9,323 matches
-
în care bolnavul înțelege mesajele (codul), dar este incapabil să le producă (fiind afectat uzajul, vorbirea). O altă dovadă concludentă a realității lingvistice binivelare este și faptul că noi putem învăța (citi, traduce) limbi moarte. Distingînd limba de vorbire și accentuînd primatul limbii, Saussure stabilește distincția științifică între cod și mesaj (reluată de R. Jakobson, R. Barthes, U. Eco) și construiește conceptul de sistem al limbii, destul de vag pînă la el. Limba ca sistem ce nu cunoaște decît propria sa ordine
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
gramatical existent în mod natural în fiecare creier" (CLG:39). Revoluția saussuriană constă în primatul teoretic și metodologic al sincroniei: "Aspectul sincronic primează, întrucît pentru masa vorbitorilor el este singura realitate" (CLG:105). Meritul lui Saussure este de a fi accentuat caracterul sistematic al limbii, transformînd conceptul de sistem dintr-o noțiune descriptivă într-un concept operator." Limba este un sistem ai cărui termeni sînt solidari și în care valoarea unuia nu rezultă decît din prezența simultană a celorlalți" (CLG:128
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a structurilor gîndirii și limbajului inversează într-un joc subtil trăsăturile semantice fundamentale: animat/vs/inanimat. Personajul care manevrează ultimul tip de mașină de spălat capătă aproape statutul de obiect, în timp ce auxiliarul magic devine adevăratul erou al secvenței narative. Publicitatea accentuează aspectul vitalist antropomorf al mărcii (asimilată de unii cercetători totemului). "Marca va placa o lume animistă în lumea noastră, iar farfuriile zburătoare care ar privi societatea noastră industrială ar vedea în primul rînd tigrul Esso și cavalerul Ajax, embleme ce
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și dumneavoastră ?" vii) "Sărmana Ioana, toată lumea o acuză că își vopsește părul negru, dar părul era deja negru cînd l-a cumpărat". În acest caz apare o distorsiune a implicației p q, în care negarea premisei nu face decît să accentueze concluzia inițială disforică. viii) " Știu că ești asaltat de invitați. Te sfătuiesc să aplici următoarea tactică: dacă se sună la ușă apari îmbrăcat de plecare; în cazul unui musafir nedorit exclami: "Vai ce rău îmi pare, trebuie să plec, sînt
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Ekman & Friesen (în prelungirea teoriei gestualității a lui D. Efron): i) emblemele ca gesturi convenționale specifice unei anumite culturi sau epoci (de pildă, sinuciderea este reprezentată de harakiri în Japonia și arătător la frunte în Occident); ii) ilustratorii care ritmează, accentuează discursul prin mișcări ale mîinii, capului, care concretizează "cursul gîndirii", narațiunea ideografele; cei care evocă acțiuni concrete: a merge, a dormi kinetografe; care sugerează forma și mărimea obiectului pictografele; iii) expresiile afective (bucurie, spaimă, enervare) cu semnificații transculturale identice. Ekman
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Kerbrat-Orecchioni, 1994: 12). Interiorizarea diferențelor culturale nu estompează însă iluzia universalistă asupra comunicării (cu unele mici bizarerii, indivizii comunică aproximativ la fel) paradox sau double bind care nu face decît să evidențieze urgența demersurilor comparativ-contrastive. Încercînd să conchidem, trebuie să accentuăm varietatea semnificațiilor sociale ale kinemelor în raport cu universalitatea emoțiilor. Discutînd delicata delimitare natură/cultură în aria gestualității, W. La Barre (1964) trece în revistă gesturile "naturale" (rîsul, plînsul), gesturile sociale (de aprobare, chemare, salut, negare) și comportamentele motrice stilizate (balet, pantomimă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
descriptiv al semioticii (de identificare a semnelor și legilor lor de combinare). ICONIC Semn aflat în raport de similaritate cu obiectul reprezentat (fotografia, desenul, harta, diagrama, metafora sînt semne iconice). IDEALTYPUS În sociologia lui Max Weber construcție a cercetătorului care accentuează unilateral unul sau mai multe puncte de vedere pentru a crea un "tablou" (model) omogen. Orice definire a unui gen discursiv, procedeu, semn etc. ține de Idealtypus. IDEOLOGIE La creatorul său (Destutt de Tracy) știință a ideilor în sensul cel
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și/sau care îl definesc. Ca organizare a calităților subiacente conceptului, intensiunea se opune extensiunii care prezintă ansamblul obiectelor la care se aplică conceptul respectiv. INTERTEXTUALITATE Orice text se situează la răspîntia mai multor texte pe care le reia, le accentuează, le condensează (Philippe Sollers Théorie d'ensemble). Noțiunea de intertextualitate definită de Julia Kristeva drept permutare de texte, drept spațiu textual în care enunțuri aparținînd altor texte se intersectează și se neutralizează își are originea în conceptele de polifonie și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o înțelegere corectă a personalității ei, atât cerebrală cât și senzuală, în timp ce se explorează alter-ego-urile operelor ei de ficțiune. Pe măsură ce urmărim derularea vieții ei, fiecare temă decurge una din alta, în ciuda suprapunerilor și reciprocităților: clasicismul din tinerețe care s-a accentuat pe măsură ce s-a maturizat; aviditatea ei ca seducătoare și călătoare; moartea ca o prelungire firească a pasiunii erotice; și în final extraordinara eliberare pe care a trăit-o după moartea lui Grace Grace, care fusese cel mai mare binefăcător al
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
fi veșnic pomenite în cărți?"230. De ce însă a simțit el nevoia să se raporteze, prin distanțare parodică, la o literatură care, la vremea ei, continuase o literatură precedentă, "asasinându-i" contextual valorile? Un posibil răspuns dă Francesco de Sanctis, accentuând caracterul inovator tocmai prin comicul singular al scriiturii ariostești: "Ariosto nu cântă isprăvile lui Agramante sau ale lui Carol și nici furiile lui Orlando sau iubirea lui Ruggiero și Bradamante; isprăvile sunt pentru el doar un punct fix în jurul căruia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unul de sex feminin și unul de sex masculin, trimite la povestea de dragoste a acestora. Căci tot o histoire d'amour este și povestea infidelității lui Stamate cu o bizară, dar îndeajuns de simbolică pâlnie. Modul în care autorul accentuează una din observațiile făcute de un personaj cu privire la starea în care se găsește celălalt, opusul său, este definitorie pentru tipul de parodiere practicată de Urmuz. Intrând în cameră, Algazy "cu groază observă în stomacul lui Grummer că tot ce rămăsese
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
focului infernal este folosită și ea parodic, re-contextualizată în modelul centralei termice a clădirii unde familia Isaacson locuiește (a se citi, printre rânduri, imaginea cuptoarelor naziste). De altfel, îngrijitorul (care nu putea fi decât o persoană de culoare, pentru a accentua simbolistica "neguroasă" a episodului) centralei termice este cel dintâi care-i anunță pe copiii Isaacson de acuzațiile aduse părinților lor. Revenind la procedeele parodice amintite mai sus, o importanță deosebită o au, credem noi, dublarea și/ sau multiplicarea începuturilor, finalurilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
comună celor doi, naratorul-personaj și Bobrov, dar aceștia intră mai ales într-o relație de opoziție. Pentru început, ei sunt plasați la poli opuși pe criteriul statutului social: fostul deținut, cu statut de exilat, și omul liber. Această opoziție se accentuează odată cu dezvăluirea identității sociale a lui Bobrov, între omul care a avut de suferit din cauza abuzurilor regimului comunist și omul care a slujit acest regim. Greața resimțită de personajul principal în momentul în care înțelege ce fel de om este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ale mâinii drepte, în momente diferite. Această mână care, odinioară, "învârtea sabia în plin avânt și reteza capul, gâtul, o parte din umăr", a ajuns "incapabilă să țină un portofel"206. Imaginea bolnavului aflat pe moarte, construită pe detalii semnificative, accentuează finalul povestirii, care lasă loc pentru meditație: "Veteranul se îndesă și mai tare în bancă. Capul, ba și umerii i se afundară parcă în corp. Degetele neputincioase îi atârnau rășchirate. Paltonul descheiat atârna și el. Pântecele umflat ca un balon
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
-i place și el ține să precizeze acest lucru. Nu-i place nici tractoristul care ajută la căratul lemnelor, "un zdrahon încrezut, cu o față uriașă" sau "plin de sine, cu o față crudă". Antipatia spontană față de acest personaj se accentuează ulterior, după evenimentele povestite, astfel încât în momentul povestirii se impune această percepție. Față de bătrânul Faddei, naratorul simte la început simpatie ("întreaga înfățișare a bătrânului îmi sugera înțelepciune și demnitate"), însă ulterior, după moartea Matrionei, el va deveni "nesătulul bătrân". Naratorul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
unească într-o singură limbă a societății comuniste. În roman, se arată că Stalin va ajunge la teza că "limba e un instrument de producție", dezvoltând într-un mod "genial" ideile preluate de la lingvistul Cikobava. Soljenițîn încheie portretul lui Stalin accentuând precaritatea intelectuală și morală a celui care ține în mână o țară întreagă și obținând în mod convingător chipul tiranului hidos. Așa cum remarcă Gary Kern în articolul consacrat portretului pe care Soljenițîn îl face lui Stalin 370, caracterul malefic al
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Atena (Fap 17, 15-22), ne arată cu claritate ce atitudini psihologice au trebuit să înfrunte aici misionarii creștini. În cadrul complex al religiozității elenistice au existat și unele elemente pozitive favorabile predicării noii credințe, precum lipsa de sens care s-a accentuat printre cei reflexivi în urma falimentului religiilor antice. În această stare putea să pătrundă fără prea multă dificultate un mesaj care, proclamând un înalt ideal moral, putea să-i atragă tocmai pe cei care se simțeau dezgustați de viața trăită până
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
favoritismul față de armată a început să apese foarte mult asupra finanțelor statale, ducând la o anumită înăsprire a sistemului fiscal care a lovit în special în categoriile de negustori și meșteșugari, dincolo de cele ale orășenilor, iar criza economică s-a accentuat prin pauperizarea și inflația monetară a Imperiului. Aceste aspecte concrete au dus la abandonarea pământului din partea țăranilor incapabili de a mai gestiona situația, căutând refugiu în orașe, în speranța unor câștiguri mult mai accesibile. În acest fel, au crescut latifundiile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din calea nedreptăților lor, ulterior se punea în discuție serviciul adus Imperiului de către creștini ca funcționari în administrația publică a acestei instituții. Pentru Tertulian (155-230), creștinul nu poate îmbrăca o funcție civilă datorită pericolului idolatriei, iar în Apologeticum (38, 3) accentuează concepția de prezentă în Ad Diognetum, 5, despre autonomia creștinului în treburile publice. Printre adepții noii religii se evidenția diversitatea existentă între sfera politică și cea religioasă: apare o concepție originală despre puterea civilă legitimă prin natura sa, dar golită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unor persecuții religioase împotriva comunității lor, nu sunt străine intențiilor religioase, intenții care se regăsesc formulate diferit în interpretarea credinței ca religie de către aceștia. Conceptul de păgânism, interpretat în sens de absență religioasă ori de idee a decadenței religiozității antice, accentuează considerația insuficientă de care s-a bucurat tratarea acestei chestiuni în istoria cercetării. 4.3. Creștinii în viziunea lui Lucian din Samosata Lui Lucian din Samosata (125-180) îi datorăm un tratat despre istoriografie în care, vorbindu-ne despre filozoful ambulant
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
condamnare la moarte, iar soldații simpli să execute întocmai tot ceea ce li se poruncea. În acest caz, jurământul necondiționat al soldatului se afla în contrast moral cu obligația absolută față de Dumnezeu. În nici o altă parte cultul împăratului nu era mai accentuat decât în armată și era aproape inevitabil pentru orice soldat; ofițerii trebuiau să aducă sacrificii, iar soldații să participe. Steagurile militare erau văzute de creștini ca sacra pagani, iar venerația lor ca idolatrie; idolatrice le apăreau și decorațiile militare (coroane
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Prevederea a determinat creștinii să participe cu o anumită detașare față de activitățile civile, depășind legile acesteia prin modalitatea lor de a trăi, în virtutea esenței noii religii. Acest aspect ne arată prioritatea conștiinței față de coerciția produsă din exterior; odată cu creștinismul se accentuează autonomia conștiinței: omul e liber de orice ingerință a puterii civile, chiar și în cazul identificării cu un stat absolutist ori sacralizat. Ad Diognetum poate fi luată ca model de analiză a motivelor implicite ale mentalității creștine, care ar fi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
raport pașnic cu pământul pe care îl lucra. Filozoful palestinian Iustin (100-165), transferat la Roma, în opera sa Apologia prima pro Christianis ad Antoninum Pium, 39, evidențiază efectiva realizare a profeției lui Isaia, subliniind importanța mărturiei unite martiriului. Aici, autorul accentuează depășirea proverbului păgân (A jurat limba, dar n-a jurat mintea) care implica folosirea restricției mintale. Creștinul nu se limitează numai să nu facă război dușmanilor, ba chiar trebuie să-și ofere propriile suferințe pentru dobândirea nemuririi. În Cum Tryphone
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Primul reprezentat de seamă al acestei tendințe, care va duce la o elaborare a mesajului creștin în formele și categoriile culturii elenistice, a fost Titus Flavius Clement (150-215), scriitor și teolog de limbă greacă. Fiind un păgân convertit, Clement a accentuat caracterul teologic al școlii filozofice din Alexandria susținând unitatea și continuitatea dintre filozofia greacă și cea creștină. Unii cercetători au voit să vadă în acest teolog un susținător al militarismului, bazându-se pe Protreptikos pros Ellenas (Exortația către greci), 10
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a spori confuzia între credincioșii creștini. După expunerea despre nelegitimitatea întrebuințării coroanei (De corona, 11), Tertulian condamnă pe față serviciul militar căruia îi era anexată uzanța încoronării. Pentru a exprima imposibilitatea unei apartenențe simultane lui Dumnezeu și împăratului, teologul cartaginez accentuează asupra termenului sacramentum, care în limbajul lumii latine îmbrăca un dublu semnificat: putea să exprime semnul, indiciul unui lucru sacru în relația sa misterioasă cu acesta, sau, jurământul militar. Pentru el sacramentum botezului procura miles Christi și implica renunțarea la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]