13,876 matches
-
prea tîrziu; el amintește de discursul lui Ludovic al XVI-lea din 5 mai 1789. Lituanienii, ca de altfel toți balticii, au obosit s... aștepte reforme mirifice; și mai ales au ajuns prea departe pe calea independenței că s... mai abandoneze partida. Lupta final... pentru independent... (prim...vară 1990-1991) Ne-am putea Închipui În acest moment c... procesul va continua f...r... violent.... Dar situația nu Întîrzie s... se precipite. Succesul zdrobitor al candidaților favorabili independenței la primele alegeri libere, În
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
arz...toare. În cazul secesiunii, este Lituania preg...țiț... s... i se ia capitala Vilnius și portul Klapeida (ambele alipite În 1940, În momentul anexiunii sovietice), precum și un culoar care s... lege Rusia de Kaliningrad? Este Estonia preg...țiț... s... abandoneze În favoarea URSS-ului regiunea de nord-est, populat... de rusofoni? Aceste presiuni și ameninț...ri vin concomitent de la Moscova și de la o parte a minorit...ții rusofone din cele trei republici, care Inc... sper..., În prim...vara anului 1990, s... evite
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
cu asalt Parlamentul. Atunci primul-ministru lanseaz... un apel la radio c...tre populație, s... sar... „În ap...rărea republicii”. Imediat Își fac apariția 20 000 de persoane. În cele din urm... anti-secesioniștii accept... s... se retrag.... Ins... departe de a abandona lupta, ei declanșeaz... În marile Întreprinderi o serie de greve. Și În Letonia se instaureaz... „un fel de dualitate a puterii” (R. Yakemciuc); unele orașe aplic... declarația de independent..., altele refuz... s-o fac.... Tot de armă grevei se folosesc
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Nu mai avem ce s... mînc...m, explic... unul dintre jefuitori, școlile sînt Închise fiindc... nu mai au c...ldur.... Unele produse nu le-am v...zut de zece ani, le-am uitat chiar și numele. Toat... lumea ne-a abandonat” (Le Monde diplomatique, 17 decembrie 1991). Nouă majoritate aleas... În martie 1992, condus... de Berisha, a hoț...riț s... modifice Constituția pentru a-și atribui puteri sporite; dar a fost imediat acuzat... c... vrea s... reintroduc... totalitarismul. De atunci țară
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
r...tori ai Stalingradului», ai «Armatei Roșii», de mareșali sovietici care au comandat trupe În Polonia pe durata r...zboiului; de asemenea, nu mai exist... nume cu date ale eliber...rîi orașelor poloneze de sub ocupația german... etc. Cimitirele sovietice sînt abandonate, monumentele comemorative cad deseori În ruin...”. Manualele de istorie au f...cut și ele obiectul unui complet aggiornamento. Astfel, manualul redactat de J. Harna și R. Fiser, editat În 1998 la Praga și acoperind lungă perioad... de la urcarea pe tron
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Egoismul este permanent învins de cooperare. Francis Fukuyama în a sa genealogie a moralei 172 își pune întrebarea "Cum reușesc agenții raționali dar egoiști să ajungă la norme de cooperare care maximizează bunăstarea grupului, din moment ce ei se simt tentați să abandoneze soluția cooperării și să obțină beneficii mai sigure pe cont propriu?"173. Da, comportamentul uman este înclinat spre egoisme și interes propriu, numai că pe măsura evoluției sale, omul conștientizează avantajele societății și se comportă logic ca o ființă socială
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
2011, p. 31. 501 Vezi și Karl Marx, Capitalul, Editura Politică, București, 1960, p. 157. 502 O asemenea încercare a fost aceea de a impune platina ca metal monetar, realizată de autoritățile ruse în anul 1928. Ideea a fost rapid abandonată prin neacceptarea de către utilizatori. Vezi și Nicolae Dardac, Teodora Barbu, Monedă, bănci și politici monetare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2005, p. 12. 503 Max Weber, Introducere în sociologia religiilor, Editura Institutul European, Iași, 2001, p. 31. 504 Între anii
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
footnote Ibidem, p. 4. footnote>. Crește șomajul, afacerile devin mai dificile, concurența crește, scade puterea de cumpărare, cadrul de acțiune al salariaților s-a redus, lucrătorii devin mai puțin docili și capătă noi aspirații. „Este timpul, de acum, de a abandona un management al personalului deservit arhaic și de a face dovadă de imaginație”<footnote Ibidem. footnote>. Apariția managementului resurselor umane (MRU), care îl înlocuiește pe cel al personalului, are la bază o schimbare radicală a concepției despre om și comportamentul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
migrează spre creier sau o embolie pulmonară dacă se instalează într-o venă pulmonară. UI (unități internaționale): după Souccar și Curtay (1996), acest sistem de măsurare a activității biologice a unui nutriment (mai ales vitaminele A, E și D) este abandonat în mod oficial de comunitatea științifică și înlocuit cu alte unități. Totuși, în practică, producătorii continuă să-l folosească. Vascular: relativ la vasele sangvine. Vitamine: substanțe de care organismul are nevoie în cantități mici (mg sau mcg) pentru a rămâne sănătos
Vitamine şi minerale pentru sănătate şi longevitate. Antioxidanţii by Frederic Le Cren () [Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
diverse strategii interpretative, un sens pervertit de Învelișul mitic. Și, ca În orice act de căutare, atunci când „esența” ascunsă a fost găsită, mediul care o ascundea și care a fost mijlocul prin care am putut ajunge la acea esență este abandonat. Interpretările alegorice propuse de vechii greci au conturat harta tuturor soluțiilor posibile. Astfel, povestirea mitologică „mincinoasă” poate ascunde: a) o esență divină distorsionată de relativitatea reprezentărilor umane; b) un fapt istoric transformat În poveste fabuloasă de avatarurile memoriei; c) un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sub care se află tot un bărbat). Okipa Maker Îl alungă folosind pipa magică dăruită de Lone Man. Scena se reia de trei ori și de fiecare dată femeia este tot mai puțin speriată de Nebun. În final, Nebunul o abandonează și se repede la dansatorii-bivol, mimând actul de fecundare al taurilor. Apoi, Nebunul se prăbușește obosit, iar femeile satului se reped asupra lui și Îl gonesc Înapoi În preerie. Ele se Întorc victorioase la coliba rituală și proclamă puterea femeilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a dat sentimentul că au primit și poartă cu ei, dacă nu un obiect magic, cel puțin un mesaj de sorginte aparte, poate miraculoasă. Astfel, pelerinajul ca o călătorie către Întâlnirea cu altul le-a oferit celor care s-au abandonat acestei experiențe șansa să devină alții. (M. Coman, 2003, pp. 160-163) Granițe și Întrepătrunderitc "Granițe și Întrepătrunderi" Pelerinajul este cel mai amplu sistem ritualic ce implică o desfășurare spațială, transformând călătoria din act funcțional În act simbolic. Pelerinajul, prin caracterul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
veselie, manifestarea debordantă a acesteia, etalarea ei În public” (p. 36). Cu ocazia unor asemenea sărbători, colectivitatea aplica două reguli de comportament ritualic: una, pe durata celebrării propriu-zise, impunea respectarea regulilor protocolare ale solemnității. După terminarea „programului oficial”, colectivitatea se abandona petrecerii și depășea limitele comportamentelor impuse de norme protocolului politic. Dintr-o perspectivă diferită, O. Ihl (1996, p. 76) identifică alte două axe constitutive pentru sărbătorile politice: axa laică și axa religioasă. Ambele dimensiuni sunt concentrate asupra solemnității sărbătorii. Prima
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai erau acum spontane, ci erau orchestrate cu grijă de Partidul Comunist. În 1949, după ce comunismul Își consolidase poziția și monopolizase puterea, sărbătoarea de 1 Mai s-a concentrat asupra paradei militare din Varșovia. Mai târziu, componenta militară a fost abandonată, probabil din cauza ambiguității semnificațiilor simbolice ale Armatei, În mod tradițional asociate În Polonia cu lupta pentru suveranitatea națională: acest lucru ar fi putut stârni sentimente antisovietice, cu atât mai mult cu cât armata sovietică era Încă prezentă În Polonia. După
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
convertirii prin rugăciune către Cel „egal cu lumina Sa, cu Sine. Este aici, luminând printre noi, / cum fulgerul, cum spinul / din gâtlejul privighetorii / îndemnând-o să zboare”. Există peste tot o căutare continuă a grației dumnezeiești, căreia D. i se abandonează, renunțând la simulacrele iluminării. SCRIERI: Călătorii de recunoaștere, Craiova, 1982; Legea și visul, București, 1987; Eu și lumina, Craiova, 1988; Cortina în fața mării, 1995; Sufletul, această ficțiune, București, 1999; Steaua lui Ion, Craiova, 1999; Orașul lui Heidegger, Craiova, 2003. Repere
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
colorată, a viciului balcanic. Constantin Hangerli, ce istovise țara în biruri și dări, sfârșește tragic. Un joc viclean, bine gradat, cu virtuți scenice, se consumă între perfidia trimisului sultanului, ce tocmise ucigaș un harap „buzat”, și lașitatea boierilor, ce îl abandonează pe domn. Echilibrul de forțe se schimbă în panorama deșertăciunilor istoriei, în vremea lui Constantin Ipsilanti, omul rușilor, apar generalii Bagration („Pangration”) și Miloradovici, care ajunge a se însura cu o „Filipească”, feldmareșalul Kamenski, cu un portret laudativ de om
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
nu încetează a dăinui în formele ei originale"3. Pe de altă parte, lipsa elementelor germane în limba română nu este o dovadă că daco-romanii nu erau pe malul stâng (nordic) al Dunării. Exploatările inițiate de romani nu au fost abandonate de provinciali, după 275, salinele și minele, pescăriile și pădurile un drum al sării a trebuit să existe totdeauna, ca și un drum al oilor. Provincialii includeau și rămășițele dace ei erau obișnuiți cu barbarii, cu care au conviețuit, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării, unde urbanismul s-a menținut neîntrerupt până la începutul secolului al VII-lea. Urbanismul roman în Dacia, cu excepția orașelor de la Dunăre, și-a încetat, de fapt, existența după retragerea armatei și administrației imperiale, în 275. În perioada următoare, populația a abandonat treptat felul de viață roman, confortul și mentalitatea urbane, chiar dacă persista în aria vechilor orașe, în clădirile și edificiile de odinioară. În orașe trăia o populație romană provincială, latinofonă, cuprinsă treptat de noua religie creștină. Această populație nu a conlocuit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și de inscripția de pe o cărămidă de la Căunița de Jos-Gornea (jud. Caraș-Severin)amulete apotropaice puse în mormânt, vechi obicei păgân. În domeniul funerar, înhumația era predominantă, conform descoperirilor din necropola Sucidavei, din secolul al IV-lea, dar incinerația nu era abandonată, se introduceau monede în mormânt, cutumă religioasă păgână romană. În nordul provinciei Dacia, unde se perpetuează o "romanitate fără Imperiu" (M Bărbulescu), asistăm la supraviețuirea unor credințe tradiționale romane, unii adepți ai păgânismului s-au refugiat la nord de Dunăre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tenace al mediilor rustice, care au influențat ritul de înmormântare și pe cel funerar. În timpurile târzii ale secolului al IV-lea, comportamentul păgânilor întârziați este unul specific, tainic, modest, inofensiv. Cei rămași, la Ulpia Traiana, Tibiscum, Napoca, n-au abandonat credințe și rituri vechi romane, altădată active, probe ale loialității față de Imperiu. În acest secol, se produce o schimbare de mentalități și credințe în favoarea creștinismului. Cimitirele din orașe indică și ele o importantă mutație spirituală în conștiințe.21 În Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu "Destinul", "Soarta", "Norocul", iar "zânele" și "zănaticii" își au originea în Diana și dianatici. Dar religia nu se identifică întotdeauna cu ideea de zei și spirite, și din această perspectivă trebuie abordate realitățile spirituale ale Daciei, după 275. Astfel, abandonați de autorități, constrânși la un trai modest, reduși la o cultură simplă, daco-romanii au fost siliți să nu mai caute sacrul doar în edificii (temple) și personificări divine, iar gândirea și practica religioasă s-au refugiat în cutume, situri, superstiții
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la terminologia de origine latină a creștinismului românesc a fost vocabula creatio-în învățătura ariană aceasta a dus la cuvântul "Crăciun" contribuția cea mai importantă și singura la geneza creștinismului popular al românilor. Creștinii de la sud și est de Carpați nu abandonaseră complet vechile credințe, în secolul al IV-lea, ba mai mult, conviețuirea în cadrul acelorași forme de habitat cu păgânii, înrudirile, condițiile sociale au dus la conservarea îndelungată a unor obiceiuri vechi, reveniri la practicile tradiționale. Se pune întrebarea dacă, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
679-681). Acest masiv regres se constată peste tot: depopularea provinciilor, dispersarea comunităților, distrugerea bisericilor, abandonarea parohiilor de preoți, aneantizarea episcopatelor. În sensul acesta, situația a fost mult mai dramatică decât pe vremea stăpânirii hunilor (375-454): arhiepiscopia Justiniana Prima a fost abandonată, pierzându-și complet identitatea, episcopii din Noricum (4) și Pannonia (3) s-au refugiat în Italia, soarta celor din Dacia Ripensis și Moesia Prima nu se cunoaște, episcopul din Durostorum s-a retras la Odessos (Varna), în Moesia Secunda. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
coexistența înhumației cu incinerația. Mormintele de incinerație au fost puse pe seama slavilor, păgâni, sau bulgarilor, dar mulți arheologi români consideră că ele aparțin populației autohtone romanizate, care fie rămăsese păgână, fie era creștină dar se incinera după obiceiul antic, fie abandonase credința strămoșilor sub impactul slav. Dar susținerea aceasta pare puțin plauzibilă. Istoricul I. Barnea crede că, după secole de practicare susținută a înhumației, într-un cadru bisericesc ce a cuprins întregul teritoriu dobrogean, ar fi cu totul neobișnuit ca populația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dar susținerea aceasta pare puțin plauzibilă. Istoricul I. Barnea crede că, după secole de practicare susținută a înhumației, într-un cadru bisericesc ce a cuprins întregul teritoriu dobrogean, ar fi cu totul neobișnuit ca populația creștină a provinciei să fi abandonat, fie și sub presiunea slavilor păgâni, ritul creștin al înhumației. Putem concluziona că întreaga dezvoltare religioasă (creștină) din secolele anterioare în Dobrogea (teritoriul scythan) ne împiedică să considerăm că urmașii populației creștine daco-romane și greco-romane ar fi practicat incinerația ! Mormintele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]