5,591 matches
-
prea comod pentru o aventură. Și prea prudent pentru a mă expune să fiu mușcat de un șarpe veninos. Jungla m-a atras prin ceea ce o apropie de un labirint. Mi-a dat același sentiment de ușoară panică, de risc, învăluit în junglă de mirosuri grele, care te pot face, cred, să uiți de primejdii. Dar lumea în care trăim nu este, oare, și ea junglă? O junglă civilizată, e drept, în care ipocrizia a pus o oarecare ordine, dar în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
arheologilor. Pe drum, dr. Huerta mi-a vorbit despre pericolul ritmului în care avansează știința de azi. Sunt discipline în care numai inițiații au acces la înțelegerea ultimelor descoperiri. In ritmul acesta, știința poate ajunge, fără voia ei, să se învăluie pentru profani în superstiție și mister. La azteci și mayași, ca și la egipteni, preoții dețineau secretele științifice. Existau un calendar sacru și unul obișnuit. Și, poate, pentru neinițiați unele lucruri din calendarul sacru erau la fel de inaccesibile ca și hieroglifele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
înapoi în acvariul pustiu al vilei din Cumpătu, plin doar de aerul cameleonic - acum e auriu, mai deschis sau mai întunecat 18 după cum norii umbresc stațiunea - și de țiuituri care se rotesc printre mobile. Descui ușa camerei mele și mă învăluie căldura sobei lăsate aprinsă. La fereastră bate aceeași creangă de pin, cenușie și cumva plină de viață, încordată și sigură pe sine. Dar trag draperiile și aprind veioza, căci viața n-are nimic de-a face cu artificiul paginilor din fața
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pielii tale. Acolo, pe mormanul de ghete vechi, pe sacul de rufe, între pânze de păianjen îngreunate de praf, tu ciocnești două pietre ovale și o flacără palidă se-ntinde deodată cuprinzîndu-ți mâinile, și un miros de piatră arsă te învăluie. Și în acea clipă, care poate nu se va mai repeta, o vezi deodată: o față subțire, ca modelată într-o coajă de sticlă luminoasă, niște umeri goi și firavi. O păpușă de cârpă strânsă la piept. Codițe lungi, cuminți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în pământ, urmând-o în cameră, și ceva îmi spune că trebuie să mă port așa cum toate erau în jurul meu, fiecare obiect la locul lui statornicit, în însușirea lui reală, doar veioza de la masă arzând, și cald, dulce toropeală mă învăluie, obosit, nedormit, abia aștepți să te tolănești într-un fotoliu și miroul aromat al ceaiului de tei, Aprind lumina! tu ai aprins-o, Nu! Las-o așa! Vrei un ceai de tei? Da? E gata făcut! Tu, în singurul fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se poate sfințenie fără jertfă, Tu ești încă curat la minte și la trup, Daniel! și nu știi că geniul poate fi uneori și demonic, Dar creația, îl întrerup eu amintindu-mi pe dinafară cuvintele părintelui Ioan, creația este întotdeauna învăluită într-o anumită sfințenie, părintele Ioan îmi explica astfel, Dumnezeu a făcut lumea, dar creația sa nu este perfectă în sine, de aceea Dumnezeu a dat omului posibilitatea de a-i restitui lumea transfigurând-o, geniul nu face decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la școală, eram liber, liniștit, mi-era bine, Da, mă întrerupe el, pentru că părintele Ioan era cu tine! Știi cum îmi spun colegii de școală? Nu! Daniel sihastrul! Apoi tăcem amândoi, Și liniștea acestei după-amieze mi se strecoară în suflet învăluindu-mă în melancolia amintirii altui timp, de n-ar fi toate aceste zgomote mărunte care se aud prin iarbă, prin aer, toată această forfotă nebunească a minusculelor gângănii, aș crede că într-adevăr sunt clipe când timpul încremenește pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
privim scurt, el amuzat, în spatele meu se deschide ușa de la baie, Aida în halatul ei de mătase cu ape, îmi pune mâna pe umăr, Și-mi vine atunci să plâng dar, Cine-i puștiul?! vocea de dincolo ironică a bărbatului învăluit în fumul de țigară și deasupra lui pe fereastră soarele asfințind, Aida mă trage după ea în bucătărie, mi-a mângâiat părul ca unui copil îmbufnat ce și-a surprins mama cu un bărbat străin, Fii acum cuminte și du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu sta încordat, mâinile lui protectoare pe umerii mei relaxându-i, lasă-te în voia mea, nu auzi decât o singură voce, eu îți vorbesc, vocea mea te ia de mână, îți relaxează trupul și vocea lui continuă să mă învăluie, să mă înfășoare, să mă mângâie, mi se strecoară în trup și pe unde trece vocea lui lasă în urma ei o pace calmă, pierd cite puțin din greutatea corporală, pleoapele încep să-mi cadă ușor, nu mă împotrivesc, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
imaginație, pentru că, în realitate, în seara asta ea are părul prins, întotdeauna și-l prinde când cântă, pare ușor obosită, Așa este, nu ne-am mai văzut de mult! E o seară frumoasă, vine primăvara! iarăși glasul ei spre mine învăluit cu tulburi dorinți, Da, e primăvară! Trecem nepăsători pe lângă stația de autobus, o luăm înspre oraș și eu mă lupt cu sentimentul nelămurit că tot ceea ce se întâmplă acum s-a mai întâmplat de fapt, că am mai trăit identic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și-n fața mea se deschide întunecoasă pădurea de foioase, cu copaci uriași ale căror coroane îmbinate undeva sus opresc într-o luptă dură pentru lumină trecerea razelor soarelui spre mărunta vegetație de jos, intrând în pădure îmi simt trupul învăluit de o răcoare binefăcătoare, din vale se aud clopotele mănăstirii, La părintele Ioan, bucuros să mă vadă, au trecut atâția ani, mă întreabă de ai mei, ce se mai întâmplă în lume și, privindu-mă în felul lui anume, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am înțeles de unde vine această siguranță a părintelui se însera peste curtea mănăstirii și frunzele de viță-de-vie întinse pe sub streașina casei și pe la ferestre își alungeau umbrele întunecate prin încăpere, iar demonul din mine, retras pentru moment din arenă, se-nvăluia tăcut în negurile tulburi ale ființei mele, Seara la meșterul Luca și Janos, meșterul Luca povestește, o mai veche poveste, pentru mine o spune, e povestea lui Vasile din Fălticeni, zugrav de biserici, de la acesta a învățat cu puțin înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și de vopsea, eu cu greu îmi stăpânesc dorința pătimașă de a smulge o țigară din pachetul de pe masă, stăm pe întuneric din cauza țânțarilor, cu toate ferestrele deschise și toate acestea, povestea meșterului Luca, înserarea, bâzâitul nerăbdător al țânțarilor, încăperea învăluită în fum de țigară, toate acestea îmi dau sentimentul nelămutrit că am trăit cândva o scenă asemănătoare și nu-mi amintesc când, Tot așa, continuă meșterul Luca, și Vasile din Fălticeni a stat vreo trei ani la jupânul Dumitrache, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vânt scuturându-se în copacii de la fereastră, soba de teracotă în care bubuie gazul, înserarea amenințătoare a vremii urâte de afară, ceaiul excelent, de fructe uscate, fursecurile cu migdale după o rețetă, ce căutai la Paris? Și, ca să nu adorm învăluit în această imagine tulburătoare adusă din cine știe ce neguri îndepărtate ale ființei mele, m-am ridicat precipitat și m-am scuzat că trebuie să plec, Alain s-a oferit să mă invite undeva la un bar, am acceptat, 19 decembrie, neînțelegeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu tremurând, pe măsuța de lângă pat ceaiurile noastre se răcesc treptat, pe fereastră se întunecă umed în arborii încărcați de ploaie din curte, ea tremurând în pijamaua mea, nu pentru mult timp, mâinile mele dezbrăcând-o de pijamaua bărbătească și învăluind-o fierbinte în mreaja atingerilor pline de dorinți, Fratele Rafael căutându-mă peste tot, îl văd apropiindu-se pe cărarea din pădure spre mine, greoi, gâfâind, întrerup lectura din caietul lui Theo, așteptându-l, transpirat, cu chipul roșu încorsetat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fierte de fratele Rafael, roșii, ardei și brânză, eu am băut și lapte și el avea cafeaua caldă pe-un colț al sobei din bucătărie, mirosea frumos a cafea fierbinte, îmi stăruie și acum în minte acel miros de cafea învăluind într-o tihnă căutată toate neliniștile mele referitoare la Pantocrator, despre aceste nelămurite lucruri n-o să-i pot vorbi nici părintelui Ioan, ne ridicăm de la masă și ne întoarcem în biserică, iarăși tencuiala proaspătă, iarăși amestecul culorilor, desenul Iui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înțelege? urc și punând piciorul sus pe schelă mă uimește peste măsură noul Pantocrator, nu mai era cel de ieri, nici cel din zilele trecute, încercam să mă bucur că n-am găsit bolta goală, dar nu reușeam, Pantocratorul mă învăluia într-o amețeală stranie necontrolată, nu-mi puteam dezlipi ochii de la el, era făcut din atât de puține linii și totuși atât de viu! Am coborât iute scara și, întâlnindu-l pe părintele Ioan care se îndrepta spre izvor, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
grijulie pe părinte de lângă mine și se-așază pe pat, lăsându-mi pe frunte batista mare, înmuiată în oțet, îmi ridică la pieptul ei capul și-mi vine să leșin a doua oară de-o bucurie fără margini ce mă învăluie cu degete de mătase, Diana ține farfuria de supă înaintea mea și preoteasa, rar, învârtind cu lingura în supa gălbuie prin care zăresc bucăți mărunte de morcovi, tăiței, fire verzi de pătrunjel, Diana ține cu amândouă mâinile farfuria să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în floare în grădini, prunii înfloriți bezmetic și albinele îmbătate de mirosul tare al florilor, fluturi înaintea noastră pe cărare, de peste grădini un zvon de cântec, un glas de fată, încă nu disting cuvintele, dar melodia vine ritmată spre mine, învăluindu-mă ca mireasma dulce a florilor de pruni, ne tot apropiem fără să-mi dau seama de unde vine cântecul și deodată izbucnește limpede foarte aproape de noi, Badea-i om de omenie, șialalalalalala, dar sărutul nu-l prea știe, șialalalalalala, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-o grăbită spre mănăstire, eu prin spatele copacilor după ea, urcând dealul spre biserica cea veche, copii neastâmpărați o înconjură în cercul lor obraznic fără s-o atingă, neîndrăznind să se apropie dincolo de aura de lumină a soarelui care o învăluie, mă pot și eu arăta acum fără a mă mai ascunde, ea se îndreaptă spre biserica veche și eu o urmez cu evlavie, De ce nu-mi spune nimeni dacă Florița, Floarea din Drăgosteni e mama mea? acum părintele fiind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nevoie de ceva vreme până să depășești un astfel de moment. Phelim nu fusese o persoană crudă, dar imposibilitatea sa de a se implica într-un angajament avusese efecte dezastruoase asupra atitudinii lui Ashling în privința dragostei. De când plecase, singurătatea o învăluia ca un vânt rece și aspru, dar nu era deloc pregătită să se implice într-o relație cu un alt bărbat. Nu că ar fi fost tocmai copleșită de oferte. —A trecut aproape un an, ai depășit de mult momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se făcuse de găină. — Uite, pune asta pe tine, spuse Jack, dându-și jos jacheta. — Nu aș putea. Bineînțeles că putea - și că o făcea, dar nu strica să pară politicoasă. —Ba poți. El îi aranja deja jacheta pe umeri, învăluind-o cu căldura lăsată în urmă de corpul lui. Și-a lăsat brațele să alunece în mânecile încă fierbinți, care îi acopereau mâinile cu totul, în timp ce haina îi apăsa umerii. Jacheta era mult prea mare pentru ea, și asta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aer misterios. în ciuda așteptării noatre, ca prin farmec, luna și-a făcut regală apariția, asemeni unei zeițe, din valurile înspumate ale mării. Pentru o clipă emoția ne-a tăiat răsuflarea. Părea că ne aflăm într-o altă lume. Totul era învăluit într-o pulbere de lumină argintie. Lucrurile, care la lumina zilei îmi erau atât de cunoscute, aveau acum o înfățișare nouă. Privind cerul, am remarcat cât de frumos sclipeau steluțele aprinse, asemeni unui policandru imens, menit să dea farmec întregii
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și ea de fericirea sătenilor. Bătrânelul a căzut la picioarele ei, mulțumindu-i cu lacrimi în ochi. O dorință imposibilă EduardMihail Hamza Era o zi plăcută de toamnă. Împreună cu părinții am ieșit la o plimbare în Parcul Copou. Totul era învăluit într-o lumină blândă, aurie. Frunzele verzi ale copacilor, ce mă înveseleau astă vară, erau acum galbene sau ruginii și încetul cu încetul se desprindeau de pe crengi și porneau într-un dans lin, acoperind aleile parcului cu un covor multicolor
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
prin ce aventuri am trecut, mi-am zis: N-o să uit acest vis ciudat cât voi trăi! Mirajul naturii Elena Roșu Rumeneala zorilor înflorea discret pe cerul răsăritului. Soarele țesea scări de văpaie pe undele pârâiașului de munte. Lumina blândă învăluia natura ca într-o vrajă. Mă apropiam de Mânăstirea Agapia cu privirea îmbătată de coloritul divers al câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic. Satul
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]