7,853 matches
-
ca „părinte“, „precursor“ al noilor energii cinematografic-moldovalahe, dar și pledoarii pentru resuscitarea documentarului românesc. Asta, după ce, în Idei în dialog, lăudasem scurt metrajul lui Adrian Sitaru cu (personajul) Adrian Titieni lăsând stupefiant o franțuzoaică să se înece stupid, sub ochii țiganului care-i pândise geanta... și copilul... Vrednică imagine a României-pe-plaja-Marii Nimicnicii. Tot lăudându-i Corinei cutare spectacol de la ACT, cutare nouă montare a lui Măniuțiu, Tompa, Purcărete și Afrim, spunându-i, cu sadism infantil că, de la încântările pe nume Amălie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în spinare, drum de picior, acasă la Nicorești. Apostolat cu traista-n băț Între prietenii pe care îi aveam cu număr Iancu Dimofte, văr secundar, ieșea cu mult în față. Tocmai fu sese numit învățător suplinitor într-un sat de țigani lingurari, Argea, undeva sub dealurile Poienii, la puțini pași de mînăstirea Sihastru. Aici se vorbea românește, se muncea gospodărește, cei din Argea fiind foarte căutați la muncile câmpului pentru hărnicia, chibzuința și simplitatea lor frumoasă. Iancu mi-a propus să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Izvor al Tămăduirii. În primăvară, încurajat de experiența Argea, iatămă în fața comisiei Revizoratului școlar județean pentru ocuparea unui post de suplinitor. Am ieșit al doilea. Și am fost repartizat într-un sat răzeșesc, cum spunea inspectorul hâtru, un sat de țigani lingurari. Era o glumă dar nicidecum batjocură fiindcă o astfel de alegere îmi asigura concurența zero la post, deci liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață. Și iată-mă la Slobozia Panu, un sat al comunei Colonești, undeva la 8o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
l-a onorat. L-a făcut să se simtă la înălțimea bunelor maniere ale neamului pe care îl reprezintă el, un produs uman în ușoară alunecare.” Apropos, îmi mai zice, dacă mă vezi la crâșmă la Broscoi că beau cu țiganii și dacă am și lăutarii alături să te ferești că atunci sunt nebun. Mda. Cum stai cu lemnele? Sigur că prost!” A scris pe o foaie de bloc-notes cu litere mici, nervoase: ”Vasile, cauți 2-3 tânjale cu boi voinici și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
era mereu înjosit și agresat. Și nu era altceva decât un ostaș credincios al Armatei Române! Oameni și oameni, lume ca vai de lume. În fine, la 31 august 1929, activitatea mea la Dumbrava a încetat. Părăseam un sat de țigani lingurari, un sat pe care l-am iubit, am iubit copiii, am iubit oamenii, m-au iubit copiii, m-au iubit oamenii. Am lăsat-o pe buna mătuță Anița și fiica sa cea frumoasă Maria pe care am învățat-o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
stare, exact ca hoții de cai, să vândă toate bunurile din magazie, înlocuindu-le cu altele, aranjate să pară car fi. Colac peste pupăză teriștii eram amestecați cu ceilalți soldați iar umilințele erau aceleași. Intre domnii sergenți era și un țigan lingurar, Oneanca Ghiță de la Argea, dar care, când m-a văzut a luat poziția de drepți, ordonând grupei să-l urmeze ca la onor. Vedeți mă, ăsta-i învățătorul care mi-a pus creionul în mână! D-aia sunt și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Eminescu [ÎNSEMNĂRI DE LUCRU. VASLUI I] [iulie - septembrie 1875] Pungeștii, com., pl. Racova, jud. Vaslui, se compune din următoarele grupe: [... ] Rediu, comuna, pl. Stemnic, jud. Vaslui, se compune din următoarele cotune: Rediu, reședința, tocmai în capătul comunei, sat sărac de țigani cu 79 contrib., proprietatea d-nei Șubin, reședință prin influința privată a proprietăresei; Brodocul, sat considerabil și cuprins, de 100 contrib., proprietatea d-lui I. Palade, din Iași; Pușcașii, deasupra Brodocului, sat țigănesc de 115 contribuabili; Băltenii, cotună mare, proprietatea statului
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cu hăleșteu, și Cârsteștii, ce să număscu Pizdenii, și cu mori, și cu satul Belceștii și un hăleșteu ce să numești Mihai, în hotarul târgului Iași...” „Și iarăși am dat și am miluit mănăstirea noastră Galata cu dzăce salași de țigani.” La sfârșitul actului voievodul spune: „Nime altul să nu s-amesteci.” Leat 7087 (1579), februarie 4.” De la această dată nu au trecut decât două luni. La 3 aprilie 7087 (1579), Petru Vodă se hotărăște să dea mănăstirii Galata tot locul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de moară, și satul Găurenii,...cu loc de moară la Gălata și cu iazuri și locuri de mori la Socola, și de prisăci și de poieni de fânaț în Braniște și pe întreg hotarul sfintei mănăstiri...și pe drepții robi țigani...” Ei bine, ele au pierdut o asemenea comoară, dar nu oricum, ci: „În zilele lui Ioan voievod, când au prădat turcii și tătarii toată țara noastră și când însuși a pierit.” În acea clipă mi-am amintit spusa lui Grigore
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
printre înscrisurile domnești de pe rafturi. Nu după multă vreme, citesc: „Io Aron voievod din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei...m am milostivit și am dat și am miluit ruga noastră sfânta mănăstire Galatiia, cu cinci sălașe de robi țigani...drept domnești.” „Scris la Țuțora, În anul 7102 (1594), mai 12.” „Însuși domnul a poruncit. Răzvan hatman a învățat. Vasilie a scris.” „De ce la Țuțora și nu la Iași sau la Suceava?” m-am trezit eu întrebându-mă. Și tot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de la Petru voievod, anume satele: Voreovești cu vii, Mihăilești cu moară în Bahlui, și Belcești de asemenea cu mori în Bahlui, și Cristeștii, anume Pizdeni, cu mori de asemenea în Bahlui... Și am dat și am întărit pe drepții robi țigani ai sfintei mănăstiri... Drept aceea, toate de mai sus scrise sate, și vii și țigani, să fie sfintei mănăstiri și de la noi uric cu tot venitul...” „A scris Dumitru, la Suceava, în anul 7106 (1598), mai 6.” „Io Ieremia voievod
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de asemenea cu mori în Bahlui, și Cristeștii, anume Pizdeni, cu mori de asemenea în Bahlui... Și am dat și am întărit pe drepții robi țigani ai sfintei mănăstiri... Drept aceea, toate de mai sus scrise sate, și vii și țigani, să fie sfintei mănăstiri și de la noi uric cu tot venitul...” „A scris Dumitru, la Suceava, în anul 7106 (1598), mai 6.” „Io Ieremia voievod.” „Cred că ai spus bine că Dumnezeu le orânduiește pe toate așa fel încât lucrurile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că printre ei s-a rătăcit și un diac, fie el și domnesc.” Între timp, găsesc un hrisov din 15 aprilie 1628 (7136), prin care Miron Barnovschi voievod dăruiește mănăstirii Nicoriță Sfântul Ioan cel Nou din Tătărași mai mulți robi țigani. Un altul, din 5 iulie 1629 (7137), spune că Miron Barnovschi voievod dăruiește aceleiași mănăstiri un loc de 20 de case, un loc de chervăsărie și un heleșteu în Valea Ciricului, scutind în același timp de toate dările pe poslușnicii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
despre care vorbești?” Prin acest hrisov, „Duca vodă cel Bătrân”, cum îl numește Ion Neculce, întărește mănăstirii Sfânta Vineri și mănăstirii Galata de Jos (Frumoasa n. n) stăpânirea unor sate cu vecini, heleștee, mori, vaduri de mori, vii și robi țigani. Le mai acordă și unele scutiri de dări... „Ai amintit despre mănăstirile Sfânta Vineri și Galata de Jos. Aș vrea să aflu de la tine dacă știi ceva despre ele.” „Iată-mă-s și luat la întrebări. Acum i acum” - mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
învățătura domnii și le vor tăia capetele la locul cel de perzare, ca să aibă a-i strejui până a treia zi și să-i îngroape...Numai cu cei den afară din oraș să n-aibă treabă. Iar de va fi țigan, fie perit și în oraș, ca să n-aibă treabă acole cioclii...>” Din acest așezământ, ceva m-a întristat peste măsură, părinte. „Ce anume, dragule?” Cum se poate ca la țiganul mort „să n-aibă treabă acole cioclii”? Ce, țiganii nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
din oraș să n-aibă treabă. Iar de va fi țigan, fie perit și în oraș, ca să n-aibă treabă acole cioclii...>” Din acest așezământ, ceva m-a întristat peste măsură, părinte. „Ce anume, dragule?” Cum se poate ca la țiganul mort „să n-aibă treabă acole cioclii”? Ce, țiganii nu sunt tot oameni? Până și cei cărora li se taie capul „cu învățătura domnii” cioclii trebuie „să aibă a-i strejui până a treia zi și să-i îngroape”. Iarăși
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fi țigan, fie perit și în oraș, ca să n-aibă treabă acole cioclii...>” Din acest așezământ, ceva m-a întristat peste măsură, părinte. „Ce anume, dragule?” Cum se poate ca la țiganul mort „să n-aibă treabă acole cioclii”? Ce, țiganii nu sunt tot oameni? Până și cei cărora li se taie capul „cu învățătura domnii” cioclii trebuie „să aibă a-i strejui până a treia zi și să-i îngroape”. Iarăși mă întorc la spusa pe care am tot repetat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mai 1677 (7185). „Și ce, nu ai mai văzut acte date de alți fii de voievozi?” Ba bine că nu. Dar aici tonul este al unui voievod în lege: Facem știre cu această carte a noastră...pentru trei sălașe de țigani,...care sălașe de țigani i-au dat Măricuța fata lui Gheorghe hatmanul la moarte ei svintei mănăstiri Trei Sfetitele danie...Pentru aceea, noi dacă am văzut cum au dat...și de la noi am dat și am întărit svintei mănăstiri...” „Ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ce, nu ai mai văzut acte date de alți fii de voievozi?” Ba bine că nu. Dar aici tonul este al unui voievod în lege: Facem știre cu această carte a noastră...pentru trei sălașe de țigani,...care sălașe de țigani i-au dat Măricuța fata lui Gheorghe hatmanul la moarte ei svintei mănăstiri Trei Sfetitele danie...Pentru aceea, noi dacă am văzut cum au dat...și de la noi am dat și am întărit svintei mănăstiri...” „Ai dreptate. Este tonul unui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
s-o împodobească,...ce noi,...ne-am nevoit și o am împodobit...cu de toate... până întru desăvârșit...dintru ale noastre toate câte am avut cu bucate, cu sate, cu vecini și cu mori, cu vii și cu sălașuri de țigani...” Când am terminat de citit, bătrânul călugăr a spus doar atât: „ Uite o doamnă cu suflet cucernic pornită să desăvârșească opera soțului său.” Aici se spune limpede cum s-a ridicat și desăvârșit mănăstirea Bârnovei. „Am văzut că tu ții
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
împregiur, și cu un sat... Rufeni,...în ocolul târgului Iașilor...și cu un altu sat...anume Piscani, alături cu Rufenii... Iarăși am miluit...cu dzece boi și dzece iepe și cu patrudzeci stupi și cindzeci de oi...un sălaș de țigani...două ocă de untu de lemnu, de lună, de la vama cea mare, să fie pentru candile... Așijdere...am miluit svânta mănăstire...ca să fie de poslușnicie și treidzeci și una de case, de oameni ruși, căsari, cari i-au scos...de sub
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
încă în atenția domnilor și asta-i spre lauda lor.” În vreme ce călugărul îi lăuda pe voievozi, eu continuam să bântui prin cele rafturi, stârnind colbul...La un moment dat, bătrânul călugăr mă face atent asupra unui zapis al lui Panaite țigan și al soției sale Safta, din 25 martie 1704 (7212): „Dragule, rogu-te citește cu glas tare zapisul ista.” Îndată, părinte. Am luat zapisul din mâna călugărului, cu gândurile zburând aiurea: „Ce ar putea să scrie cei doi țigani în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Panaite țigan și al soției sale Safta, din 25 martie 1704 (7212): „Dragule, rogu-te citește cu glas tare zapisul ista.” Îndată, părinte. Am luat zapisul din mâna călugărului, cu gândurile zburând aiurea: „Ce ar putea să scrie cei doi țigani în zapisul lor?” mă întrebam cu cea mai mare curiozitate. Și nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că: „Eu Panaite țiganul și cu fămeia mea, Safta, scriem:...cum noi...am socotit și ne-am vândut dumisali hatmanului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
luat zapisul din mâna călugărului, cu gândurile zburând aiurea: „Ce ar putea să scrie cei doi țigani în zapisul lor?” mă întrebam cu cea mai mare curiozitate. Și nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că: „Eu Panaite țiganul și cu fămeia mea, Safta, scriem:...cum noi...am socotit și ne-am vândut dumisali hatmanului Lupului dirept doaâdzăci lei bătuți... Căci noi stăpâni n-am avut, că eu, Panaite țiganu am fostu turcu și m-am botezat, iar fămeia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe lună câte o ocă de untu de lemn de la vamă, ca să fie pentru treaba bisericii>.” Ne-am mai întâlnit noi cu grija voievozilor pentru bisericile și slujitorii celor de alte religii. „Și asta nu strica nimănui. Ba dimpotrivă.” Numai țiganii robi nu puteau avea nici o bucurie. Aceste vorbe nu le-am spus întâmplător, ci după ce am tras cu coada ochiului pe manuscrisul din 10 august 1726 (7234), tot din vremea lui Mihai Racoviță voievod. El spune că: „am dat și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]