60,912 matches
-
ea, că astăzi vine bărbatul ei s-o ia acasă!” Bețivul, în loc să plece, s-o așezat pe un scaun. Când o văzut așa îndrăzneală, directorul s-o repezit la el: „Da’ cine ești tu de te așezi pe scaun, nepoftit?” „Așază-te și dumneata, domnule director, ca să nu cazi când ai să afli cine sunt...” Neașteptându-se la așa un răspuns, directorul o simțit că nu mai are aer și s-o așezat cu ochii holbați la bețiv. Bețivul, învârtind cheia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ești tu de te așezi pe scaun, nepoftit?” „Așază-te și dumneata, domnule director, ca să nu cazi când ai să afli cine sunt...” Neașteptându-se la așa un răspuns, directorul o simțit că nu mai are aer și s-o așezat cu ochii holbați la bețiv. Bețivul, învârtind cheia de la morgă în aer, a început să spună: „Află, domnule director, că eu sunt tot doctor, ca și dumneata, dar lucrez...lucrez în minister! Mă aflu în trecere prin târgul acesta și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu uit: cu tot respectul, vă stă grozav de bine în gri. — Nu port decât gri, spune Lionel mirat. — De aia sunteți un domn bine. Nu ca bosniacul de la șase. Lionel părăsește imobilul în grabă. Baraca șefului de șantier e așezată strategic, chiar la intrarea dinspre stradă. Deși în inventar e trecută banal „baracă“, clădirea are tot ce-i trebuie: aer condiționat, WC, chiar și o bucătărioară în care domnește o ordine desăvârșită. Lionel e șeful de șantier, așa cum o indică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
stradă. Deși în inventar e trecută banal „baracă“, clădirea are tot ce-i trebuie: aer condiționat, WC, chiar și o bucătărioară în care domnește o ordine desăvârșită. Lionel e șeful de șantier, așa cum o indică o frumoasă plăcuță de alamă așezată pe biroul lui. Fereastra din spatele lui Lionel dă spre stradă, așa că lumina cade exact cum trebuie peste planurile clădirii rezidențiale pe care compania la care e angajat a început s-o construiască înainte de căderea pieței imobiliare. E după-amiază și Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
manière. Bistroul este arhiplin, Francis și Didier de-abia fac față comenzilor. Exact în momentul în care Dalida începe să-și povestească o aventură din Egipt cu un tinerel care a făcut-o să se simtă bătrână, de la o masă așezată în cel mai retras colț se aude o voce de bas - unii ar zice de bețiv răgușit - care începe cazaciocul Pe un drum ce duce în Rusia. — Roman, mai încet, deranjăm pe toată lumea, încearcă Lionel să-l potolească. — Ție de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu servise niciodată vreun client. Cei trei prieteni de pahar o iau pe o scurtătură, să ajungă mai repede la gară. Trec pe lângă un teren viran. Mai exact, pe lângă un teren pe care-l știau viran. Acum, pe el se așezase o tabără de nomazi - într-o exprimare politically correct. Câteva corturi, câteva căruțe cu coviltir, multe cutii de carton și focuri de vreascuri, ici și colo. Din mijlocul taberei se aud niște viori vesele și câte un nechezat de cal
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lasă Kiril mai prejos. — Și dacă sunt de-ai mei? țâșnește mândria din Roman. — Pariu pe o sută de euro? își încearcă Lionel norocul. Cei trei bat palma și se apropie ca să verifice cine a câștigat. La marginea taberei, e așezată o rulotă ultramodernă care le atrage atenția printr-un glob fosforescent care urcă și coboară, lent, ca globul din Times Square de Anul Nou. Păstrând proporțiile, pentru că ăla doar coboară și doar o dată pe an. Globul afișează anul 2010. Pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Cine s-ar încrede într-o țigancă blondă? Du te și te culcă, e târziu. Îi dă o hârtie de zece euro. Edy iese printr-o trapă din acoperiș. Esmé stinge lumina care face globul de cristal să strălucească. Se așază în fața oglinzii. Cu precauție, își scoate peruca blondă și, în întunericul din încăpere, strălucește doar capul ei, ras complet, ca un craniu de cristal. Despre Esmé Nimic despre Esmé - mi-e frică. Cei trei sunt pe peronul gării Saint-Laud din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
doar șase amatoare de dans. Toate mestecă gumă. Se uită, toate deodată, la ceas: dacă Lionel nu vine nici cu trenul de 9.40, duminica asta e pentru ele o duminică ratată. Pe marginea sălii sunt douăsprezece scaune. Fetele sunt așezate picior peste picior, un scaun da, un scaun nu, ca să nu se eclipseze una pe alta. Fete - e mult spus: mai curând e vorba de niște persoane de sex femeiesc, fiecare declarând între patruzeci și cincizeci de ani - în funcție de onestitatea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ei, alb ca varul. Kiril, care a rămas cu ochii îndreptați în sus, vede un chinez pe acoperișul blocului. Chinezul duce ceva în brațe. Se apropie de streașină. Strigă: — Société Générale, n-o să mă ai! Sare în gol. Kiril se așază exact sub chinez și-l prinde în brațe înainte de-a se izbi de asfalt. Nu mai are timp să realizeze ce ține chinezul în brațe pentru că pietroiul respectiv îi zdrobește capul. Chinezul are la gât o pancartă pe care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ai asociației de pescari Anjou Carpe. De aceea, acum dau la crap, în Maine, lângă Podul Segré. Au lansete ultrasofisticate și nu prind nimic. Scopul pescuitului sportiv nu este să prinzi pește, ci să ai scule ultimul răcnet. Fiecare e așezat pe un scăunel rabatabil, cu trei picioare. Folosesc ca momeală porumb cu aromă de căpșuni. — O zi perfectă pentru pescuit, constată Claude, ca să anime atmosfera. — Nici că se putea mai bună, întreține Clovis focul conversației. — De mult voiam să te
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trece pe boillies cu aromă de scorțișoară. Îl întreabă pe Clovis: — De când venim noi la pescuit? — De când m-am apucat de băut, răspunde Clovis fără să ezite. — De-o viață de om, face Claude socoteala. Lansează cu noua momeală și așază lanseta în stativ. E ora 11.15. Roman încearcă să spargă chepengul cu un baros. Inutil. Apa a ajuns la un metru înălțime. Îi vine o idee salvatoare: ia aparatul de sudură, sperând să poată tăia chepengul cu flacăra. Bagă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
v-am adus nimic. Lionel intră în cameră, cu privirea în pământ. Când începe să-și ridice privirea, rămâne mască în fața talciocului în care a intrat. Robespierre îl latră agresiv și încearcă să-i rupă chimonoul. Se apără disperat. Se așază pe o pernă de pe podea, în poziția de repaus a karatiștilor. Nici el nu știe de ce-a venit. Până să se edifice, întreabă: Cafeaua la care m-ați invitat ieri mai există? — S-a răcit, dar fac alta. Simțiți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
repaus a karatiștilor. Nici el nu știe de ce-a venit. Până să se edifice, întreabă: Cafeaua la care m-ați invitat ieri mai există? — S-a răcit, dar fac alta. Simțiți-vă ca acasă. Lionel se ridică și se așază în aceeași poziție. Dacă mă simțeam bine acasă, nu veneam în vizită. Mai ales la ora asta. — E o oră foarte potrivită. Nu mă culc niciodată înainte de miezul nopții. Robespierre îi prinde o mânecă de care trage disperat. Liliane, cu spatele la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
calm. Vrea să se repeadă spre el, uitând că are un picior în ghips. E gata să cadă și să-l opărească pe Lionel cu cafea proaspătă. Pune tava pe măsuță. Ajutându-se de cârjă, se apropie de Lionel. Se așază într-un fotoliu art déco și începe să-l mângâie ca pe-un copil. Cu observația că nici un copil nu are un început de chelie. — Ce s-a-ntâmplat, domnule Lionel? Lionel se oprește din plâns și se șterge la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vine să creadă că fata după care a suspinat tot liceul îl vizitează cu noaptea în cap. — Liliane, ce surpriză! Ia loc. Ce-ai pățit la picior? — Un accident stupid, mi-am scrântit genunchiul, îi explică ea, după care se așază. — La săritura în lungime? nu se poate abține Gérard să-și amintească de o anumită confidență făcută de Richard, fostul lor coleg, în timpul unei ore de religie. Liliane îl privește într-o dungă. — Ce-ți veni? — Iartă-mă, dar nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Sunteți un adevărat om de afaceri, îl gratulează Lionel. Scoate opt hârtii de câte o sută, destul de ude. Proprietarul le verifică în contre-jour, se convinge că sunt bune și-l ajută pe Lionel să se urce în sicriu. Clientul se așază confortabil. Proprietarul punecapacul, fixează cele patru șuruburi și apasă pe un buton. Sicriul începe să coboare. Proprietarul vede pe un monitor cum intră în cuptor. Flăcările încep să-l ardă. În acel moment, îi sună mobilul. Răspunde cu cel mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lui Liliane. În mod ciudat, Robespierre nu-l mai latră. Ba, mai mult, când Liliane deschide ușa, se ridică în două picioare și începe să-l amușine prietenos. — Ai fost la salonul de bronzat? — Am fost puțin în iad. Se așază într-un fotoliu. Liliane se îndreaptă spre dulapul cu băuturi, dar Lionel îi face semn că nu e cazul. Robespierre se bagă sub pat, jignit. După un lung moment de tăcere, Liliane spune: — Te ascult. Am două vești: una bună
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
stă la coadă la unul dintre ghișeele băncii în care își ține, de cinci ani, toate economiile. Banca are trei ghișee: la două dintre ele, cozile au întotdeauna aceeași lungime, deci n-ai cum să-ți încerci norocul - să te așezi la o coadă anume. La al treilea ghișeu, care e pentru VIP-uri, nu vine niciodată nimeni, pentru că nici un VIP din Angers - presupunând că ar exista vreunul - nu-și ține banii în această bancă. Și-i ține în Elveția, ca
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fac o fundație. Introdu-mă la domnul notar, nu-mi place să întârzii. Liliane apasă pe un buton de interfon, îl anunță și-i face semn să intre. Biroul domnului Rioret seamănă cu un muzeu de mobilă stil. Lionel se așază pe un fotoliu Empire, nu înainte de a-și șterge insistent turul pantalonilor. Notarul citește din agendă: — Lionel Frunza. Eroul nostru local. Nu știu dacă sunteți la curent, dar eu am autentificat statutul organizației Salvați-l pe Lionel. — Serios? Nu știam
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un catastif și-i strigă unui chelner: — Jean, masa numărul 8 pentru doamna și domnul. Jean se prezintă instantaneu și-i conduce spre masa 8, amplasată foarte lateral. Lionel, ținând-o de braț pe Liliane, se îndreaptă spre masa centrală, așezată sub un candelabru fastuos. În drum, mângâie duios ananasul. Îi strigă lui Jean: — Jeane, te-ai înșelat: astăzi, asta e masa numărul 8. Jean are un schimb de priviri cu Robert, după care se apropie de masa centrală: — Vă rog
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
are un schimb de priviri cu Robert, după care se apropie de masa centrală: — Vă rog să mă scuzați, domnule: aveți dreptate, m-am înșelat, aceasta e masa numărul 8. Doi picoli le trag scaunele celor doi clienți, care se așază vizavi unul de altul. Luminile se sting în celelalte laturi ale încăperii. Un chelner se apropie cu un sfeșnic cu o singură lumânare. Lionel îl vede și-l alungă ferm: — Nici să nu te gândești! — Mai târziu, îi spune Robert
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lor. Șoferul e un indian sikh, cu turban și barbă. Lionel începe să creadă că toți șoferii din Angers sunt sikhși. Liliane se urcă - de fapt, e urcată cu greu de Robert și Lionel - pe bancheta din spate. Lionel se așază lângă șofer și se pregătește să-i spună adresa. Șoferul i-o ia înainte: — Domnule Lionel, vă las acasă? De unde știi cine sunt? se miră Lionel. — Cine nu vă cunoaște pe dumneavoastră în orașul nostru? Ne mai uităm și noi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de șampanie în lumina lămpii. Constată c-a mai rămas de-o înghițitură. O înghite. — Plec, am de lucru. — La ora asta? Ce? — O să vezi. De fapt, o să citești. Noapte bună, Liliane. — Noapte bună, Lionel. Pleacă. Intră în garsonieră. Se așază la birou. Pune pe birou caietul cumpărat la librărie și caligrafiază pe copertă, cu litere mari: MEMORII. Deschide caietul și, după lungi momente de gândire, scrie pe prima pagină: Numele meu este Ionel Frunză. Ezită, după care, înaintea prenumelui, strecoară
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din I mare face un i mic și șterge căciulița de pe a. Se scoală și începe să se plimbe prin cameră, foarte concentrat. Se reașază la birou și scrie: M-am născut pe 13 mai 1953. Se scoală iar, se așază în fotoliu și se concentrează. Se duce la birou, pune o virgulă după 1953 și adaugă: în satul Pietrești. Se scoală, foarte satisfăcut, și pune de ceai: ce-a fost mai greu - începutul - a fost scris. Restul va veni de la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]