4,220 matches
-
au rămas probleme nerezolvate, încă. Complexitatea problemei adolescentului generează, fără îndoială, caracterul controversat al acesteia. Una dintre cele mai mari controverse vizează importanța acordata adolescenței. Cei mai mulți specialiști o consideră vârsta marilor prefaceri fiziologice și psihologice, a marilor întrebări, a viselor îndrăznețe, perioada celei de-a doua nașteri (I. Dumitrescu, 1980, p. 6). Adolescența face trecerea de vârsta copilăriei, a dependenței de părinți la cea a tinereții, „desprinderi de cuib” și a încercării forțelor proprii. Altfel spus, această etapă de vârstă are
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
curtezană. S-a logodit cu Uranios, conducător de care la competiții, dar a părăsit-o, cu senatorul Libanios a avut o fetiță Eudoxia. Și acesta a părăsit-o, n-a vrut să audă nici de ea și nici de fetiță. Îndrăzneața actriță ambulantă și curtezană a avut mai multe ocazii să se apropie de lumea oficială. Eunucul Narses, general, copist la arhive, a învățat-o să scrie și să citească și a apropiat-o de lumea cărților. Theodora s-a căsătorit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
urmat fiul său, prințul Huangtaiji ce voia să cucerească întreaga Chină și să înlăture dinastia Ming. A apărut precum deus ex machina prințesa Cai Zong / Jadeita cea Mare care l-a cucerit cu farmecele ei pe prințul manciurian Huangtaiji. Frumoasă, îndrăzneață și lipsită de inhibiții, prințesa Cai Zong / Jadeita cea Mare se relaxa practicând înotul și călăria. Fiul liderului manciurian Nuerhachi, prințul Huangtaiji, aflând de escapadele sportive ale Jadeitei și ale surorii sale, le-a urmărit, s-a prins în vraja
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Taka Isoda și-a deschis propria ceainărie, a format noi gheișe. În cariera ei socială artistică de gheișă s-a remarcat nu numai prin talentul seducător, prin calitățile artistice, dar și prin curajul de a experimenta stiluri vestimentare și pieptănături îndrăznețe, moderne. A rămas o celebritate și prin faptul că a fost amanta preferată a scriitorului Soseki Natsume (1867-1916), autorul mai multor romane, printre care și Zbuciumul inimii. Mata Hari (1876-1917) Margareth Gertruide Zelle, căsătorită Mac Leod, cu pseudonimul Mata Hari
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cadouri scumpe și ajunge chiar să o și lovească în momente de furie. Atent la ce se întâmplă în jur și la trăirile lui, Ovidiu descoperă puterea de seducție a femeilor tinere și mai puțin tinere, a celor sfioase sau îndrăznețe, învățate sau neștiutoare, blonde sau brune. Dar, în mândria ei, Corina reușește să-l facă pe poet să vibreze prin toate fibrele. Din iubire, el este în stare să-i treacă cu vederea aventurile: Nu-ți cer, frumoasă cum ești
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
îndurării, i-a îndrumat pașii și l-a vegheat să renască omul ucis de el prin crimă. Paul Evdokimov, filosof teolog rus de expresie franceză, a caracterizat-o sugestiv pe Sonia: este figura limită cea mai paradoxală și cea mai îndrăzneață a castității. Manka, Tamara, Katka, Jenia, Liubka, Niura, Pașa, Zoia, Vera, Sonka Alexandr Kuprin, Bordelul Scriitorul rus Alexandr Kuprin (1870-1938) este autorul unor romane realiste printre care: Duelul, Gambrinus, Iama. Romanul Iama / Bordelul este o radiografiere realistă a lumii bordelurilor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
omului pe care a dorit să-l privească, el însuși victimă a unei căderi mai de deplâns decât căderea omului care a provocat vacarmul. Zgomotul, intrat pe urechi, a descoperit pupilele, lăsând loc loviturii care îi distruge sufletul, mai mult îndrăzneț decât puternic și cu atât mai slab cu cât contase pe el. De-abia a văzut sângele, că bea ferocitatea dintr-o sorbitură. Departe de a-și întoarce ochii, el fixează spectacolul și-l absoarbe fără a fi conștient de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să manipuleze emoția. Munca actorului pleacă deci totdeauna din interior, unde se declanșează procesul de "retrăire", spre exterior, unde corpul său desenează imaginea personajului. Personajul este pentru el masca în spatele căreia se ascunde. Ce anume îl face deci atât de îndrăzneț? Întreabă Stanislavski. Masca și costumul după care se adăpostește. Fiind el însuși, nu ar îndrăzni vreodată să vorbească așa cum face când joacă rolul unei alte persoane. În acest moment, nu mai este el cel responsabil de cuvintele pe care le
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sentimentale? Și ați remarcat dimpotrivă că actorilor de compoziție le place să joace roluri de ticăloși, de indivizi grotești, diformi? Asta pentru că găsesc în asemenea roluri posibilități mai bogate, siluete mai bine decupate, o paletă mai colorată, un model mai îndrăzneț și mai viu, imagini. Iar toate acestea sunt desigur mai pline de acțiune, din punct de vedere teatral vorbind, și lasă o urmă mai profundă în memoria publicului. Compunerea unui personaj, când este însoțită de o transpunere autentică, de un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
infinit de nuanțări, de mulți arheologi (Leroi-Gourhan, 1988, p. 894) sau cel puțin de cei care nu refuză să se ocupe de religie ascunzându-se În spatele pretinsei sale invizibilități și incognoscibilități a atestării preistorice („un argument tabu dezaprobat de cei Îndrăzneți și evitat de cei Înțelepți”, după cum spune Orme, 1981). Astăzi Însă e nevoie de o poziție mai Îndrăzneață. În acest scop, metoda care poate fi propusă este identificarea religiei prin intermediul ritualului, adică a expresiilor riturilor, și prin analiza contextului vestigilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să se ocupe de religie ascunzându-se În spatele pretinsei sale invizibilități și incognoscibilități a atestării preistorice („un argument tabu dezaprobat de cei Îndrăzneți și evitat de cei Înțelepți”, după cum spune Orme, 1981). Astăzi Însă e nevoie de o poziție mai Îndrăzneață. În acest scop, metoda care poate fi propusă este identificarea religiei prin intermediul ritualului, adică a expresiilor riturilor, și prin analiza contextului vestigilor arheologice rituale și cultuale. Mărturia oferită de ritualuri poate servi ca indicator indirect al existenței sistemelor de credințe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ne este cunoscută și „Tabla celor 14 Mardukxe "Marduk"”, care afirmă că 14 divinități - printre care și Nergal, Enlilxe "Enlil", Șamaș și Sinxe "Sin" - sunt calități diferite ale lui Marduk. Nu vom putea ști ce succes practic au avut aceste Îndrăznețe Încercări sincretice pasionate ale teologilor și preoților diferitelor școli. 4. Politeismul și regatele divinetc "4. Politeismul și regatele divine" a) Politeismul Atât religia sumeriană, cât și cea asiro-babiloniană au fost Întotdeauna profund politeiste. Zeii care Își Împart Între ei puterile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitului erodase progresiv certitudinile pe care se Întemeia cetatea și pusese În discuție Însăși lumea zeilor; nici procesele de impietate, cărora le-a căzut victimă Însuși Socrate, nu fuseseră de folos pentru frânarea dezagregării spre care se Îndrepta cetatea. Centrifuge Îndrăznețe erau și unele mișcări religioase cu caracter mistic, ca orficii, sau filozofico-religioase, ca pitagoreicii, și erau implicite În culte ca Misteriile de la Eleusis (subcapitolul 3.4a-c). Deocamdată Aristotel afirma că forma și structura lumii divine nu erau nimic altceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de faptul că, tot conform lui Tacitus (Historiae, IV, 14), Civilis i-a incitat pe batavi la revoltă cu ocazia unui prânz ritual Într-o crâng sacru („Civilis, sub pretextul unui banchet sacru, i-a invitat pe plebeii cei mai Îndrăzneți ș...ț, a Înșiruit nedreptățile, persecuțiile și celelalte rele ale oprimării”). Informațiile istorice confirmă vechimea și răspândirea lucus-ului În funcție de templu. Termenii de origine germană nordică veche loh și bar, „loc sacru, altar”, indică tocmai pădurea sacră. În rest, puținele temple
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar putea fi aluzie la desfrânarea sexuală În cadrul funcției a treia?); de asemenea, rămâne obscură și etimologia numelui lor pe care unii cercetători Îl leagă de o formă veche din engleză, ealgian, „a proteja” (de aici, „protectorii”), În timp ce alții, mai Îndrăzneți, Îl identifică, nici mai mult nici mai puțin, cu numele elanului. În favoarea acestei interpretări contribuie, fără Îndoială, faptul că și alte perechi de frați divini sunt legate de animale sau identificate cu acestea; din acest punct de vedere, este semnificativ
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
agită pentru drepturile semenelor ei, punându-și speranțe în „femeia nouă”, cu felul ei de a fi „curajos, nou, întreprinzător”. Cu o retorică de căuzașă, ea cere și un „teatru nou”, „un teatru comprimat, scăpat de regulile învechite, descătușat și îndrăzneț”. Debutul într-ale literaturii și-l făcuse în 1929, la „Vitrina literară”. Mai colaborează, cu proză, publicistică și, foarte rar, cu versuri, la „Adevărul literar și artistic”, „Țara noastră”, „Munca literară și artistică”, „Familia”, „Curentul magazin”, „Vremea”. În 1934 avea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
Unită din Transilvania pentru rolul ei naționalist, dar le-a cerut ascultătoarelor lui să aibă grijă numai de Biserica Ortodoxă Română, sfătuindu-și auditoriul să schimbe numele asociației lor în "Asociația Ortodoxă Română a Femeilor." Asemenea afirmații erau considerate drept îndrăznețe. A conchis afirmînd că "pînă cînd ultimul om nu va ajunge la înălțimea unei conștiințe creștine și naționaliste, Biserica Ortodoxă nu poate considera că și-a îndeplinit misiunea", și a încheiat sfidător: Am avut curajul să spun acest lucru"37
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
adecvat denumit de către Armein Heinen) "Noul naționalism"107. Un naționalism al secolului al XX-lea semănînd vag cu predecesorul lui, naționalismul secolului al XIX-lea. Acest "Nou naționalism" își are obîrșia în capacitățile extraordinare ale românilor de a simboliza visele îndrăznețe pe care atîția oameni și le făceau în privința României Mari. Adepții lui au introdus metode specifice secolului al XX-lea în "lupta naționalistă". În 1923, atunci cînd (ca protest împotriva naturalizării evreilor) Cuza și Codreanu au format Liga Apărării Național
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aceste "vremuri stupide" (secolul al XIX-lea) să-și facă educația au fost formați în spiritul unei religii a credinței în om. Națiunile care se deșteptau și sufletele care se îndoiau au fost expuse literaturii învăluitoare și operelor unor filosofi îndrăzneți. "Dar atîta timp cît sîntem încă vii", încheia Iorga, "noi, cei educați în vremurile acelea, vom rămîne mîndri că aparținem acelui secol semeț, ale cărui creații sînt în zilele noastre călcate în picioare de către barbari"95. Odată cu declanșarea celui de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ion Theo. Tudor Arghezi a trecut de la postsimbolism la teamă religioasă mistică, apoi la un curent cosmic, eșuînd într-o poezie umoristică absurdă, care se menținea totuși într-o permanentă fuziune dintre tradițional și modern. Arghezi apela la un realism îndrăzneț, detaliind promiscuitatea și mizeria cîtorva aspecte ale vieții românești de la periferia societății acelei vremi. El a introdus în literatura română estetica urîtului (inter alia), l-a șocat pe Iorga descriind două pisici făcînd dragoste într-un copac). Înțelegem ostilitatea resimțită
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
conduse de copilăroșii lor autori în apele puțin adînci de la marginea trotuarelor, dar, cînd curentul va deveni mai puternic și apa mai adîncă, se vor răsturna. Anumite mode noi se impun la fel de ușor pe cît de puțin timp durează. Insolența îndrăzneață a pretențiilor lor le ajută la fel de puțin ca și vehemența polemicilor. Nici acceptarea docilă de către un public prostit o vreme nu le face vreun bine. Deoarece există în literatură o regulă de fier prezentă și în artă, care stă la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din anii ’40 Începuse să se fisureze. În 1960, Sink the Bismarck, un film de război turnat după vechile tipare, părea ciudat de anacronic și chiar făcea notă discordantă cu noua stare de spirit. Tonul a fost dat de piesa Îndrăzneață a lui John Osborne Look Back in Anger (Privește Înapoi cu mânie), reprezentată pentru prima dată la Londra În 1956 și transpusă doi ani mai târziu Într-o adaptare cinematografică remarcabil de fidelă. În această dramă a frustrării și deziluziei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cele mai influente romane publicate În vestul Europei - Il Conformista (Conformistul, 1951) de Alberto Moravia, La Chute (Căderea, 1956) de Albert Camus, Die Blechtrommel (Toba de tinichea, 1959) de Günther Grass - erau, fiecare În felul lui, mai originale și mai Îndrăznețe decât ce le-a urmat În literatură. Chiar Bonjour tristesse (1953) de Françoise Sagan și The Outsider (1956) de Colin Wilson, cronici ale narcisismului postadolescentin (cu o tentă, În cazul lui Wilson, de autoritarism mizantrop), erau la vremea lor originale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
minim, concediul de maternitate și sistemul național de pensii (de care au beneficiat după 1965 și țăranii din colective). Pe scurt, Uniunea Sovietică și statele-satelit au devenit state asistențiale Într-o formă embrionară, cel puțin În aparență. Însă reformele mai Îndrăznețe ale lui Hrușciov nu au produs surplusul alimentar promis (alt motiv pentru care colegii l-au părăsit În octombrie 1964). În special cultivarea pământurilor „virgine” din Kazahstan și sudul Siberiei s-a dovedit un dezastru: anual erau distruse 500.000
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să se substituie cunoașterii stăpânilor; În cuvintele lui Antonio Gramsci, atât de apreciate cu câțiva ani În urmă, lupta se ducea Împotriva „hegemoniei” clasei dominante. A doua premisă, care avea să domine și mai net módele intelectuale, era și mai Îndrăzneață. E vorba despre ideea seducătoare de a submina nu doar vechile certitudini, ci Însăși posibilitatea oricărei certitudini. Toate comportamentele, opiniile și cunoștințele trebuiau privite cu suspiciune, tocmai pentru că erau produse În societate și, ca atare, serveau drept instrumente politice. Simpla
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]