104,540 matches
-
și croitorii. Undeva pe stînga, în capul străzii Temișana care coboară spre Radio, pe Popa Tatu stă scris pe o firmă nemodernizată CROITORIE. Eu căutam țigări, cu o agitație îngrijorătoare, de drogoman. Mă fîțîi prin zonă. În cele din urmă întreb, pe cineva din cartier, unde pot găsi. Îmi arată croitoria. "De ce nu spune, mai bine, că nu știe?" mi-am șoptit, iritată, în barbă. Și totuși, mă apropii. Și intru. Înăuntru zăresc, cu stupoare, că locul stofelor este luat de
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
Vasile Băncilă, Mihail Sebastian, Nicu Carandino, Perpessicius și lați mari oameni. Și urmele lor au fost înghițite de timp, de istorie. În realitatea Brăilei le cauți în zadar. În drum spre hotel, coborînd spre Dunăre, ca să mai îndulcim amarul, o întrebăm pe gazda noastră caldă și binevoitoare. "Dar Tanti Elvira?". Ne arată o căsuță, renovată, binemersi pe Strada Neagră. Pășim pe alee. Citim firma luminoasă, dichisită: "Siemens Club". Nici urmă de cîntecele de altădată, de lirele cîștigate, zice-se, ușor. Tanti
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
fost mereu la fel de simplă ca pe vremea când era învățătoare, colindând toată Guajira, și nu și-a închipuit niciodată că bărbatul ei ar putea concepe o idee care să nu fie providențială. Așa încât nici unul din ei doi nu s-a întrebat în adâncul inimii cum avea să fie viața noastră cu o femeie-sergent din Dortmund, care se înverșuna să ne deprindă cu de-a sila cu cele mai vechi obiceiuri ale societății europene, pe când ei, împreună cu patruzeci de scriitori la modă
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
reține imediat permisul de cititor. El va fi eliberat după plata unei penalizări". Iată că m-a furat textul (ca-n Urmuz) și n-am mai putut să vă lipsesc de savoarea acestei lecturi - de la distanță -, încît încep să mă întreb cum se numește asta: sadism sau masochism. Deci: "Accesul la colecțiile bibliotecii se face obligatoriu numai pe baza permisului de cititor, prin sălile de lectură și cu asistența custozilor (în caz contrar se va reține permisul)./ Cititorul este obligat să
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
te judecă. Afișele din BN nu se deosebesc deloc de cele din transportul urban, baruri sau de pe pereți. De exemplu, primul afiș pe care l-am văzut în România a fost cel din casieria Universității - "Vine omu, stă oleacă, mai întreabă, dar și pleacă", apoi, pe o cabină de autobuz, - "Nu mă dispera", iar primul "tablou" - o "diplomă" pe care scria "Cea mai sexy tipă". Dacă nu se putea ca să nu se nască aici pînă la urmă un Caragiale și un
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
politică a operei marelui Will, revista publică un studiu despre raporturile (ce idee!) teatrului japonez Nô cu teatrul modernist european al lui Beckett și cu viziunile scenice ale lui Jerzy Grotowski. Un teatru în care nu se întîmplă nimic?, se întreabă Kott chiar din titlu. Dovedind că se întîmplă o mulțime de lucruri foarte semnificative. România s-a ajuns din urmă Buletinele meteo au ajuns la loc de frunte în cotidianele centrale, la concurență cu știrile bombă. Cititorii care vor avea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
să reevalueze decizia luată privind limitarea numărului de manuale pentru liceu (...) Semnatarii listei sînt practic crema specialității, și nu îi putem enumera numai din lipsa spațiului". Dacă trecem cu vederea să știrea e neîngrijit redactată, nu putem să nu ne întrebăm ce rost mai are o asemenea scrisoare deschisă după ce anul școlar a început, iar profesorii s-au mulțumit să le ceară elevilor să cumpere ce manuale au avut la îndemînă. * În ROMÂNIA LIBERĂ Ilie Șerbănescu scrie următoarele: Deși faptul poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
e curată garanție; iar dacă fidelul electorat aude, cumva, noaptea vuiet de bombardiere (americane? engleze?), să fie convins că ei, și numai ei, le-au permis zborul pe cerul înstelat de deasupra patriei. Ce tot ai, domnule, cu Iliescu? sînt întrebat, jumătate glumă, jumătate serios. Și ca întrebarea să aibă și-un moț, urmează, de fapt, schepsisul ei: ești în criză de subiecte? nu mai poți picta? N-am nimic cu Iliescu, răspund, cu omul Iliescu, deși, fie vorba între noi
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
părem conștienți, comportîndu-ne în continuare ca băștinașii unei colonii oarecare." Dacă în mintea acestui editorialist aceștia sînt românii, nu cred că mai are rost să încercăm să-l convingem că se înșeală. * "Se poate rîde și pe seama unei tragedii?!" se întreabă Cornel Nistorescu în EVENIMENTUL ZILEI. Se poate! răspunde editorialistul care recent a fost citit în toată America, în traducerea excelentului său editorial Cîntarea Americii. Dar, precizează Nistorescu, una e să rîzi de teroriști și cu totul altceva e să faci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15791_a_17116]
-
Nu cred că n-avea dreptate pana pamfletară a lui Léon Bloy, caracterizînd sărăcia drept "o impietate, un blestem atroce a cărui oroare nu e posibil s-o exprimi și care face să dea înapoi deodată stelele și dicționarul"! Mă întreb - și-mi întreb confrații: lăsînd la o parte rarisimele excepții cunoscute, au fost oare, de la război încoace, așa de săraci oamenii scrisului literar de la noi cum sînt în prezent? Această mizerie proliferantă să fie prețul libertății pe care tinerii - conștientizați
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
n-avea dreptate pana pamfletară a lui Léon Bloy, caracterizînd sărăcia drept "o impietate, un blestem atroce a cărui oroare nu e posibil s-o exprimi și care face să dea înapoi deodată stelele și dicționarul"! Mă întreb - și-mi întreb confrații: lăsînd la o parte rarisimele excepții cunoscute, au fost oare, de la război încoace, așa de săraci oamenii scrisului literar de la noi cum sînt în prezent? Această mizerie proliferantă să fie prețul libertății pe care tinerii - conștientizați și stimulați de
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
o fi făcut, pentru că sunt distrat și impardonabil pierdut în preocupările mele cărturărești. Consecința: suferința soției, copiii, debili, primejduiți prin lipsa aportului meu la bugetul casei, lucrările personale care mergeau bine, părăsite". De la această mărturisire, anchetatorii au început să-l întrebe despre activitatea sa dușmănoasă împotriva RPR. Și, de fapt, cele cîteva pagini redactate și descoperite, după mărturisirea inculpatului, la o percheziție, sunt un document revelator despre perspectivele socio-economice și politice viitoare. Rețin din acest extraordinar document fără intenție testamentar, această
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
ceva nou, să-și resusciteze și alte resurse și modalități de a-și pune în lumină personalitatea. În fond, pentru ei s-a făcut spectacolul. Dimpotrivă, pare o reducere a lor pe scenă. Și nu în sensul esențializării. M-am întrebat dacă rolul înțeleptului Cadîr nu i s-ar fi potrivit mai bine lui Radu Beligan decît lui Gheorghe Dinică, abandonat cumva într-un con de umbră în economia spectacolului. Pe de altă parte, în Ianke, Radu Beligan pare că se
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
aceea veche în stare să-l facă rezistent. Se vede că era prima generație de vrăbii care își construiau cuiburi și care nu cunoșteau încă legile rezistenței materiei în astfel de împrejurări. * * * Arta, nebunie controlată... - Și cum e dincolo? îl întreabă Aug. Doinaș pe Nego, după ce acesta abia scăpase de la sinucidere. Dețin răspunsul lui Nego și îl repet și de astă dată. - Mi s-a spus că nu e voie să spun, răspunsese el, bâlbâindu-se ușor, cu un vechi reflex
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
siderat în fața unei imagini nu doar sfidătoare în sine, ci îngrețoșătoare la modul fizic: doi "copii ai străzii" defecau, ziua în amiaza mare, pe trotuarul pe care, orbi și surzi, treceau destui cetățeni pașnici! "Și ce-ai făcut?", l-am întrebat, curios să aflu cum se comportă omul normal în fața agresiunii primare absolute. "Păi, stai să vezi. Ăia se căcau râzând, însă nimeni nu-i băga în seamă. O femeie, sub geamul căreia se petrecea oroarea, striga la ei, însă derbedeii
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
ca ziua stelele-n fîntîni", "după ce am purtat îndelung/ lipită aproape de spaima oaselor/ cămașa de forță a tăcerii/ dintr-odată ochii uitați/ așteaptă o decolare de culori înflorite/ de cuvinte frumoase/ de pe buzele mele arse încă/ de pecetea muțeniei", "te-ntrebi: cum ai ajuns în timpul care/ își infiltrează ceața-n cele mai eterne/ înfățișări și ipostaze?" ș.a.m.d. Alexandru Lungu în postura de poet religios, ba chiar, autor al uneia "dintre cele mai autentice poezii religioase românești" (Vasile Baghiu) se
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
Nimic din trecerile insesizabile de la Mircea Eliade, nici o preocupare pentru tehnicile literaturii de gen. Vasile Andru își prezintă povestea sec, într-un stil copilăresc, brutal în directețea lui. La fel și interpretările. Vocea bătrînului a fost prorocire sau jelire, se întreabă naratorul, făcînd speculații despre influența psihică theta sau despre descîntecul care atinge diencefalul prin emisie puternică. Dar această simplitate are la rîndul ei o miză literară. Vasile Andru vrea să scrie povești exemplare, adică structuri, scheme, osaturi esențializate în care
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
femei în tinerețe... Că era scris acolo, pe-o piatră veche de lîngă mănăstire, că nu era voie să calce în lăcașul lor picior de muiere (cuvînt ce o enervase cel mai mult pe "înalta doamnă"). Iar tînărul criminolog se întreba dacă "înalta doamnă" pe care o însoțea era cu adevărat muiere, dată fiind nepăsarea ei și știut fiind că femeile sunt superstițioase, indiferent de cultura lor. "Vreau să spun că o femeie, orice ar fi ea, cînd află de o
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
posibil, așadar, ca în anul 1993 (ca să avem și noi o minimă certitudine!) înalții ofițeri Iamandi, Lupu etc. să fi intrat în posesia unor documente, însă acele documente sunt cu siguranță mult mai vechi! Neștiind ce e cu ele, au întrebat în stânga și în dreapta despre întrebuințarea ce li se poate da și, probabil, nefiind găsite suficient de relevante, au fost puse la păstrare. Pasul următor: de ce a ieșit dosarul la iveală tocmai acum, când, prin poziția în care se află, dl.
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
Iliescu însuși a fost nu doar un colaborator oarecare, ci șeful suprem al KGB-ului, cu zâmbetul său de ferăstrău circular ne va liniști: "Fiți pe pace! Dosarul e contrafăcut!" Există, firește, și un revers. Ce se va întâmpla, mă întreb, cu spionii adevărați și cu cei care complotează realmente împotriva României? Ce se întâmplă cu extremiștii, demenții, teroriștii veritabili ajunși, pe baza informațiilor furnizate de SRI, în fața justiției? Se știe că un principiu fundamental al dreptului spune că acolo unde
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
mă ducea cu gîndul la atmosfera sălilor cu elevi. Același tip de rumoare, de așteptare, de inocență. Și ceva esențial îi despărțea: hazardul. El i-a adus aici, iar experiența dură pe care o parcurg se dublează acum. I-am întrebat pe mulți și mi-au răspuns că sînt de la țară sau nu, dar că, în orice caz, n-au văzut niciodată teatru pe viu. Niciodată. O bătrînă din Teleorman, care n-a înțeles nici cu ce mă ocup, nici de ce
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
vrînd probabil să fiu martorul absolut. Mai întîi, îl salutasem cu sfiala unui derbedeu pus pe calea cea bună; înclinîndu-mă cît mai în jos înaintea clasicului cu bască și papion, ceea ce nu mergea deloc cu vînzătorul de cireșe... El mă întrebă la iuțeală cît? punînd mîna pe balanța ruginită. Un kil, murmurasem, dus; iar el potrivi pe limboi greutatea de nikel, fără să-i tremure mîna, ca mai tîrziu, și mă înșelă repede cu o zecime, două... La urma urmei, iarăși
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
liniștea, muțenia atelierului. Apoi, timpul pe care l-aș fi furat atelierului, aere perennius... Practic, de cînd ai părăsit, în 1985, Editura Junimea, n-ai mai avut o slujbă stabilă, deci ai trăit din pictat și din scris. Eram atunci întrebat cu oarecare mirare: cum, o să fii pensionar? Nu, pentru că una e să lucrezi într-un domeniu economic, să zic, iar retragerea să fie o apăsare a timpului mort, alta aici. Dimineața, la trezire, îmi fac preparativele de rigoare, mă urc
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
pe bătutele sau mai puțin bătutele străzi ale bătrînului oraș. Cîte ore pictezi pe zi? Nu exagerat de multe. Nu e neapărat să stau doar la șevalet. Vezi, am și-un pat aici (rămîne între noi); cîte cineva, intrînd, mă întreabă: "Cum, dormi aici?" Nu, nu dorm, dar după lucrul la șevalet, covîrșitor, mă întind pe acest pat freudian-proustian-procustian și mai schițez ceva, mai notez ceva. E și o manualitate aici: mai întind o pînză, mai bat un cui, mai tai
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
a avea impresia că am locuit dintotdeauna la cincizeci de metri de locul în care mă aflu. Sunt foarte mulțumit când mă găsesc în situația de a fi oprit de cineva care s-a rătăcit într-un oraș, ca să mă întrebe care e drumul cel bun... Fiind vorba de Estuar, de Nantes și de Saint-Nazaire, poate că ele au avut o anumită influență în privința acestei fascinații a călătoriei... Fără îndoială... Dar aceste spații portuare, deschise, le-am descoperit și prin lecturi
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]