4,649 matches
-
Dimitriu, Scrisoarea Dvs., cu felicitare de ziua numelui meu, la etatea de 83 de ani, a fost o atenție de om extrem de delicat sufletește. Vă mulțumim atât Dvs. cât și D-nei. La amândoi ne-a făcut o deosebită plăcere. Pe timpul Întunecat de ploaie și frig, toate cele aduse la cunoștință, au fost pentru noi o mângâiere! Singura care ne-a mâhnit, a fost suferința din jurul Dvs. . Noi vă dorim din suflet sănătate. Dacă omul privește viața cu resemnare și cu mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
dornic să-mi pună niște întrebări in privacy, atras, pesemne, într-o mai mare măsură de alteritatea mea decât de afinitățile colegilor bieloruși. A interpretat, apoi, la chitară, în stil Vîsoțki, precedat de prezentarea flamboiantă a directoarei (care i-a întunecat puțin pupilele), melodii pe versuri proprii, la micul party de la final. „Poetul nostru” - îmi spunea cu mândrie șefa, căci observase interesul aedului pentru mine. Poetul cânta cu pletele în vânt, dându-și drumul vocii neîmblânzite, sorbindu-și voluptuos momentul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la care e supusă, continuu, structura morfo-fiziologică a individului. Boala - am numit-o astfel, generic; singurătatea - o altă „boală” a creatorului, „singurătatea ideii”, pentru a fi mai „explicit” (deși atunci când un scriitor vrea să fie mai „clar”, nu rareori obscurizează, întunecă ce vrea să spună!Ă, ridicolul, sărăcia, iată câteva dintre „riscurile” creației! Sigur, în acei ani extrem de încordați ce pregătesc „ieșirea în lume”, „izbirea de social”, „bătălia ideatică” - care e mai mult decât atât, e o „bătălie” a personalității în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
contemporaneității noastre; iscusite, abile, dar... vai, foarte, foarte puțin reflexive! Și nu din neputință, din incapacitate, ci... pentru că reflexivitatea, Gândul, chiar în formele sale cele mai simple, nu... se vinde sau se vinde prost, azi, când criteriul reclamei, al vandabilității întunecă multe valori. Noi, artiștii, „slujitorii gloriei”, o respingem orgolioși, când Ea nu respectă minima moralia, când trișează la rândul ei, coborând, zeitate cum e, în rândurile gloatei capricioase sau vanitoase. Deoarece, credem noi împreună cu alții, gloria - ca o formă înaltă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
străine!?... Ura și indignarea, perfect justificate, față de invadatorii ruși, ca și față de slugile lor interne, această ură care a putut fi o armă de luptă și de coeziune a unor spirite libere, curajoase, a fost ea însăși cea care a întunecat multe minți, înlăuntrul și mai ales în afara granițelor, cei mai aprigi au fost, cum se întâmplă, tocmai cei care au suferit și au luptat mai puțin! Și, am mai spus-o, noi, la Paris, am avut două sau chiar trei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
însă pe splendidul și fermecătorul poet „să nu mai facă politică”, să se „rezume la vastul și dramaticul imperiu al liricii!...”.Ă Cariera sau, dacă vreți, „cariera” mea care a neliniștit pe atâția, succesul meu social care, fapt paradoxal, a întunecat mai mult sau mai puțin „succesul de stimă”, de critică, al ultimelor mele trei romane, a durat deci între ’68 și ’71, an în care-mi trimit de la Paris, lui Stancu, demisia din fruntea R. literare. Pentru că am început acest
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Acest cuvânt, în mare vogă la noi între războaie, și aproape numai cu sensul său pozitiv, e un reflex probabil al „succesului” de tip american ce începuse încă de pe atunci să invadeze Europa, mentalitățile și unele psihologii. Începând oarecum să întunece noțiunea de „valoare”, una tipic europeană, pe care o găsim afirmată, printre primii, la „tinerii” Marx și Nietzsche, ca și pe „acel om” care produce valoare - homo estimans. Timp de o jumătate de secol, sub comunism, acest cuvânt de ne
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
capricioasă, așa cum sunt zeii minori! Sigur, nu vom rezolva aici, cu puținele elemente pe care le deținem, această gravă preocupare, problemă, de care s-au ocupat în timp un Drăghicescu, un Eugen Lovinescu sau George Călinescu și care adeseori ne întunecă realmente orizontul nostru ideatic, falsificând nu rareori chestiuni stringente ale zilei, ale relațiilor inter-umane sau, și mai grav - cele, grav compromise de comunism, între cetățean și statul român; ce-și caută un profil cât de cât stabil și reprezentativ. Și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fund, înălțimi păduroase. Orașele, satele au acel caracter german cunoscut, clădiri cu acoperișuri de țiglă, cărămidă aparentă sau ziduri vopsite în colori vii; clopotniți ascuțite; un aer de viață tihnită și patriarhală solid așezată. În jumătate de ceas cerul se întunecă de pretutindeni; ploaie violentă. Ora 4 d.a. În sus de Linz a trecut o furtună cu ghiață. S-arată brazi. Un măr înflorit: deci suntem în locuri înalte. Regensburg în munți Dunărea mică. Aici sunt mine de sare: export în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe cale,/ Pe cărare,/ Pe drumul cel mare./ Când la jumătate de cale/ S-o-ntâlnit cu sanca/ Șî săncoiul,/ Cu cataroaia/ Și cataroiul,/ Cu leoaica/ Și leoiu,/ Cu spăimoaia/ Și spăimoiu./ Cu strânsoaia/ Și strânsoiu,/ Cu fricoaia/ Și fricoiu,/ Cu întunecata/ Și întunecatu,/ Cu turbata/ Și turbatu” (RuscaVaslui). Funcția magic-curativă a acestui text cere o numire exhaustivă a surselor malefice ale bolii, motiv pentru care sunt pomenite în perechi feminin- masculin. Întâlnirea la mijlocul drumului marchează ieșirea din spațiul ordonat al lumii, iar faptul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cui, și pune p-acela și aruncă p-ăla-n foc. Cum a arunca biciu, aia a sări dîm pat, plîngînd”. Și aici focul este principiul care anulează intruziunea ființei divine în fenomenal, ca actualizare a funcției sale negative: „el întunecă și sufocă datorită fumului său; arde, consumă, distruge; e vorba de focul pasiunilor, al pedepsei, al războ¬iului”. Înlocuirea biciului care a transformat litotic întreg planul supranatural cu un echivalent profan, de o frumusețe subsumată gustului uman, limitat la referenți
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sunt comune colindelor și basmelor, furtul astrelor, asociat în mod automat cu eroii de tip Greuceanu, apare și într-o colindă din Agighiol, Tulcea: „Dar ce pradă mi-a prădat?/ Nuna Luna, Soarele,/ Și cheile raiului./ Raiul mi s-a-ntunecat,/ Iadul mi s-a luminat./ Dumnezeu mi s-a-ntristat,/ Scară d-albă mi-anălțat,/ Peste lume s-a uitat,/ Dar în lume ce-a aflat?/ Tot voinicul de Ovidiu”. Dezechilibrul cosmic creat de intruziunea haosului este marcat de o inversare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În cele ce urmează prezentăm câteva din zilele celor trei refugii și unele aprecieri ale epocii respective. Eram în seara zilei de 27 iunie 1940, cu câțiva prieteni pe bulevardul Alexandru cel Bun, strada principală a Chișinăului. Încă nu se întunecase, iar forfota străzii era dominată de vocile și râsetele tinerilor. Cursurile și examenele școlilor, liceelor și facultăților se terminaseră și manifestările de bucurie erau firești. Timpul frumos de început de vară și de vacanță stimula acest elan tineresc. Nimic nu
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
bătăliei pentru convenirea, prin consens, a unei proceduri democratice în procesul de edificare a Conferinței pentru securitate și cooperare în Europa". În luna august, la Helsinki, în proximitatea Cercului polar, ziua era cu mult mai lungă decât în România; se întuneca după orele 22,00 și se lumina a doua zi după orele 4,00. Am avut șansa de a ocupa un loc la o fereastră pe partea dreaptă a avionului, ceea ce îmi permitea să mă bucur de imagini de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și întunericul țarist, fără libertăți și fără lumină, ați trăit Dumnezeu știe cum. De la sufletul nostru la al vostru n-a putut trece nimic. Noi, cei slobozi în pământul nostru românesc, priveam cu jale cum neamul nostru din Basarabia se întunecă și se strânge, fără ca să-i putem da un ajutor. În vremea din urmă, durerea noastră a crescut, văzând cum dușmanii noștri au stăruit prin născociri mincinoase să samene vrajbă între noi, pentru ca apropierea să nu mai fie cu putință
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de oxigen în momentul când simți că te asfixiezi. Al doilea aspect, nu prea are importanță când iei startul, important e să nu ratezi cursa, cel mai bine e să nu gâfâi niciodată în spatele vreunui confrate, îți prăfuiește scrierile, îți întunecă sufletul, te termină, este extrem de bine ca drumul pe care ți l-ai ales, fie el cât de îngust, fie chiar o nișă, să fie doar al tău, totul e să ai puterea să ți-l particularizezi printr-un ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu-i nici un câștig, e numai o pierdere. Nici vorbă de calcul. Pur și simplu poezia nu m-a ales. Am stat în preajma ei, i-am repetat în scurt traiectul, dar când să ajung la mine însumi drumurile s-au întunecat, instinctul a dispărut. Aș fi snob să spun că decizia, și în acest sens, al renunțării, mi-ar fi aparținut, deși știam demult cuvintele lui Rilke către un tânăr poet. Nu, n-am ajuns până acolo încât să spun că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de maci o boare adie. Așteaptă-mă seara. Vin pe la zece. Soldații-s în cazarmă. Gloata se-mprăștie. Mortul atârnă în frânghii. Petrece. Vom fi întreaga noapte și altele o mie. Orașul stă la masă. E ora pentru cină. Se-ntunecă tot roșul pe câmpul plin de maci. Voi veni la nouă. Gândul mă alină. Plec eu, tăcutul, singur spre tine, tu ce taci. Am atâtea definiții despre poezie, că mă simt în postura miriapodului care are o mie de picioare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să pot măcar scrie aceste cuvinte, privindu-te pe tine și pe oricine în ochi. Poate că m-am născut și am scăpat până acum cu viață anume să pot spune mai departe povestea oaselor tatălui meu, din acel subsol întunecat din Sighet, un oraș de la marginea României, de pe granița nordică a Tisei. Dar nu asta e și istoria părții celei mai lucide a poporului român, cea care nu apare încă în cărțile de literatură ale acestor ani? Toate mi s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vedea rezultatul: ceartă, dezbinare, desfrânare, furt sau omor. De aceea unii nici nu se mai respectă, pentru că a pus stăpânire pe inima și mintea lor cel viclean, care-i adapă cu fel de fel de băuturi. La băutură mintea se Întunecă, cei ce beau se Înfierbântă și trec la acțiuni josnice. Eu, ce să zic, știu că multe lacrimi curg din cauza băuturii. Cred că dacă cineva nar bea deloc nici n-ar mai muri. Iar dacă cineva bea peste măsură pot
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
S-a lăsat ca un mielușel Și-au pornit asupra Lui Cu tot felul de minciuni. Cu minciuni să-L răsplătească Pe Iisus să-L Răstignească! Când Iisus sufletul și-a dat Mari minuni s-au Întâmplat Cerul s-a Întunecat Pământul a tremurat Zidu-n templu s-a crăpat! Iar la natura s-ontristat. Astăzi lumea e grăbită Nu le pasă ce se-ntâmplă Dacă mergi pe stadion Acolo e mult popor. Cu grămada se duc toți Că-i Duminică sau post
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
-vor pe frați Fii vor omorî pe tați Foc se-ntinse peste lume Și durere fără nume Care n-a fost de când sunt Oameni pe acest Pământ Semne or fi prevestitoare Chiar și-n lună, stele, soare: Soarele s-o-ntuneca Luna, raze nu o mai da Stelele-or cădea pe rând Frica-n inimi semănând O să urle amarnic vântul De-o cutremura Pământul Și-or hui Înfiorător Valurile Mărilor! Multor oameni zbuciumarea Groaza le-o curma suflarea Cei ce răbdători
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Și pe cei ce au făcut bine Îi va lua Domnul cu Sine Iar la cei răi le va spune Să se adune toți din lume În Valea lui Iosafat Unde vor fi Judecați! Dar voi iubiților frați Nu sunteți Întunecați Să vă prindă fără știre Acea ziuă de venire! Dar, mare frică va fi, Când toate se vor prăbuși! Luna, stele or cădea Soarele se-ntuneca Și toate vor fi-ntristate Pentru c-am făcut păcate Dar atunci va fi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
În Valea lui Iosafat Unde vor fi Judecați! Dar voi iubiților frați Nu sunteți Întunecați Să vă prindă fără știre Acea ziuă de venire! Dar, mare frică va fi, Când toate se vor prăbuși! Luna, stele or cădea Soarele se-ntuneca Și toate vor fi-ntristate Pentru c-am făcut păcate Dar atunci va fi târziu... Doamne, la Tine azi vin! Hai creștini, să ne-nchinăm Pe Fecioara s-o rugăm În genunchi cu lacrimi multe... Ca pe noi să nu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de arginți la cei care-i dase pentru vânzare nelegiuită. Apoi În loc să se Întoarcă să se căiască, să regrete fapta urâtă care-o făcuse n-a vrut din mândrie ca să nu se smerească. Nu și-a cerut iertare, mândria Îl Întunecase, s-a dus și spânzurat. Sigur dacă venea la Domnul să-și ceară iertare, Domnul Îl ierta. Cu acei bani au cumpărat o grădină În afara cetății pentru Îngroparea străinilor. Ia se numește Țarina Olarului și astăzi se mai vede.... Noi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]