4,562 matches
-
târgului neam întâlnit cu Steluța îmbrăcată în doliu. Cumpăra cele necesare pentru înmormântarea fetiței. Steluța n-a putut scoate o lacrimă. Oamenii, mai ales vecinii, plângeau alături de noi, de nenorocirea noastră. Cu ce am greșit ca să fim ruinați sufletește? Am înmormântat-o pe Cezărica în curtea bisericii din Coasta Lupii, pe Aleea Copiilor, alee pe care, cu o nesimțire inimaginabilă Clemansa Gerota a înglobat-o în moșia ei, pentru extinderea viei. În dormitorul în care locuiam cu copiii aveam o sobă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Azi-noapte, continuă să plângă Ilinca. Se simțea mai bine după cum vorbisem cu tine. A avut o criză, am dus-o la spital și acolo a murit. Tu știi situația mea. Nu am de niciunele. Ce mă fac? Cu ce o înmormântez? —Vin eu acolo. Nu te las așa. Știu că tu m-ai ajutat de câte ori am fost la nevoie. Mi-e și rușine să mai apelez, dar n-am la cine. Nu-ți face griji. Vin la tine. —Bine! te aștept
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
descoperea în adâncul inimii ei că-și iubea cu adevărat soțul decedat. Îl iubea, se tânguia ea înspre căușul palmelor. Umerii încovoiați îi zvâcneau înăuntrul vizonului. Cu diamantul barosan cuibărit în palme, se văita că trebuia să iasă ca să-și înmormânteze soțul de trei carate în parcela funerară a familiei. Am mâncat omlete Denver, în timp ce Ducele Vandalilor pocnea baloanele gumei sale cu nicotină și spunea că-i o perioadă foarte defavorabilă pentru a se lăsa de fumat. Și Sfântul Fără-Mațe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
violat pe mine. Scuturânduși coada de cal, Ducele Vandalilor îi spune Pețitorului: — Pe tine nu te-ar viola nimeni nici să plătești. Și Mama Natură râde împroșcând cu sânge și cruste peste tot. Diavolul a murit. Trăiască diavolul. Acum îl înmormântăm pe Satana. Domnul Whittier e demonul în fața căruia toate păcatele noastre trecute vor părea o nimica toată. Povestea crimelor lui ne întări, ne va lustrui până la albul inocent al victimei. Până ni se va fi greșit mai mult decât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În Italia, la Roma „Premio di Tevere“ pentru eseistică. La 15 decembrie este ales membru corespondent al Academiei de Științe din Belgrad. 1989 - primește premiul „Bruno Schulz“. La 15 octombrie Danilo Kiš moare la Paris după o lungă suferință este Înmormântat În orașul Belgrad. Opera postumă: Viața, literatura (Život, literatura), Svjetlost, Sarajevo, 1990; Zațul amar al experienței (Gorki talog iskustva), BIGZ, SKZ, Narodna knjga, Belgrad, 1990; Poezii și tălmăciri (Pesme i prepevi), Prosveta, 1992; Lăuta și cicatricea (Lauta i ožiljci), BIGZ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
față de lumea fluturașilor de timbre va fi doar un pretext, ca să nu pară ridicol În ochii celorlalți și chiar În fața sa.) Asta era deci extremitatea peisajului său spiritual care se afla la un pas de vărsarea râului, unde se aflau Înmormântați prietenii, iar cei apropiați lor Îi urmau cu atâta repeziciune Încât orice om - chiar mai puțin Înclinat meditației decât tata - devine filosof, În măsura În care filosofia Înseamnă reflecție asupra sensului existenței umane. Nemulțumit de viață, ros de melancolia bătrâneții care nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mărită în 1830, cu orientalistul Erwald, pe care-l urmează la Tübingen, în Suabia, la vestita și străvechea Facultate de teologie de acolo, unde Erwald capătă o catedră. Moare de consumpțiune, ca și mama sa vitregă, în 1840 și e înmormîntată la Tübingen. Theresa rămâne, până la urmă, în casa lui Gauss. Va fi sprijinul și bucuria bătrâneților lui. * În privința carierei lui Gauss, n-avem multe de spus. După moartea ducelui Ferdinand, protectorul său, Gauss obține, în august 1809, locul de director
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fostului său stăpân, își lipește fața de marmura monumentului funerar și urlă îndurerat. Faptul pare cu atât mai surprinzător cu cât în ziua înmormântării câinele fusese închis în casă și n-a putut cunoaște locul în care i-a fost înmormântat stăpânul. 7. Era în zori, pe câmp, la începutul unei toamne. Lăsam potecile să mă conducă. Vedeam trecând, departe, ca niște clăi cu aburi, tăcutele femei justițiare. Cărau spre vetre, în spinare, mari legături de vreascuri și coceni. Nedeslușirea lor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
versiune: urmărit de ghinion, Julián Carax murise În orașul său natal, În cea mai crîncenă mizerie. Fetele de la bordelul unde cînta la pian făcuseră o chetă pentru a-i plăti o Îngropăciune cumsecade. CÎnd sosi momentul plății, cadavrul fusese deja Înmormîntat Într-o groapă comună, lîngă trupurile unor cerșetori și ale unor oameni fără nume care apăreau plutind În port sau care mureau de frig pe treptele de la metrou. Fie și numai ca să nu se dea bătut, Monsieur Roquefort nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acest timp, nimeni nu știe. Poliția l-a contactat pe taică-su, Însă acesta a refuzat să se ocupe de cadavru, pretextînd că el nu avea nici un copil. După ce au trecut două zile fără ca nimeni să reclame cadavrul, a fost Înmormîntat Într-o groapă comună, În cimitirul de la Montjüic. N-am putut nici măcar să-i duc flori, pentru că nimeni n-a știut să-mi spună unde fusese Îngropat. Angajatul de la morgă, care păstrase cartea găsită În haina lui Julián, a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Se poate muri cu dreptatea în mână. Adu-ți aminte doar de moartea vel logofătului Miron Costin. Așa este, părinte. Despre acest caz, va scrie mult mai târziu un om de carte: „Și se afla acum la Barboși, ca să-și înmormînteze <giupîneasa> dar de unde o roată de călări sosită în spume de la Iași, îl luă pe sus, îl decapită scurt la Roman pe cine știe ce buturugă întîmplătore și-l lăsă să fie îngropat la un loc și în același timp cu jupîneasa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de jur-împrejur și apoi fioros la soldații înghesuiți unii în alții. Vedeți voi mâine la raport" După ce închide ușa, doi soldați sar în grămada de corpuri și șuieră aproape la unison. Nimeni de aici nu vrea să ajungă la Canal! Înmormântăm totul. Ne-am înțeles?" Suntem undeva la o reuniune, nu înțeleg prea bine de ce s-au adunat atâția oameni, este lume multă, învălmășeală, lumea se plimbă de colo colo, îl aștept pe Alex, știu bine de ce sunt acolo, să-l
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de la maică-sa că a murit ăla bătrânul. Când am auzit, am început să plâng și eu, și soția. Sor-mea ne-a dat banii, bagaj ca lumea. Direct la Oltenița la mort. N-aveam de nici o culoare să-l înmormânteze. Am mers cu soția la poștă, am luat suplimentul, șomajul, alocația copiilor și am dat și eu o sută de dolari, l-am înmormântat pe socru’. Făcusem un service la cumnată de la a la tot. Am zis, mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
banii, bagaj ca lumea. Direct la Oltenița la mort. N-aveam de nici o culoare să-l înmormânteze. Am mers cu soția la poștă, am luat suplimentul, șomajul, alocația copiilor și am dat și eu o sută de dolari, l-am înmormântat pe socru’. Făcusem un service la cumnată de la a la tot. Am zis, mă duc la sor-mea iar. Și îl iau doar pe copilul mic. L-am lăsat pe cel mare la treabă după mort, era muncă, erau pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au pus altele, au șters datele. S-a făcut loc și pentru ăștia noi, au mai smuls niște stejari din rădăcini, să mai fie pământ. Dincolo de deal și de soldatul necunoscut e sărăcimea. Dar și la „Sfântu’ Vasile”, de când au înmormântat-o pe mătușa primului-ministru, au făcut o alee pentru ștabi, au pus pietriș, e și-o fântână acolo, c-o lebădă din care țâșnește apa. Și primarul are loc de veci acolo. Au schimbat gardul, e lumină, e pază. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gării nu mi-a plăcut de la început să mă duc. Acolo zidurile arată mai dărăpănate, gata să se surpe, accentuând senzația de pustiu, de gol și de moarte. Tencuiala a căzut și bălăriile aproape înăbușă zidul descărnat. Te și vezi înmormîntat de bălării, împreună cu ruinele gării. Dar cel mai mult mă indispune faptul că acolo nu există practic nici un orizont. De pe peron și din sala de așteptare se vede în depărtare pădurea, în vreme ce, în direcția mlaștinilor, la câteva sute de pași
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eșafodul, ci pentru a-l cuceri. Dezamăgiți de teroarea revoluției, ei sfârșesc prin a-l aclama pe Bonaparte. Pretinzîndu-se scârbiți de eșafod, se înghesuie la încoronarea lui Napoleon. Dar ei nu-și dau seama că astfel renunță și la altceva. Înmormântează încrederea lor în revoluție. După ce au spart porțile Bastiliei, pun deasupra lor o coroană imperială. Considerîndu-se trădați în speranțele lor, ei trădează la rândul lor ceea ce a rămas. De aceea mi se pare că o sentință care ar confirma ghilotinarea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sensul cel mai profund al expresiei, generație după generație. Documentul continua, Solicităm de asemenea cea mai mare atenție din partea guvernului asupra faptului că reconversia indispensabilă a industriei nu va fi viabilă fără investiții masive, căci nu e același lucru să Înmormântezi o ființă umană sau să duci pe ultimul drum o pisică sau un canar, și de ce să nu spunem un elefant de circ sau un crocodil de bazin, fiind deci necesar să se reformuleze de sus până jos know how-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și gloria. N-a fost să existe. Nici gloria, nici atacul. Prea puțin Înclinate spre cuceriri și cu atât mai puțin spre construirea de imperii, ceea ce respectivele țări pretindeau era numai și numai să nu mai vină oamenii să le Înmormânteze lor fără autorizație această nouă specie de imigranți cu forța, și, dacă ar veni doar ca să-i Înmormânteze, treacă-meargă, dar veneau și să-i omoare, să-i asasineze, să-i elimine, să le stingă viețile, Întrucât, exact În acel precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
atât mai puțin spre construirea de imperii, ceea ce respectivele țări pretindeau era numai și numai să nu mai vină oamenii să le Înmormânteze lor fără autorizație această nouă specie de imigranți cu forța, și, dacă ar veni doar ca să-i Înmormânteze, treacă-meargă, dar veneau și să-i omoare, să-i asasineze, să-i elimine, să le stingă viețile, Întrucât, exact În acel precis și fatidic moment În care, cu picioarele Înainte pentru ca să-și poată capul da seama de ceea ce se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
onoare cu industria funerară În vederea unei raționalizări a eforturilor și a unei distribuiri de sarcini, ceea ce Însemna, În limbajul de toată ziua, că ea se angaja să furnizeze morții, agențiile funerare contribuind cu mijloacele și tehnica necesare pentru a-i Înmormânta. Se mai spunea că propunerea maphiei fusese primită cu brațele deschise de agenții, deja obosite de irosirea științei sale de milenii, a experienței sale, a know how-ului său, a corurilor sale de bocitoare, În organizarea de funeralii pentru câini, pisici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și pentru ceasurile foarte rele, când ea sau el nu este mai mult decât o zdreanță fetidă pe care este inutil să o speli. Agențiile funerare au trecut de la euforie la disperare, din nou ruina, din nou umilința de a Înmormânta canari și pisici, câini și celelalte animale, broasca țestoasă, papagalul, veverița, gușterul, nu, pentru că nu exista alt animal care să se lase așa, purtat pe umăr de stăpân. Liniștită, fără să se piardă cu firea, maphia se puse pe treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
încolo străinii vor ocoli acest oraș. Această ciumă era ruina turismului. La restaurant, după o scurtă lipsă, a fost văzut reapărând domnul Othon, omul-bufniță, dar însoțit numai de cei doi câini dresați. S-a aflat că soția își îngrijise și înmormântase mama, și își continua acum carantina. \ Asta nu-mi place, îi spune directorul lui Tarrou. Cu sau fără carantină, ea este suspectă și prin urmare și el. Tarrou îi atrăgea atenția că din acest punct de vedere, toată lumea era suspectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Toate formalitățile fuseseră simplificate și, în general, pompa funebră fusese suprimată. Bolnavii mureau departe de familiile lor, iar vechile rituale fuseseră interzise, în așa fel încât cel care murise seara petrecea noaptea singur, iar cel care murea în timpul zilei era înmormântat fără întârziere. Familia era, bineînțeles, înștiințată, dar în majoritatea cazurilor nu se putea deplasa, fiind in carantină dacă locuise laolaltă cu bolnavul. În cazul în care familia nu trăise împreună cu cel mort, ea se prezenta la ora indicată, adică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
AL FAMILIILOR A FOST JIGNIT. DAR ASTEA SUNT CONSIDERAȚII DE CARE NU SE POATE ȚINE SEAMA PE VREME DE CIUMĂ : TOTUL FUSESE SACRIFICAT EFICACITĂȚII. DE ALTFEL, DACĂ LA ÎNCEPUT MORALUL POPULAȚIEI SUFERISE DIN PRICINA ACESTOR PRACTICI, CĂCI DORINȚA DE A FI ÎNMORMÂNTAT ÎN MOD DECENT ESTE MAI RĂSPÂNDITĂ DECÂT SE CREDE, CEVA MAI TÂRZIU, DIN FERICIRE, PROBLEMA APROVIZIONĂRII DEVENISE DELICATĂ ȘI INTERESUL LOCUITORILOR S-A ÎNDREPTAT SPRE ALTE PREOCUPĂRI MAI IMEDIATE. ABSORBIȚI DE FAPTUL CĂ TREBUIAU SĂ STEA LA COZI, SĂ EFECTUEZE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]