13,635 matches
-
o bună înțelegere a filosofiei sale morale. Această filosofie a fost discutată, analizată și criticată din diferite perspective. Studiul de față intenționează să o cerceteze din perspectiva relației ei cu rațiunea morală comună. El își propune să pună în evidență îndeosebi relația dintre ambiția speculativă a lui Kant de a da o întemeiere strict a priori legii morale și cerința acordului concluziilor elaborărilor sale sistematice cu rațiunea morală comună. Acestei intenții principale i se adaugă una subordonată. În măsura în care utilitariștii împărtășesc convingerea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ale după-amiezei în casa lui Green, a cărui moarte relativ timpurie l-a afectat profund. (Vezi K. Vorländer, Op. cit., pp. 134-135.) 11. Pentru dezvoltări, vezi Michael Ruse, Taking Darwin Seriously. A Naturalistic Approach to Philosophy, Prometheus Books, New York, Amherst, 2000, îndeosebi p. 213 și p. 148. 12. Vezi Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 8. Iată și răspunsul dat de Kant, îmtr-o notă de subsol a „Prefeței” sale la Crp, unui recenzent care îi reproșa că „nu a stabilit un principiu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe oamenii care sunt la ananghie! Kant nu ar fi putut avea în vedere acest lucru, în ciuda formulării sale neîndemânatice.” (R. Ludwig, Op. cit., pp. 83-84.) 31. Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 21. 32. Ibidem. 33. Vezi M. Ruse, Op. cit., îndeosebi pp. 219-69. 34. Ibidem, p. 235. 35. Ibidem, îndeosebi pp. 238-242. 36. „Utilitarismul pretinde agentului să fie tot atât de imparțial precum un spectator dezinteresat și mărinimos atunci când e vorba să pună în cumpănă propria sa fericire și fericirea altora. În regula
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fi putut avea în vedere acest lucru, în ciuda formulării sale neîndemânatice.” (R. Ludwig, Op. cit., pp. 83-84.) 31. Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 21. 32. Ibidem. 33. Vezi M. Ruse, Op. cit., îndeosebi pp. 219-69. 34. Ibidem, p. 235. 35. Ibidem, îndeosebi pp. 238-242. 36. „Utilitarismul pretinde agentului să fie tot atât de imparțial precum un spectator dezinteresat și mărinimos atunci când e vorba să pună în cumpănă propria sa fericire și fericirea altora. În regula de aur a lui Iisus din Nazaret putem găsi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și elogiul livresc al puterii inflexibile a voinței, care se exprimă într-o severă autodisciplină și în dăruirea necondiționată datoriei. Este unul dintre temeiurile caracterizării lui de către un cercetător ca Friedrich Paulsen drept „filosof al protestantismului”. Kant a fost comparat îndeosebi cu Calvin din punctul de vedere al angajamentului său pentru îndeplinirea fără rezerve și cu deplină consecvență a ceea ce a recunoscut drept îndatoririle sale15. Autocontrolul, deplina stăpânire de sine sunt virtuți ale caracterului pe care Kant le-a apreciat în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a efortului permanent de afirmare a convingerilor prin acțiune, care apărea pe atunci și ni se înfățișează și astăzi drept opusul unei religiozități a meditației, a rugăciunii și ritualului. Iată de ce reprezentări despre îndatoririle persoanei responsabile, care s-au dezvoltat îndeosebi în mediul modernității protestante, reprezentări cărora modul în care a gândit și a trăit Kant le-a oferit contururi deosebit de nete, vor putea fi resimțite în alte medii religioase și culturale, nu în ultimul rând în lumea hedonistă a societății
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu ar fi luat în mod suficient în considerare împrejurarea că în viață întâlnim adesea criminali și oameni care înșeală 33. Kant nu ar fi acordat destulă greutate nici constatării, care a fost impusă conștiinței morale ca o realitate tragică îndeosebi de experiențe istorice mai recente, că în sisteme dictatoriale opresive oamenii cei mai buni trebuie să accepte compromisuri pentru a promova cauze față de care se simt moral angajați 34. Atunci când a formulat legi morale, înțelese drept reguli de comportare ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în acest fel să-i neîndreptățim pe unii dintre ei. Cu toate acestea, unele din considerațiile de mai sus cu privire la originile tendințelor rigoriste ale lui Kant, dincolo de educația religioasă primită în tinerețe, nu sunt lipsite de plauzibilitate. Am în vedere îndeosebi împrejurarea că în centrul reflecției morale a lui Kant nu au stat acele situații profund dilematice în care omul cu intenții pure nu se află în situația de a alege între bine și rău, ci va trebui să aleagă răul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
În anii maturității, Kant a trăit cu conștiința clară a însemnătății cercetărilor sale. Eliberat de preocupări practic-gospodărești și de obligațiile unei vieți de familie, el și-a organizat viața cotidiană și relațiile sociale acordând prioritate obligațiilor sale de profesor și îndeosebi înfăptuirii, în spiritul celei mai înalte responsabilități, a proiectelor sale de gânditor. Programul său zilnic inflexibil, preocuparea lui pentru sănătate, care a putut fi resimțită ca excesivă de unii dintre cei apropiați, opțiunile filosofului în alegerea prietenilor și în relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lui Kant coincid, în mare măsură, cu începuturile învățământului filosofic în școlile românești, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Sunt traduse și adaptate la nevoile unui învățământ filosofic aflat la primii săi pași manuale de logică și filosofie, îndeosebi din limba germană, în care erau prezentate și dicutate ideile lui Kant. Vulgarizarea ideilor filosofice era puternic impregnată de teme și concepte expuse în lucrările filosofului din Königsberg. Astfel într-o carte utilizată în școli din Țara Românească, tipărită în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
își avea punctul de plecare în știința epocii și își propunea să explice cum este posibilă știința matematică a naturii. De aici marea rezonanță a îndemnului adversarilor idealismului absolut: „Înapoi la Kant”. Modelul filosofic german, așa cum s-a profilat el îndeosebi prin opera lui Kant, Schopenhauer și, mai târziu, prin scrierile neokantienilor, domina conștiința filosofică europeană. Situarea multor tineri intelectuali români, fondatori de școli, instituții de cultură și societăți culturale, precum și de publicații culturale, va fi în mod firesc marcată de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lucrările filosofului german. Se știe că unii dintre ei au receptat ideile lui Kant prin mijlocirea scrierilor lui Wilhelm Traugott Krug, un luteran liberal care a ocupat, după Kant, o catedră de filosofie la Universitatea din Königsberg. Lucrările lui Krug, îndeosebi cea intitulată Handbuch der Philosophie, conțin o expunere mai accesibilă a ideilor lui Kant. Tipărite la Viena și, prin urmare, ușor de procurat, ele au contribuit în mod substanțial la răspândirea kantianismului în Transilvania, în prima jumătate a secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fenomenelor”39. Acestea sunt observații care vizează o întreagă tradiție a lecturii Criticii rațiunii pure, inaugurată deja prin Prelegerile lui Maiorescu. Balca era pe deplin îndreptățit să semnaleze cât de problematică este o asemenea lectură, chiar dacă în scrierile lui Kant, îndeosebi în prima ediție a CRP există pasaje care o susțin. Ca reprezentant al noii generații de cunoscători ai filosofiei lui Kant, el își va încheia recenzia cu observația că cel care se încumetă să-l prezinte pe Kant unui public
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
e ceva absolut, care să existe în sine, ci, fiind în bună parte o creație a noastră, are o pecete omenească neștearsă. Adevărul este în funcție de modalitățile constructive ale facultății noastre de cunoaștere”. (Op. cit., p. 37.) 27. Vezi „Prelegerea a cincea”, îndeosebi pp. 75-77. 28. În stilul său sprinten și sugestiv: „Rațiunea teoretică ne întemnița pentru veșnicie între zidurile reprezentărilor subiective cu valoare relativă. Nu există cea mai mică spărtură prin care să se strecoare vreo rază plăpândă din profunzimile metafizice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să asigure dominarea punctului de vedere suprapsihologic, dacă nu chiar antipsihologic, cum susțin H. Cohen, P. Natorp, A. Riehl, W. Windelband.” (Op. cit., p. 62.) 49. Op. cit., p. 64. 50. Vezi Op. cit., p. 72. 51. Ibidem, p. 104. 52. Vezi Op. cit., îndeosebi pp. 126-128 și 140-146. Concluzia va fi că libertatea, nemurirea și existența lui Dumnezeu sunt susținute de Kant „ca postulate morale, ca propoziții metafizice cerute necesar de faptul moralității. Ceea ce speculația (teoria) primea numai ca posibilitate de gândire, practica îi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lui era, numai, că intra în sistem cu un lucru în sine, și avea pretenția să rămână cu un altul.” (Op. cit., p. 204.) 59. C. Rădulescu-Motru, Personalismul energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 394. 60. Vezi Op. cit., îndeosebi pp. 397-399. 61. W. Wundt, Einleitung in die Philosophie, fünfe Auflage, Verlag von Wilhelm Engelmann, Leipzig, 1909, p. 19. 62. „În adevăr, ultimele concluzii ale științei sfarmă vechile bariere pe care gândirea le ridicase până acum între lumea conștiinței și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
excepțional al filosofiei lui Kant. Să ne amintim că Blaga a frecventat școli de limbă germană, că el și-a susținut doctoratul la Universitatea din Viena. Și mai târziu, în perioada gestației și a elaborării sistemului său, Blaga a urmărit îndeosebi literatura filosofică de limbă germană. După cum se știe, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, neokantianismul a reprezentat forma de viață filosofică dominantă în spațiul de limbă germană. Totodată, în mica lume academică românească, ca și în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
urmare, demnitatea de instanță ultimă de judecată a istoriei tocmai deoarece se consideră că ea stă deasupra istoriei. Opțiunile lui Blaga sunt solidare cu acea orientare particularistă și istoristă care s-a configurat la sfârșitul secolului al XVIII-lea și îndeosebi la începutul secolului al XIX-lea, tocmai ca reacție față de raționalismul universalist al epocii luminilor. Inițiatorii acestei orientări, contemporani ai lui Kant, s-au raportat în mod polemic îndeosebi la acele pretenții universaliste care susțin edificiul filosofiei transcendentale și al
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care s-a configurat la sfârșitul secolului al XVIII-lea și îndeosebi la începutul secolului al XIX-lea, tocmai ca reacție față de raționalismul universalist al epocii luminilor. Inițiatorii acestei orientări, contemporani ai lui Kant, s-au raportat în mod polemic îndeosebi la acele pretenții universaliste care susțin edificiul filosofiei transcendentale și al eticii imperativului categoric. Pentru Kant, individul, ca ființă emancipată prin exercițiul rațiunii, era cetățean al lumii (Weltbürger). El aparține epocii și unei anumite colectivități mai mult prin determinările contingente
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Königsberg.” (Vezi Al. Petrescu, „Despărțirea lui Blaga de Kant”, în Revista de Filosofie, nr. 6, 1998, p. 671.) Autorul caracterizează această „despărțire” cu referire la o sumă de teme și concepte ale filosofiei kantiene. În cele ce urmează, îmi propun îndeosebi identificarea acelor orientări fundamentale ale gândirii care îl opun pe Blaga lui Kant. 3. „Luminarea este o ieșire a omului din starea de minorat a cărei vină o poartă el însuși. Starea de miorat este neputința de a se servi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
liber și public și rațiunii omenești. Ceea ce oferă Kant este, de fapt, o încercare de a susține îndreptățirea unui examen critic public, desfășurat „înăuntrul granițelor rațiunii”, a oricăror instituții, forme de viață sau tradiții. În textul articolului se fac referiri îndeosebi la dreptul oamenilor de a face uz de propria lor rațiune în examenul critic al formelor vieții religioase, al instituțiilor religioase și, într-o măsură mai mică, în examenul critic al legislației. Premisa întregii argumentări, o premisă neformulată ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Preferința pentru tradițiile romantice și postromantice în raport cu formele de gândire și expresie ce stau sub semnul luminării și al liberalismului este evidentă în procesul receptării culturii occidentale deja în secolul al XIX-lea. Influența spirituluui romantic se făcea simțită atunci îndeosebi prin preocupările unor mari personalități creatoare pentru explorarea filonului mitologiei autohtone și a literaturii populare. La începutul secolului XX, orientarea spre valori locale și chiar tendința de a opune valori culturale specifice, locale, valorilor culturale universale va deveni una programatică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
spirit relativ difuză în opinia culturală dominantă la noi în epoca precomunistă, comunistă (în limitele libertății de expresie caracteristice pentru diferitele perioade ale acesteia) și postcomunistă. Am în vedere o stare de spirit sau o mentalitate culturală care se exprimă îndeosebi în ceea ce aș numi preferințe stilistice, preferința pentru un anume stil de gândire și anumite forme de expresie 20. Unui observator oarecum detașat al scenei intelectuale românești nu-i poate scăpa ascendența netă a unui stil avântat, bogat împodobit, mustind
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
premisă a existenței lui Dumnezeu, numai Dumnezeu ne asigură în fiecare clipă existența și ne garantează valabilitatea adevărului științelor omenești”27. Se pot formula, desigur, numeroase rezerve și obiecții, atât cu privire la o asemenea caracterizare a poziției lui Descartes, cât și, îndeosebi, în ceea ce privește caracterul îndreptățit al punctului său de vedere. În istoria gândirii moderne, Kant a fost primul care a pus discuția relației dintre știință și credință pe noi baze prin încercarea sa, întreprinsă cu atâta răsunet, de a delimita domeniul rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o caracterizare a relației dintre răspunsul dat de Kant la întrebarea „Ce trebuie să fac?” (tema filosofiei morale) și răspunsul său la întrebarea „Ce pot spera?” (tema filosofiei religiei), vezi și O. Höffe, Immanuel Kant, Verlag C.H. Beck, München, 1988, îndeosebi pp. 247-258. Vezi în această privință o remarcă scrisă de Kant pe o foaie separată, care se afla în păstrare la Universitatea din Königsberg, remarcă reprodusă în Fr. Paulsen, Immanuel Kant. Sein Leben und seine Lehre, Fr. Frommanns Verlag, Stuttgart
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]