O astfel de acțiune ar fi crescut acțiunile unui regim în cădere liberă. Ziarul argentinian "La Prensa" făcea speculații asupra unui plan bine ticluit care trebuia să înceapă cu tăierea liniilor de aprovizionare a insulelor, urmată de acțiuni în forță, în cazul în care negocierile de la ONU nu vor da rezultat. Tensiunile dintre cele
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Daniel Antonio Jukic a fost ucis la Goose Green în timpul unei lupte aeriene în data de 1 mai). Multe din fotografiile trucate proveneau din presa tabloidă, cea mai cunoscută imagine de acest fel, se intitula "Estamos ganando" ("Învingem"), provenind de la ziarul "Gente", care a utilizat ulterior diverse variante ale acesteia. Trupele argentiniene staționate în Insulele Falkland aveau la dispoziție ziarul "Gaceta Argentina" - ziar destinat să ridice “moralul” trupelor. Trupele argentiniene s-au putut convinge rapid de multe din informațiile false propagate
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
din fotografiile trucate proveneau din presa tabloidă, cea mai cunoscută imagine de acest fel, se intitula "Estamos ganando" ("Învingem"), provenind de la ziarul "Gente", care a utilizat ulterior diverse variante ale acesteia. Trupele argentiniene staționate în Insulele Falkland aveau la dispoziție ziarul "Gaceta Argentina" - ziar destinat să ridice “moralul” trupelor. Trupele argentiniene s-au putut convinge rapid de multe din informațiile false propagate prin acest ziar, în special după recuperarea cadavrelor celor uciși în luptă. i-a unit pe argentinieni, într-o
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]