5,682 matches
-
hop și vizitatorul celest care s-a așezat lângă el ca un tată uriaș lângă un copilaș prăpădit, s-a așezat liniștit, a fumat liniștit și aiurea (îngerii nu fumează!...), în vreme ce lui îi bătea iar inima nebunește, de emoție, de îngrijorare, apoi îngerul a plecat tot așa, tăcut, liniștit... La București, schimbarea la față a tovarășului Cameniță a continuat. Se petrecea cu o încetineală de melc, dar era ceva neîntrerupt și ireversibil. Tot ce făcea pentru „a transpune în viață“ linia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
împartă același apartament de bloc, să trăiască sub același acoperiș, în acest corp mătăhălos, lipsit de grație, nesuferit, pe care i-l rezervase natura. Transformările interioare ale tovarășului Cameniță erau nenumărate și el însuși le observa cu ușurință: avea insomnii, îngrijorări, angoase, își punea întrebări la care nu descoperea răspuns, întrebări care îi dădeau dureri de cap, se trezea privind în gol și nemaigăsind nici un înțeles existenței sale, avea sentimentul neantului, al zădărniciei. Iar aceste modificări pe dinăuntru, desigur, produceau modificări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Înaltă. Revolverul era În siguranță, fiindcă se afla Înăuntrul buzunarului de la geaca de piele, pus Într-o legătură de cîrpe a cărei duhoare i-a Îndepărtat pe agenții vamali. Cuțitul, recuperat cu mari eforturi, a devenit o nouă sursă de Îngrijorare, fiindcă drumul spre Caracas era Împînzit de puncte vamale, iar noi nu eram convinși că vom da peste oameni cu minte suficientă cît să proceseze argumentele elementare pe care le ofeream noi. Drumul care leagă cele două diviziuni de frontieră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aduc apă proaspătă. După-amiaza nu mă lasă muștele în pace. De aceea citesc. Bineînțeles că Mutica își face de pe acum griji ca nu cumva să exagerez în această privință, dar să știi, draga mea, că nu ai nici un temei de îngrijorare: citesc cel mult 2-3 ore pe zi, iar cărțile sunt ușoare și nu obosesc. În schimb, cititul este foarte plăcut, cu atât mai mult cu cât de foarte mult timp n-am mai citit așa, pur și simplu de plăcere
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îmbrățișa, ce performanțe și ce destin avea de împlinit. Eram cu toții în fața unei mari și lungi bătălii, cât o viață de om. Fiorii dinaintea acestei trânte cu viața, au dat farmecul acelor ani. Altfel, au fost ani grei, încarcați cu îngrijorări de tot felul și neajunsuri materiale, pentru noi și pentru părinții noștri. Mulți dintre cei care proveneam de la țară, veneam la școală în costume naționale specifice elevilor și studenților din Bucovina. Cei de prin satele apropiate făceau naveta acasă, pește
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
artiști contemporani de la Zürich, pentru a face o statuie monstrului după gravurile de epocă. Rezultat: un fel de Pokemon-manga de inspirație japoneză din plastic galben, ținând în dinții de Dracula un pește albastru. Oribil. Cu adevărat oribil, un kitsch monumental. Îngrijorarea bunilor cetățeni ai comunei s-a manifesat imediat în forme concrete: să li se restituie banii adunați prin colectă publică, pentru construcția lui Mock-Mock. (Pasaj adăugat ulterior: Mock-Mock a ajuns în cele din urmă într-un muzeu de artă contemporană
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Canada nu-mi place, cel puțin acum, la început, este prea mare, prea vastă, prea rece, prea-prea... Lumea nouă, biroul de imigrație al aeroportului Dorval, Montréal. Oameni de toate rasele și culorile, așezați cuminți pe băncuțe de lemn. Privesc cu îngrijorare grelele bagaje pe care le-au adus cu ei rotindu-se pe banda de cauciuc moale a aeroportului, ca niște câini credincioși abandonați de stăpân. Suntem supravegheați de o femeie-polițai enormă, un fel de Kapo terminat cu celebra pălărie a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mi-aș dori să fiu transformat în carte pe raft la rândul meu, citesc Eliade, Fragments d'un journal II, 1979-1985. Dincolo de prezența indiscutabilă a celei mai formidabile culturi generale a secolului, se simte printre rânduri apropierea bătrâneții. Eliade are îngrijorări de om în vârstă, comune, fără nici un interes pentru cititor. Plus o goană incesantă dupa onoruri, premii, rutina evidentă cu care îndeplinește îndatoririle de bază ale unui profesor etc. Experiențele mele din această universitate canadiană mă ajută să-i înțeleg
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
conformism al gândirii îngrozitor, scrie zeci de pagini în care nu se zărește nici măcar o singură idee originală textele ei duc cu gândul la manualele de "dezvoltare personală" destinate cadrelor obosite din multinaționale. Fără urmă de ranchiună, ci doar cu îngrijorare, mă întreb ce le va transmite ea studenților săi, cum îi va forma ca viitori intelectuali, ca oameni? Criza lumii academice contemporane este în primul rând o criză de transmitere a cunoștiințelor. În sensul fizic cel mai strict cu putință
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
umbră de etică. Ura de sine a românilor, veșnic nemulțumiți de ceva sau de cineva. Societatea în ansamblu este mânjită cu un strat gros de indolență și nepăsare, fatalism și grosolănie. Mitocănia ca stare de spirit. Mă întreb cu multă îngrijorare, cu frică chiar, dacă va rămâne ceva din toate experiențele mele din Occident, dacă ele mă vor ajuta să mă reintegrez în propria mea țară, devenită pentru mine o țară străină. Aș fi vrut să termin acest jurnal pe o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ale epocii noastre dovedește că o pisică - chiar rănită și de oriunde ar cădea - aterizează întotdeauna în picioare. Or, animalul dumneavoastră a ajuns pe sol - inert. Înseamnă că ați aruncat-o pe fereastră leșinată sau deja moartă... Acuzatul (început de îngrijorare): Dar... Soluție pentru spălatul veselei - cu calitatea suplimentară de a catifela și înfrumuseța mâna femeii. Al 16-lea recensământ ornitologic pe lacul Leman: 87.000 de păsări - fără a socoti pescărușii; cu 30% mai mult decât în 1967. Ex-regina Spaniei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
tovarășilor români ca să se ia măsuri...”, dar nu puteau avea încredere într-un șofer de Goskino. „În actualele condiții, se poate spune că au făcut un act de prietenie față de noi” - conchise Vali, cu un glas îmbunat de o sinceră îngrijorare. Încremenit sub pătură, i-am cerut să se așeze pe marginea patului și să mă asculte, căci îi voi vorbi de la suflet la suflet, ca unuia despre care știu cum și de ce a ajuns de la Rabat la București. Îi respect
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
încălzit în aceste zile inimile, să omagiem inițiativa partidului și statului nostru, a tovarășului Nicolae Ceaușescu, care a așezat și de astă dată arta în rândul forțelor active menite să ducă la asigurarea pe glob a unei vieți lipsite de îngrijorări și conflicte, în care egalitatea și prietenia, înțelegerea și echitatea garantează pacea.“ (Contemporanul, 24 iunie 1977) CODRESCU Elena „Cuvintele Președintelui Țării Sunt uneltele de muncă Prin care România nouă Scrie astăzi O măreață istorie.“ („Cuvintele președintelui țării“, Luceafărul, 27 august
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
care veneau de la unguri sau sârbi) anticoncepționale, care erau administrate după sfatul benevol al unui (mai) cunoscător. Calendarul lunar al fetelor și femeilor era un prilej de bancuri (nu mai țin minte nici unul), de aluzii nesfârșite, de interes și de îngrijorare comunitară. Deși secrete, eventualele sarcini erau șușotite de o întreagă clasă de elevi (se întâmpla și asta), de o grupă de fete, de un întreg birou. Intrau în alertă rețele întregi de sfaturi și binevoitori: vin fiert și alte fierturi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu cine materializa bunele mele intenții. Elevilor le lipseau cunoștințele elementare de cutură generală care i-ar fi ajutat să înțeleagă și să asimileze noțiunile fundamentale ale disciplinei de specialitate. Erau pasivi, chiar indiferenți și nu manifestau nici un semn de îngrijorare privind examenul de la finele anului școlar. Am găsit explicația acestei stări de lucruri abia la examenul din sesiunea iunie, când elevii mei s-au dovedit contrariați, unii chiar iritați de faptul că nu le-am permis să copieze (ceea ce, probabil
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mii de bucăți. Afară era o vreme încântătoare numai bună pentru a te face să gândești la cele mai îndrăznețe vise. Soarele aurea pretutindeni cu strălucirea lui. Aerul era înmiresmat, deși părea uscat. Acasă la ei se simțea o anumită îngrijorare. Carmen îl cunoștea destul de bine pe Nicky. Era ambițios, puternic, curajos dar lipsa lui de comunicare cu ea și cu Victoria era de natură să o neliniștească. Când se întoarse prima oară acasă adunase destui bani pentru a începe o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe Al. (cei care au vila în care a stat Lisette anul tre cut), apoi m-am dus să cinez; am vorbit despre tine cu Miraco vici și cu France. Tot timpul singură... tot timpul singură. Îți aștept veștile cu îngrijorare. Sunt fericită să te știu acolo și nefericită că nu te am cu mine, în imensitatea asta albastră. Seara e cam răcoare; la Delureanu, cinci mese de 8-10 persoane, câteva mese de doi plus odrasla, eu - singură, iremediabil singură. Când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la părinții ei în Anglia; m’a rugat să-ți comunic caldele lui salutări, în orașul spre care, ca orice român, râvnește. În afară de această telegrafică înșiruire, o explozie de plâns de dor, în fața Mariei. Trec printr’o fază ingrată de îngrijorare și dor, amândouă acute. Biata Maria care nu știa ce să facă îmi mărturisia că ea tocmai se bucura văzând ce curagios iau viața, cu muncă și resemnare. În momentul de față, pe piață iar o criză de numerar ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mare deschis, mor de cald, simt cum îmi curge sudoarea, ca un râuleț fierbinte, până la călcâie. Mă gândesc la tine, gingașa mea floare exotică, cuibărită într un pod! Cum ai să poți trăi acolo. Sunt ploșnițe? Chiar aștept cu mare îngrijorare detalii despre mutare și mai ales despre instalarea ta. E imposibil să mă gândesc măcar, serios, că ți-aș putea trimite scrisoarea asta; scriu în orb; nimeni, nimic. Degeaba aș telefona, degeaba aș încerca orice și mă simt umilită, ca și când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sus o să fie un corsaj cu balene, brodat manual - și Danny mi-a propus să-i pună și un mic nod de dragoste din mărgele, folosind pietrele zodiacale ale mirilor, ceea ce e extrem de original. Singura mea teamă - să-i zic îngrijorare vagă - e faptul că nunta e peste două zile și eu încă n-am probat rochia. Nici măcar n-am văzut-o. Dimineață am sunat la ușa lui ca să-i amintesc că azi plec în Anglia și, după ce și-a târșâit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cam încurcat. — Păi... ăă... va trebui să regândim un pic conceptul designului... — În ce fel? Bate darabana cu degetele preț de câteva clipe, după care ridică privirea spre mine. Ai un tricou alb simplu? — Un tricou? nu-mi pot ascunde îngrijorarea. — O să fie cool. Ai cuvântul meu. Afară se aude oprind o mașină de transport și Danny se uită repede pe geam. Hei, ți-ai mai luat ceva de la antichități? O oră mai târziu mă aflu în fața oglinzii, privindu-mă. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să fie liber la data la care vrei tu! Din fericire, un client al meu a anulat, așa că am putut să vă strecor, altfel... Nu mă mărit la Hotelul Plaza! Robyn o săgetează cu privirea pe Elinor, și cute de îngrijorare îi apar brusc pe frunte. — Am vorbit, spune Elinor apăsat. Am vorbit ieri. — Bine! Pentru că știi și tu, timpul ne presează foarte tare. O nuntă la Plaza în mai puțin de cinci luni? Unii organizatori de nunți ar spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe nepusă masă? Exclus. Dar, dacă cumva te întâlnești cu el pe scări, spune-i ce te-am rugat. Asta-i tot ce-ți cer. Păi... bine, zic în cele din urmă. Zău acum. Ca și cum n-aveam destule motive de îngrijorare deja. — Danny, chiar trebuie să dau telefonul ăsta... îi spun neajutorată. — Și... v-ați gândit unde vă mutați? spune, trântindu-se într-un fotoliu. — N-am avut timp. — Nici măcar nu v-ați gândit la asta? — Elinor vrea să ne mutăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și au început să se certe în legătură cu zona în care se află ieșirea și să dezbată subiectul dacă taxa de 3, 60 lire pe ora de parcare este sau nu o sumă rezonabilă, mie mi se pune un nod de îngrijorare în stomac, care se strânge ori de câte ori cuvintele „Luke“, „New York“ și „America“ apar în conversație. E exact ca atunci când le-am spus părinților mei că studiez Matematici superioare. Vecinul nostru Tom se înscrisese la Matematici superioare, de nu-i mai ajungeai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
oamenii se ambalează mult prea tare cu chestiile astea. Se poate foarte bine face totul atunci, cu puțin timp înainte. — Categoric! spun ușurată. Sunt perfect de acord. Ei, slavă Cerului. Mă așez mai confortabil în scaun și simt că toată îngrijorarea începe să-mi dispară. Atunci totul o să fie mult mai simplu. Dacă n-au apucat să facă mare lucru până în clipa asta, o să fie floare la ureche să contramandeze totul. De fapt, pare că nu s-au agitat deloc. Vai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]