6,323 matches
-
membru al confreriei. Acolo, el dezvăluia mai multe secrete importante ale ceremoniilor masonice, insistînd pe semnificația ritualurilor inițiatice și pe ocultismul gesturilor de confrerie. Între altele, autorul descria, cu aproximație, și împrejurarea în care se găsesc Montresor și Fortunado pe parcursul absurdului dialog. Mai precis, căpitanul Morgan susține că un francmason cu un oarecare grad de inițiere, dacă dorește să verifice apartenența la frăție a cuiva, trebuie să ridice mîinile deasupra capului. Este exact ceea ce face Bufonul după ce golește sticla de De
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
categoric, parabolică. Diotima modernă sugerată în maladiva și mortuara Morella, omul care își ucide conștiința, codificat de bizarul William Wilson, ultra-senzitivul Roderick Usher (depersonalizat ultimativ, aidoma naratorului povestirii Prăbușirea Casei Usher, de consumul secret de opium), Dupin care descifrează crime absurde și haotice, mergînd pe regula unității în dispersie (aplicarea unui concept rațional haosului duce invariabil la inteligibilitatea multitudinii de efecte contradictorii și posibilitatea asocierii lor unei cauze primare) sau nebunia invadînd, sub forma unei metafore a "morții roșii", compartimentele altădată
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se întoarce în timp, explorînd intervale din tinerețea protagonistului, din anii '40-'50, după respinge rea medicală de la serviciul militar (pe care personajul, simpatizant de altfel al germanilor, nu atît prin descen dența, cît prin natura sa rebelă, îl consideră absurd și irelevant în raport cu ideea "dragostei de țară" pentru el, o noțiune goală și stupidă!). Alienarea și inadaptabilitatea ajung acum pretexte pentru o investigație mai amănunțită a Los Angeles-ului sordid și morbid, un oraș puțin cunoscut elitelor financiare ale locului sau
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o societate competițională funcționează după principiul vaselor comunicante, atunci oricărui învingător, precum Perowne, îi corespunde un învins ca Baxter!). Prin el (Perowne), istoria merge înainte și nu prin rebuturi ale naturii (Baxter). Prin urmare, ideologiile egalitarismelor stupide devin inoperante și absurde aici. Singura regulă valabilă e cea a selecției darwiniene, iar Henry, cu bună credință, se supune ei. Revenit acasă, neurochirurgul depășește astfel ispitele filozofiei moraliste și pare echipat pentru a începe o nouă zi de succes. Bibliografie Ian McEwan. Sîmbătă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în romanul predecesorului clasicizat, în volumul lui Kurkov, viața își pierde valoarea, devenind o anexă cumva derizorie a singurei realități umane palpabile și semnificante: moartea. Personajele (cu excepția, nu lipsită de conținut, cum spuneam, a protagonistului) dispar pe rînd, în contexte absurde și adesea burlești, și nimeni nu este afectat esențial de acest joc halucinant cu destinele omenești, deoarece, în moarte, mentalul colectiv localizează, fără inutile ipocrizii, logica supremă a existenței confuze și lipsite de țel. Toată lumea pare să creadă precum unul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dar și plină de fervoare, a existenței"34. Haosul acesta al realității exterioare, care, precum un vulcan în stare latentă, stă pregătit să izbucnească, și izbucnește, în interior, printr-o criză identitară prelungită, este, iată, cel al unei lumi prea absurde, prea dure, pentru poetă, cu reprecusiuni chiar asupra desfășurării biografiei interioare a sa, care este, de fapt, o permanentă căutare. Traiectoria poetică a Anei Blandiana aflată într-o permanentă evoluție interioară, spirituală și intelectuală este în strânsă legătură cu rănile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
etică, deși nu lipsită de patos, rămânea oarecum exterioară și mecanică în volumul de debut, ea este în aceste cărți expresia unei confruntări dramatice cu lumea: o voce de om singur și având conștiința solitudinii sale își apără spațiul de absurdă puritate în raport cu logica ineluctabilă a realului"77. Drept soluție este "demistificarea ce propune acceptarea ideii certitudinii incertitudinilor"78, lansată de poetă. Astfel, "cu rădăcini în poezia urâtului a lui Arghezi, în discursul liric din poezii ca Știu, Puritatea, Elegie de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în poezia cu caracter subversiv din volumele Linia vieții (1982) și Urcarea muntelui (1985). Desigur că toate conotațiile politic sociale sunt evidente în mesajul textelor grupate aici, dominând pretutindeni ideea de mulțime dezumanizată, mișcându-se haotic într-un spațiu al absurdului și al vidului. Dispare definitiv orice urmă de lirism, discursul căpătând, ca și în cazul Anei Blandiana, nunațe grave, masculine, reci. Metafora subversivă deconstruiește realități și reconstruiește altele noi, într-un ton mult mai grav însă decât cel blandian: "Pradă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
teză de doctorat, "îi luminează sensurile și îi fixează o viziune foarte personală despre viață și despre literatură, (...) propunând o anumită perspectivă asupra eroului tragic și a vinei, fără vină: tragicul e o valoare a vieții și, de aceea, exclude absurdul"190. Având un rol important, în emiterea unor principii de funcționare a creației Ilenei Mălăncioiu, în cadrul paradigmei proprii, ipotezele filosofice oferă, totodată, o nouă deschidere, în devenirea poeziei acesteia. Alex Ștefănescu consideră oportun, în aceste sens, a reda fragmente din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o vor considera stalinistă) funcționează în anii '70 și '80 ca o zonă parțial liberă de comunism și ca o instanță morală respectată"232. Legitimând o anumită realitate, literatura anticomunistă este o literatură care trimite la un spațiu haotic și absurd, un spațiu al absenței corespondențelor și al oricărui punct de referință. Perspectiva de abordare este lipsită de orice emoție, find una masculină, rece, în încercarea ei de a fi obiectivă, mizându-se aproape exacerbat pe autenticitatea actului relatării. Anulând orice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lui V. Alecsandri. SOROHAN, Elvira. Un înțelept al neamului. În: Flacăra Iașului, 1 nov. 1980, nr. 10.600, p. 2. SOROHAN, Elvira. Bacovia proza poetică. În: Cronica (Iași), 16, 4 sept. 1981, nr. 36, p. 1, 7. SOROHAN, Elvira. Conștiința absurdului și soluția înfruntării lui. În: Ateneu (Bacău), 18, sept. 1981, nr. 3, p. 5. SOROHAN, Elvira. "Izvor nesfîrșit de frumoasă poezie". În: Cronica (Iași), 16, 24 iul. 1981, nr. 30, p. 5. 160 de ani de la nașterea lui Vasile Alecsandri
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
tot atâtea interpretări, inițial greșite, apoi tot mai apropiate de adevăr. Însă interpretarea finală nu poate fi atinsă fără a ancora mai întâi în reprezentarea greșită a realului și nu presupune eliminarea completă a greșelii. Preocupat de amenințarea haosului, a absurdului și a neînțelesului, eroul blecherian propune interpretări ale semnelor din jur, prin care își reafirmă încrederea în aflarea unui sens. Ne vom opri asupra locurilor în care Blecher ilustrează tema interpretării, cel mai adesea folosindu-se de metafore care vor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ascuns și ar umple lumea de "fericire deplină", dând vieții "un sens precis, adevărat" (p. 209). În spatele psihodramei acesteia fabuloase, în care eroul își înscenează propriile perplexități și aspirații, se găsește codificat sensul ultim, visat, al unei interpretări fericite a absurdului lumii. Scrisul figurează ca metaforă a atingerii unei lizibilități totale a realului, o lizibilitate care nu poate fi, însă, decât ipostaziată metaforic și visată în delir, niciodată trăită cu adevărat. Concluzii Nu mai rămâne decât să subliniem că existența acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cap). Cum să descrii o lume fără șef dar foarte organizată? Anarhia ordonată în care trăiesc se potrivește perfect cu caracterul lor: cine trăiește în mijlocul lor își dă seama că ideea de a-i vedea conduși de niște șefi este absurdă." Educația Nuerilor este strictă și cu totul egalitară. Nici un Nuer nu se crede și nu acceptă un superior. Nici stăpîn, nici servitor; nici lingușitori, nici slugarnici. E o lume a insubordonării. Evans-Pritchard a simțit-o pe pielea lui: ceva ce
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
prețurilor de consum (IPC) crescuse cu mai puțin de 2%. E vorba despre Indicele prețurilor de consum (IPC) minus costurile cu energia și alimentele. Barry Ritholz condamna această modalitate a FED-ului american de a măsura inflația, considerînd-o ca fiind absurdă sau, cum o numește el, e vorba de fapt despre inflație ex-inflație6. Ce s-a întîmplat de fapt? Pe de o parte, creșterea masei monetare s-a datorat faptului că banii nou creați au fost direcționați spre salvarea sistemului bancar
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
incapacitatea reală de a iubi este fatală. Singurul care se dovedește pînă la urmă puternic, de un curaj malefic, e puștiul, maestrul narativ al acestui crescendo incandescent. Sukkwan Island e o carte tulburătoare, care deranjează în multe privințe, de la situațiile absurde pînă la brutalitatea relațiilor umane, de la spaimele cotidiene la cele infinit mai greu de vindecat și controlat ale coșmarului nocturn care, treptat, nu se mai retrage în faldurile obscure ale inconștientului, ci invadează realul... Ce visezi? Roy se gîndea și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Coasta de Fildeș și în Libia. Țara pare să-și revizuiască intens poziția și rolul în Europa și în lume, dar o face, în viziunea lui Jenni, cultivînd o anumită imagine a "Franței eterne", strălucitoare și spectaculoasă, dar violentă și absurdă, total lipsită de realismul și pragmatismul german, spre exemplu. Iar amintirile coloniale nu sunt cea mai ușoară povară, dovadă fiind și faptul că războiul cu Algeria a fost un subiect tabu pînă de curînd... Naratologic vorbind, romanul se clădește pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mărturisiri. Se străduise să asculte, să privească, să înțe leagă, fără să condamne și fără să disculpe. Dar ceva lipsea, cumva nu se rostise adevărul sfîrtecat al unui catolic irlandez mîndru de originile sale și prins în contradicțiile unui război absurd. Melancolia degajată de contemplarea unei irosiri ale cărei resorturi ne scapă se îmbină cu frumusețea aspră a imnului Republicii Irlanda, Amhrán na bhFiann (Cîntecul soldatului)... Dacă Trădătorul meu punea accentul pe suferința și furia resimțite de Antoine francezul, Întoarcerea la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
una, valea mirării, unde este în același timp zi și noapte, unde vezi și nu vezi, exiști și nu exiști, lucrurile sunt totodată pline și goale. Pentru un călător atașat de obiceiurile sale, o astfel de lume e descurajantă, incoerentă, absurdă, dar pentru cel care acceptă să deschidă vanele gîndirii libere, această lume nouă apare în întreaga sa armonie muzicală originară. Aceleași considerații se pot aplica autoficțiunii în general, și operelor lui Cioran și Roussy în special. Lucrările sociologului Jean-Claude Kaufmann
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de fundal incert al operelor postmoderne. După cum amintește Hassan, ironia a fost numită de către Kenneth Burke perspectivism, iar Alain Wilde consideră că specia postmodernă a ironiei este "ironia suspensivă", care impune o viziune radicală a multiplicității, contingenței și chiar a absurdului. Ironia postmodernă nu mai mediază între o realitate actuală și o esență sau un ideal ce trebuie atins, ci pune între paranteze căile de trecere, lăsând lucrurile într-o stare de suspensie și de cele mai multe ori, de contradicție. 7. Hibridizarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
subiect real care vede în obiecte sursa satisfacerii trebuințelor sale și nu trece spre nivelul următor, al explicării ideologiei consumului. În aceeași manieră, Baudrillard critică și proiectul unei temperări a consumului, care i se pare o idee naivă sau chiar absurdă. Mai mult decât atât, filosoful francez se distanțează de interpretarea consumului în termeni de plăcere, preferând cadrele în care acesta presupune un sistem al producției și schimbului: "consumul este un sistem care asigură ordinea semnelor și integrarea grupului: este în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
1973. 427 Jean-François Lyotard (Condiția postmodernă, p. 32) notează în acest sens: "Din această descompunere a marilor Povestiri [...] rezultă ceea ce unii descriu ca fiind disoluția legăturii sociale și trecerea colectivității sociale de masă compusă din atomi individuali lansați într-o absurdă mișcare browniană. Nu este vorba de așa ceva, o asemenea perspectivă ni se pare afectată de reprezentarea paradisiacă a unei societăți "organice" pierdute". Lyotard face aici trimitere la lucrarea lui Baudrillard À l'ombre des majorités silencieuses ou la fin du
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
oprește în fața gării un ins dubios de care brusc ți se face milă (îi dai fără echivoc 70 de ani bătuți pe muchie) te invită să beți împreună 50 de rom vizavi la fosta braserie Nord insistă chiar pe ideea absurdă că ați fi fost colegi de liceu că erați amândoi morți-copți după aceeași puștoaică (dintr-a IX-a B) încet încet ți se face rușine simți cum îți ard obrajii (exact ca în copilărie) Îndrugi încurcat scuze tot mai cețoase
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
fată super (citește: su-per - bă) pietrificată în sine Tu tocmai trăiești o bucurie ingrată: îți lași ochii seduși - departe - de trei căprioare încremenite grațios-ireal acolo pe cerul după-amiezii de iarnă hașurat de arbori subțiri-subțiri misterioși ai zilei de ieri Albul absurd M-am uitat atent la cartea puțin pătată de pe noptieră Începea să semene ispititor - violent cu o cruce Am încercat să salvez aparențele și am pus firul de busuioc uscat sub abajurul lămpii Dintr-odată în iconița umilă de pe perete
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
știu de ce) că trebuie să-mi arunc pe umeri pardesiul lung până la pământ (din prima tinerețe) să-mi iau în fugă fularul celularul (pentru orice eventualitate) să împing ușor de tot ușa în urma mea să fac primii pași pe albul absurd al zăpezii Mortul Atunci au sosit cei de la Pompe Funebre Figurile lor promiteau să nu piardă timpul Mortul privea atent de pe masă părând să nu-i scape nimica Erau trei: unu' i-a dezlegat cârpa de sub bărbie și gura lui
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]