7,946 matches
-
era din acele creaturi care servesc să facă proba eliminatorie. Ființe "interspațiale" le-ar fi zis Mini. Asta era scena la care se gândea, văzând pe Greg. Traversă și se opri totuși lângă ei. De aproape, Nory, care de obicei țipa din principiu și era agresivă din atitudine, părea azi furioasa cu adevărat. Zgomotul uliței acoperea rău glasul ei, care răzbătea aerul ca bucăți de tinichea ruptă - Indecent!. . . Indecent!. O mamă bună, care-și plimbă copilul! Indecent! Greg îi da replica
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
caz de nevoie, te apără. Își amintește o întâmplare de când era în grupa mică. La o plimbare în parc i-a apărut în cale o gânganie mare, neagră, cu coarne, de care s-a speriat tare și a început să țipe. Mihăiță, un băiețel vesel și curajos, a luat o crenguță uscată și a dat la o parte din calea ei fiorosul gândac. De atunci Mihăiță a devenit prietenul ei și cel mai bun tovarăș de joacă. De o bucată de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
greu, șuierând ca un asmatic. Se pare c-o face atât din plăcere cât și din datorie și se achită de sarcina asta metodic, fără să se grăbească, ca un om bogat care savurează un platou de mâncăruri gustoase. Pran țipă și strigă după ajutor, dar Balraj îl ignoră, lovindu-l cu putere, ritmic, până când respirația sa greoaie se transformă într-un geamăt continuu, înfundat, după care se oprește, scuipă pe podea și pleacă. Apar alții, mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mirositoare, larg căscate, și cu niște cuțite curbate în mână. Se aplecă asupra lui și încep să-l jupoaie, la început crestându-l subraț, la glezne și încheieturi, apoi îi trag pielea de pe spate ca pe o kurta foarte strânsă. Țipă disperat, dar ei o ridică sus spre lumina care trece prin ea ca o văpaie sângerie nedefinită. Uneori, vin împreună cu părinții lui sau sunt îmbrăcați cu hainele acestora, sunt bărbați voinici, legați laolaltă în sariuri de nuntă, garnisite cu aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cântătoare speriate, care vor fi urcate în coliviile lor la clasa a treia, o vacă mestecând niște resturi; mirosurile - de mâncare prăjită în ghee, de cărbune, de sudoare, de unsoare de osii și de urină; zgomotele - strigătele vânzătorilor, exclamațiile, numele țipate în gura mare și fluieratul locomotivei care parcă străpunge toată această gloată enormă de oameni înghesuiți laolaltă. Este un zgomot atât de puternic, încât uneori te rogi ca excesul de viață să contenească, să se dea la o parte, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În mijlocul acestei debandade, se află prințul Firoz, sprijinit de brațul unui servitor uluit de cele ce se întâmplă în jur. — Nu fii neghiob, De Souza! rostește el tărăgănat. Dacă o împuști, se împrăștie cocaina! Pornesc toți de-a lungul coridorului țipând și chicotind, lăsând o sticlă goală de Dom Perignon învârtindu-se pe podea, în urma lor. Khwaja-sara privește scena dezgustat. — Vezi cu ce trebuie să ne mulțumim? mormăie mai mult pentru sine, decât pentru Pran. Cum crede papițoiul ăsta că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în timp ce se odihnea, întins sub plasa de țânțari, după paradă. Degetele i se transformau în rânduri de călăreți, aliniate între steaguri, la începutul unei întreceri. Gonacii foșneau prin iarba înaltă, împungând desișul cu prăjinile pentru ca mai apoi, să stârnească animalele, țipând „uuoooo“. După aceea, totul devenea din ce în ce mai palpabil, i se desfăcea pumnul, tocmai când primul porc țâșnea spre libertate, apoi se auzea un scârțâit al patului, pe măsură ce galopul adrenalizat capăta viteză, porcul accelerând câteva sute de metri, o distanță pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-l nimerească cu un pahar înalt, de whisky. Scurtă expunere a lui Tom Collins. De Souza se eschivează. Una dintre femei, faimoasa dansatoare din răsărit (steaua suedeză din „Ritualul Shivei“) care a dansat pentru toate capetele încoronate ale Europei, țipă și fuge. Firoz se gândește că femeia este într-adevăr foarte încordată. Este trimis cineva s-o găsească și s-o aducă, înainte să intre în vreun bucluc. În întunericul acelei ore dinaintea ivirii zorilor, nababul, cu ochii cârpiți, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
anume senzație de nefiresc. Bărbații se învârt în jurul mașinilor, aplecându-se spre câte o fereastră și încercând să-și găsească vreun tovarăș. Unui vânător elegant începe să-i curgă sângele brusc din nas, în timp ce partenerei lui care se pune pe țipat, i se ia arma cu forța. Iată-l și pe Khwaja-sara, conduce discret un servitor cu o tavă de băuturi pe care trebuie să o ofere numai anumitor persoane, nu și altora. Iată și șoferii, ținându-le pasagerilor portierele deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trăgând în stânga și în dreapta ca Tom Mix, încolțit de pieile-roșii. Din machan-ul soției sale răspunde o altă rafală. Minty și nababul se adăpostesc de alte gloanțe care pare să vină din direcția lui sir Wyndham. Cineva urlă de durere. Imelda țipă, fuge să se adăpostească și cade fulgerată, izbindu-se de trunchiul unui copac. Totul este oribil. Toți intră în panică. Pran urmărește scena cu gura deschisă. În spatele lui, fotograful își ține respirația, apoi, în mod inexplicabil, face un salt înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îi provoacă oroare. Bărbați și femei care odinioară s-au plimbat, au mâncat, au cântat la instrumente, s-au certat, toți reduși la specimene științifice. Prima dată când le-a văzut, s-a speriat atât de tare, că aproape a țipat.„Superstiții primare“ le-a numit Macfarlane, atingând capul lui Robert cu vârful degetului. Este natural, pentru o minte ca a ta. Robert s-a dat un pas înapoi. Gestul l-a înfiorat. I se părea că în ochii pastorului faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
atunci când li s-a părut că în culorile de rugby la clasele secundare există și o dungă îngustă, galbenă, sau pentru că l-au pus pe domnul Russell deasupra domnului Hoggart în ordinea importanței personalului. Domnul Hoggart este un tip care țipă și se înroșește, iar prima impresie pe care i-o face Jonathan nu se va mai îmbunătăți. Întrucât domnul Hoggart este profesor la școală, asta devine o problemă. — Bridgeman! Ce sunt aceștia, mă rog? — Aceștia, domnule? Pantofi, domnule. — Pantofi, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de radio. În timp ce doi antrenori de rugby o scot din școală, femeia continuă să profereze insulte, pentru ca, mai apoi, într-unul din acele momente de discernământ, puține ce-i drept, pe care le au cei care-și pierd mințile să țipe: nu este rudă cu mine! Nu este din sângele meu! Doctorul Noble îl întreabă pe Jonathan dacă se simte bine. Jonathan răspunde că se simte bine, nu am nimic, mulțumesc. Doctorul Noble spune că (se referă la mătușa Berthilda) a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înapoi pe covorul din fața căminului. — Tot te fac, îi spune. O să fiu la Crist Church anul viitor. Apoi, iese clătinându-se. De ziua Fondatorilor, ultima zi a trimestrului, Jonathan calcă pe gazon, între ora două și patru și nimeni nu țipă la el. Băieții și părinții lor amestecați unii cu alții, cești de ceai care se ciocnesc și se așază mental în ordinea priorității. Doamna Dodd le coordonează pe fetele sale, care intră și ies din bucătărie, ducând platouri mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe coapse, umeri și piept orientându-l, legându-l definitiv de timpul și de locul în care sunt făcute aceste semne, astfel că oriunde ar putea rătăci sau adormi, el va fi permanent în legătură cu acest moment. La atingerea făcliilor el țipă și încă o dată se trezește alergând peste pământurile Fotse, pământul care a devenit pentru el pământul ororilor. Trece peste un loc în care s-a instalat un cadru de lemn pe care trupurile hamalilor Idris, Ali și Danjuma au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
slăbească strânsoarea asupra lui. Complicat, cu multe ramificații, trage de organele sale distrugându-i integritatea organismului, trimițând părți din el în toate direcțiile, bucăți mici de carne care curg în râuri sângerii. Este sfâșiat, lumea este sfâșiată odată cu el și țipă din nou pentru că neavând nimic care să-l protejeze, realitatea este insuportabilă, iar el devine un abis, iar ceea ce a crezut că este el însuși este smuls și aruncat, lăsând doar un coșmar, o dezordine monstruoasă. Luptătorii intră în cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
țarc.“ „Vino, că gâștele sunt închise.“ Atunci m-am întors. — În film mai erau și niște câini... — Da, la moară, aveam pe atunci cinci câini mari Saint-Bernard. Sergiu făcea de mâncare pentru ei. El cu sa târul împărțea carnea, eu țipam: „Ai să-ți spargi degetele!“ El: „Lasă-mă, nu mă pisa!“ „O să se întâmple o catastrofă!!!“ Dar el continua să taie carnea. Pe urmă vedeai ceva extraordinar. Sergiu aducea lighene întregi cu mâncare și cu vitamine pentru cei cinci câini
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
iubit! Noaptea în palma mea ( Am iubit, cândva) Când noaptea se-ascunsese-n palma mea Și-ntr-un inel se rătăcise luna, Nu-mi lumina cărarea nici o stea; Și viață și-ntuneric erau una. Din pumnii strânși a rugă și-a durere Țipau tăceri sălbatice și reci Și-n ochi, pe trup, pe buzele-mi de fiere Un înger orb îmi desena poteci. Și când ai apărut, în zori de rouă, Ți-am spus mințind:„ Mi-ești dragostea dintâi! ” Te-am strâns, nebun
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rostuiesc vremelnicia mea. Neliniști Distinsă Toamnă, lasă-mă să cânt pe glasul meu, Să mușc din crug ceresc cu dinți de jale, S-arunc în poarta vieții cu lacrimi de oțel Și să mă odihnesc pe vaietele tale. Apoi să țip, din nou, în scurta-ți agonie, Să mă feresc de umbra de care n-o să scap, Să mă împrăștii mută de dor și de beție Când în vârtejul timpului m-avânt și sap Secunde risipite ce nu se vor întoarce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Când știi că te întorci, de aici în veci, la fel de colorată. Eu...eu îți cer să nu mă mai înveți frumos Și lasă-mă să cânt pe al meu glas Că veșnicia mea e chiar pe dos Și vreau să țip, să râd, să plâng atât cât fac aici popas. Parfum de miere-n decolteu Cântă parfumul mierii-n corcoduș Ca îngerii în bucuria primăverii Aromizând un vis în faptul serii Să-mi fac în palma ta culcuș. Oglinzi în ploaia
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dor... Iubire nebună Arcuș, ce cânți melancolii pe-a ta vioară La ceas de așteptare și speranță Femeia ta, vioara ta de-o vară îți va aduce-atâta dezolanță... Dar, vor plesni toți mugurii din oase Când ea va mai țipa încă-un sărut Pe așternuturi de tafta și de mătase. Și nu vei ști de e sfârșit, ori început... Vor curge armonii și disonanațe, Tornadele se vor îmbrățișa nebune, S-or prăbuși în cratere, distanțe Și printre gemete muri-vor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă cheamă; Ploaia bate-n geamuri, s-a facut tarziu... Mi-este dor de tine, prea iubita mamă! Aș da veșnicia să te văd o clipă, Dar să ai cu tine și pe tatăl meu! Inima mă doare, sufletul îmi țipă... Mi-este dor de tine și mi-e tare greu. De-am fost rău cu tine și te-am supărat, Iartă-mă, măicuță, n-am băgat de seamă! Vino și mă-ndrumă, căci sunt disperat... Mi-este dor de tine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
răsădită Cu rouă de ochi stropită. E porunca pururi sfântă, Apa limpede descântă! Și dacă ... Auzi în suflet cum mocnește Un foc ce arde ne’ncetat? Nici gheața iernii nu-l topește ... Dar oare crezi c-a încercat? Auzi cum țipă doru-n tine Cu un ecou prelung și trist? Cum lacrima abea se ține în ochii tăi de ametist? Auzi cum firicelul fraged Al vieții tale zbuciunate Se frânge ca podețul putred Ce-i rupt și-apoi purtat de ape? Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sfera iubirii desăvârșite, înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite. în odiseea iubirii, strivești sub tălpi lanuri de vise Ce ard inimi înlănțuite într-un infinit de speranțe Și-o iubire turbată vibrează într-un fluviu de emoții rănite Ce țipă cu glasuri mute, căutând căi de dorințe deschise. Rătăcești printre umbrele nopții albastre și pustii Și speri să găsești căldura și dragostea visată Ce se deschide într-o rază de speranță, Când ninge cu petale din visuri-fluturi. Nu Suntem Singuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
limpezi. Măritul Soare se caută la obârșii. După multe încercări, copleșit de ambiții Apare(ca ntr-o mare pictură parfumată) Un mândru curcubeu în împrejurări neclare. Ce se sprijină sonor de-un colț bătrân din Geea. în creerele noastre, copleșitoare surse Țipă memoria, milioane de curse Memoria noastră ce astăzi programase Albă hiperconștiință universală. Simțire de Om Mi-e dor de simțirile tale ce fermecau văzduhul, răsunând într-un cântec divin. *** Asculți tăcerea sublimă Ce doare sub munții de vise. Și simți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]