6,925 matches
-
un tratament antiinflamator, și mai ales imunosupresor dau rezultate bune în ceea ce privește remisia fenomenelor, pe o oarecare durată de timp. Problema de la care trebuie pornit însă, este cum se activează celulele imunocompetente, periferic sau local, care este antigenul ce determină inducerea activării lor și prin ce efectori se produce demielinizarea? Aflarea acestor probleme ar reprezenta cheia etiologică a SM. În acest sens o serie de cercetări au efectuat diferite experimente. Lucrarea de față prezintă datele de laborator și rezultatele obținute de CHOFFLON
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
introdus în LCR, printr-o tehnică clasică de aderență la plastic, celule macrofage, și după mărirea numărului lor, celulele T au fost insuficient proliferate specific. Ceea ce dovedește existența unui alt tip de mecanism. Ceea ce face dificilă explicarea oricărui mecanism de activare în SM este faptul că această boală evoluează în pusee. Un prim puseu este urmat de altele, cu agravare din ce în ce mai pronunțată a fenomenelor clinice neurologice. Din punct de vedere neurologic ne punem problema eventualității unei reacții celulare. Aceasă idee presupune
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
self-toleranța, posibilitatea inducerii supresiei, iar ca obiective mai îndepărtate - remielinizarea, regenerarea axonală și de ce nu, o eventuală regenerare neuronală. Se consideră că SM este rezultatul unei interacțiuni complexe între factorii declanșatori de mediu (cum ar fi infecțiile), predispoziția genetică și activarea aberantă a celulelor sistemului imun (ALOTAIBI S., 2004). Studiile epidemiologice sugerează că expunerea ambientală la un anumit agent infecțios trebuie să se producă într-o fereastră de vulnerabilitate imunologică specifică vârstei copilăriei (ASCHERIO A. și colab., 2000). Virusul Epstein-Barr (V.E.B.
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
BRAY P.F. 1992). Prezența limfocitelor T răspunzătoare la stimulul antigenic reprezentat de VEB nu are în mod inerent semnificația patologică, întrucât aceste celule sunt prezente în stare latentă la majoritatea adulților sănătoși VEB - pozitivi. Potențialul patogen al limfocitelor T necesită activarea acestora, posibil prin mimetism molecular. O secvență pentapeptidică descoperită în structura antigenului viral nuclear prezintă similitudini cu un epitop al proteinei bazice mielinice, o componentă majoră a tecii de mielină. Mai mult, VEB induce expresia pe suprafața limfocitelor B și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
sugerat de expresia acestui virus la nivelul celulelor sistemului nervos central, ca și de titrurile crescute de anticorpi anti VHU-6 în serul pacienților cu SM (KNOX K.K. și colab., 2000). Infecția cu virusul herpetic uman 6, varianta A duce la activarea genomului VEB în limfocitele B infectate (CUOMO L. și colab. 1995), avansând posibilitatea acțiunii concertate a mai multor virusi. Totuși, datele din literatură referitoare la VHU - 6 sunt dificil de interpretat, din cauza diferențelor metodologice dintre studii (SWANBORG R.H. și colab
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
suprafață, numite și celule T helper se diferențiază în celule T helper 1 și celule T helper 2. Celulele T helper 1 produc citokine cum ar fi interferonul gama, factorul de necroză tumorală alfa, interleuchina 2 și interleuchina 12, producând activarea macrofagelor. Celulele T helper 2 produc citokinele 1L4, 1L5, 1L10 și factorul de creștere-transformare beta, activând deasemenea și acțiunea celulelor B care produc imunoglobuline. Prin urmare celulele T helper 1 au efect proinflamator, iar celulele T helper 2 au un
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
clasic, pot avea o rezonanță TM diminuată. Punerea în evidență a unor leziuni așa numite „oculte“ sau „găuri negre“ este folositoare la urmărirea evoluției SM, cunoscându-se astfel numărul real al leziunilor active. RMN funcțională se bazează pe faptul că activarea unei anumite arii din cortexul cerebral determină creșterea perfuziei sanguine în acea zonă. Această creștere duce la scăderea concentrației sanguine a deoxihemoglobinei care determină creșterea semnalului pe rezonanța magnetică nucleară funcțională. Influența oxigenării sanguine cerebrale asupra susceptibilității magnetice cerebrale permite
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
și respectiv N (de exemplu: unda P1, P2, N1, N2, etc), care în succesiunea lor constituie răspunsul primar și secundar. La geneza componentei precoce participă evenimente neurale presinaptice, constând din impulsuri pe fibre aferente și evenimente neurale postsinaptice, expresie a activării neuronilor locali, corticali. Componenta tardivă este alcătuită de cele mai multe ori dintr-o postdescărcare clasică de aspect oscilator, cu o frecvență de aproximatv 8-12 c/s. În neurofiziologia clinică, deocamdată se ia în considerare și se analizează componenta precoce cu undele
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
baclofen. Durerea nociceptivă este estimată a fi cea mai comună formă de durere în SM, afectând 42% din pacienții din studiul ÖSTERBERG A. (1994). Această definiție cuprinde durerile inflamatorii și musculoscheletale. Durerea inflamatorie e nociceptivă prin natură, pentru că se datorează activării nociceptorilor meningeali si perivasculari, chiar prin mecanisme inflamatorii (elaborează citokine), sau prin simpla distensie mecanică datorată edemelor. Este de obicei o durere acută, mai rar subacută și aproape niciodată cronică. Exemplele tipice sunt durerea inflamatorie dată de nevrita retrobulbară și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
În prezent acest lucru se cunoaște, doar parțial. Demielinizarea inflamatorie în SM implică mecanisme efectoare imunologice, CD4 mielin 297 specifice + limfocite T (Th1) cu un fenotip proinflamator, care joacă probabil rolul central în inițierea și perpetuarea inflamației sistemului nervos central. Activarea celulelor T mielin-specifice este urmată de migrarea acestora în sistemul nervos central. Odată activate, au abilitatea de a traversa bariera hematoencefalică. În parechim, reactivitatea celulelor T este amplificată de autoantigenele din sistemul nervos central (celule antigen prezente în sistemul nervos
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
în ruperea țesutului, așa cum este cazul factorului de necroză tumorală (MOALEM G. și colab., 1999). Diminuarea activității lezionale implică nu numai celule imune și mediatorii acestora, dar și celule ale sistemului nervos. În concluzie, etapele patogenice în SM sunt: 1, activarea mielinei sau a celulelor T specifice sistemului nervos central; 2. aderarea la endoteliul din sistemul nervos central a celulelor T autoreactive proinflamatorii, dechiderea barierei hematoencefalice și migrarea celulelor T, B, monocite/ macrofage prin barieră; 3. amplificarea răspunsurilor intraparenchimatoase mediate celular
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
celulelor T specifice sistemului nervos central; 2. aderarea la endoteliul din sistemul nervos central a celulelor T autoreactive proinflamatorii, dechiderea barierei hematoencefalice și migrarea celulelor T, B, monocite/ macrofage prin barieră; 3. amplificarea răspunsurilor intraparenchimatoase mediate celular și umoral și activarea celulelor cu rol de antigen; 4. stadiul efector al bolii cu infuzia oligodendrocitelor, a tecii de mielină și a axonilor. Imunoterapia de viitor poate fi subdivizată în trei sbgrupe. Primele sunt terapiile antigen specific care țintesc celulele T mielin specifice
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
imun normal menține auto-toleranța. Ca și în alte boli de autoimunitate mediate de celulele T, populația de celule T autoreactive la pacienții cu SM este extinsă, fie pentru că ele au fost activate de mediu, ca infecții virale care au cauzat activarea imunității și prin urmare distrugere de țesut nervos, fie pentru că mecanismele de reglare au căzut. Restabilirea auto-toleranței cere cunoștințe despre, care sunt antigenii relevanți țintă la pacienți, individual. Eliminarea efectorului autoreactiv ar putea fi prevăzut, sau populațiile de celule T
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
iresponsabilitate la antigen. Alt mecanism de obținere a toleranței este prin deleție (ștergere). Acest lucru are loc fie prin eliminarea celulei T autoreactivă, de către alte celule T, fie prin moartea celulară activ indusă, unde expunerea la antigen în stare de activare are ca rezultat apoptoza celulei T autoreactive. Un al 3-lea mecanism este prin inducerea supresiei, care se referă la inducerea terapeutică de celule T cu funcții imunoreglatoare, care sunt specifice pentru aceleași, sau pentru versiuni ușor diferite de autoantigene
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
colab., 2000). Ultimul mecanism este cel mai atractiv, deoarece implică faptul că imunizarea cu APL va fi activată ori de câte ori are loc distrugerea de mielină și prezentarea de auto-antigeni din sistemul nervos central, având ca rezultat reglarea în jos sau blocarea activării celulelor T patogene. Bazat pe datele din studiile pe animale, un APL a fost conceput să semene cu peptidul uman imuno-dominant MBP (83-99). Sau efectuat 2 trialuri de fază II folosind aceleași APL. Ambele au fost oprite prematur datorită recțiilor
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
2003). Natalizumab (pregătit și într-un preparat munit Tysabry și altul Antegren) este un agent care a fost conceput să acționeze în acest stadiu de dezvoltare a leziunilor de SM. Natalizumab este un anticorp monoclonal umanizat care leagă și inhibă activarea adeziunii celulare, mediate de alfa 4 integrin. Urmărind migrarea celulei T inhibitoare prin bariera hematocerebrală s-a constatat în modelele EAE o inhibare a acestei migrări după natalizumab. Astfel, natalizumab a fost folosit în faza II placebo controlată într-un
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
inactivă au prezentat o tendință de îmbunătățire a funcției vizuale, versus cei cu boală nestabilă sau activă au prezentat o tendință spre declin. O ipoteză înaintată de autori a fost că IVIG pot avea efecte opuse, în funcție de stadiul inflamației-remisie sau activare. Terapia cu IVIG mai prezintă interes datorită efectelor potențiale generale imunosuprimante în SM. Studiile anterioare au sugerat îmbunătățiri în rata acutizării și a leziunilor RMN cu creștere de gadolinium. Linomidul este un compus care a fost la început conceput prin
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de carcinogeneză este multifactorial și multistadial, indus de factorii carcinogeni (de orice natură) care produc leziuni genetice și epigenetice în celulele susceptibile, celule care astfel dobândesc avantaje selective de creștere și se înscriu într-o expansiune clonală ca rezultat al activării protooncogenelor și inactivarea genelor tumoral supresoare“. 1.2.2. Carcinogeneza cu factori chimici Prima semnalare a implicării unor substanțe chimice în apariția neoplaziilor maligne îi aparține lui Percivall Pott (1714-1788). Acest chirurg a descris cancerul pielii scrotului la coșari, ca
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de unire al agonistului (factor mitogen, de creștere medicament etc.) cu receptorul nu este vorba doar de o simplă cuplare, ci de descifrarea minuțioasă a cascadei de evenimente care se petrec în interiorul celulei (în citoplasmă și nucleu) ca urmare a activării receptorului de către agonist. Este vorba, deci, de un șir de acțiuni enzimatice și energetice, care în final determină un răspuns celular. Răspunsul celular poate consta din: l activarea genelor (Lalli și colab., 1994); l modificarea metabolismului, uneori alterarea sa, așa cum
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
care se petrec în interiorul celulei (în citoplasmă și nucleu) ca urmare a activării receptorului de către agonist. Este vorba, deci, de un șir de acțiuni enzimatice și energetice, care în final determină un răspuns celular. Răspunsul celular poate consta din: l activarea genelor (Lalli și colab., 1994); l modificarea metabolismului, uneori alterarea sa, așa cum se petrece în cazul cancerizării (O. Rosen, 1987); l continuarea proliferării și în final moartea celulei (D. Guo și colab., 1995); l stimularea, sau, dimpotrivă, suprimarea locomoției celulare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celulară etc). Procesul de „signal transduction“ (de la receptarea semnalului până la declanșarea răspunsului celular concret) este, din punct de vedere cronologic, foarte diferit. El se măsoară în miimi de secundă în cazul influxului ionic, în minute pentru a se ajunge la activarea unor proteine și lipide care mediază cascada kinazică (a se vedea subcapitolul 2.3.7.3. Sistemul enzimatic de control al desfășurării ciclului celular), ore sau chiar zile pentru a se obține „deșteptarea“ unei gene și fabricarea produsului ei, la
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
vitamine liposolubile își află receptorii specifici, care, cum s-a mai spus, sunt plasați fie în citosol, fie pe membrana nucleară (cum sunt receptorii steroidici). Cuplarea dintre agoniști (hormoni steroidici, vitamine liposolubile ș.a.) și receptorii de pe membrana nucleară, duce la activarea respectivilor receptori care transferă moleculele semnal ale agonistului la alți receptori numiți de cercetătorii anglosaxoni Hormone-Responsive Elements, care sunt proteine ce „imbracă“ ADN-ul (DNA-binding proteins), aflându-se în contact direct cu componenta fosfat a ADN-ului. În acest mod
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
liganzi) extracelulari (fig. 2-11). Așa cum se observă, în respectiva dinamică au putut fi deosebite trei tipuri de mesageri: primul este însuși inițiatorul (ligandul), care se leagă de porțiunea exterioară a receptorului transmembranar; cel de al doilea apare ca urmare a activării efectorului; al treilea ia naștere după prelucrarea mesajului în anumite locuri (site-uri) din interiorul celulei, reprezentând uneori un răspuns la solicitarea de către mesaj a genomului celular (cazul replicării ADN, al multiplicării celulei ca atare etc). Receptorii implicați în acest
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
evenimente enzimatice, care finalizează, prin transportarea la nucleu, mai exact la anumite gene, a informației-ordin de multiplicare și creștere în volum a celulei. Respectivele procese sunt următoarele: a) dimerizarea (adică legarea receptorilor doi câte doi) printr-o punte disulfurică; b) activarea dimerilor, consecință a schimbării de structură și plasament în spațiu. Dimerii sunt fosforilați și astfel partea lor catalitică (DIC) devine activă (fig. 2-20). c) declanșarea în citoplasmă și ulterior în nucleul celulei a unei cascade de reacții chimice, tipice transducției
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
2-20 (etapele și ierarhiile mesagerilor în procesul de semnalizare celulară), observăm: a) Primul mesager este factorul purtător de informație (sin. agonistul, ligandul). El este cuplat de receptorul tirozinkinazic specific. Acest eveniment are loc la suprafața exterioară a membranei celulare. b) Activarea receptorului care urmează (reamintim că înainte de cuplarea cu primul mesager orice receptor este inert din punct de vedere fiziologic) constă în procesul de dimerizare și fosforilare. Este vorba de activarea catalitică a acelei părți a receptorului aflată la partea internă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]