6,508 matches
-
veninul efemer al îngropării; așterneți pânza fluturândă a imaculatelor avânturi peste cenușa inactualului; trâmbițați imnuri triumfale, sărbătoriți grandoarea eternei primeniri.” Această retorică juvenil-teribilistă reflectă, în felul ei, acel climat de depășire a simbolismului programatic înspre iconoclastia avangardei. Majoritatea versurilor anonime adăpostite de revistă atestă însă confuzia „talentelor” care își exhibă precaritatea artistică. Ecouri argheziene, minulesciene, bacoviene etc. se întâlnesc în mod obișnuit; poezia cu care se deschide primul număr se intitulează Psalmii unui analist, alta e o „rugă”, iar sub titlul
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
se înscrie în categoria presei de stânga, acceptând noile realități impuse de ocupația țării de către sovietici și militând pentru o nouă cultură, aceea cerută de realitățile istorice imediate. Concesiile se fac mai ales în articolele de fond, în rest săptămânalul adăpostește scriitori de orientări politice diferite, dar cu texte de calitate. Articolele de fond ale filosofului Anton Dumitriu și ale unor colaboratori precum colonelul Constantin Clonaru, Al. Mironescu, Saul Zotta abundă în prezentarea elogioasă a realităților sovietice. Lor li se adaugă
DEMOCRAŢIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286731_a_288060]
-
revistei în care Hasdeu publicase nuvela Duduca Mamuca. În replică, Apărarea redactorului la procesul de presă ce i s-a intentat, sclipitoare prin argumentația logică și ironie, e și profesiunea de credință, realistă, a autorului, portretist al societății. Revista a adăpostit articolul lui C. Negruzzi, Studii asupra limbei române, versurile lui Hasdeu, încercările romantice ale lui Șt. G. Vârgolici, o baladă de V. Alecsandri și traducerile lui V. Pogor din Horațiu și Th. Gautier. S.C.
DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286784_a_288113]
-
fără a Împrumuta nici o clipă un registru grav. Desigur, literatura comercială Își are liderii ei, care sînt astăzi Marc Lévy și Guillaume Musso. Despre cărțile lor, scenarii de film din capul locului - pentru a nu pierde vremea cu ecranizarea -, care adăpostesc narațiuni plasate În Statele Unite pentru a depeiza mai iute cititorul, nu veți citi Însă În paginile acestei cărți. Literatura-nothomb Amélie Nothomb, la patruizeci de ani, publică romane de la 25, cîte unul pe an, deci, pînă acum, cincisprezece. Este cea mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
coroborată cu aceea a naratorului (ca mai Întotdeauna, un alter ego auctorial) și a personajelor principale (Madame Stempf, de exemplu, o femeie voinică, mamă a patru copii, pe care, de teamă, nu-i lasă să se nască, crescându-i și adăpostindu-i În propriul corp - un personaj asemănător Întâlnim la Pascal Bruckner, În Copilul divin) permite autorului un număr de referințe ironice, implicite, la meseria de scriitor, la voga etnologiei și, mai ales, la deviații psihice supradimensionate până la absurd (numele lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
preferat, islandez, decizia de a deveni prost. Le citește „profesiunea lui de credință”, În fapt teza cărții, care este aceea a inutilității tezelor. Concluzia ar fi că inteligența este mai degrabă o boală, pentru că s-a dovedit că instituțiile inteligenței adăpostesc mulți impostori și că, Într-o epocă a impostiurii generalizate, inteligența nu are mai multă valoare decît oricare pretenție. În plus, inteligența n-are umor, pentru că nu se Îndoiește niciodată de ea - În momentul În care ar face-o n-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
profesorul nu este nici chipeș și nici nu-l privește de sus: „M-am prezentat: magistrul, un tip de filosof à la Nae. Îl crezi mai mult negustor decât filosof - cu pantalonii scurți, cu o mustață mică, numai cât poate adăposti nasul, țigănos, scurt și de 40 de ani. Când l-am văzut intrând pe ușă nici nu bănuiam măcar că ăsta ar putea fi Heidegger”. Nae, din comparația de mai sus, este, firește, Nae Ionescu. Sunt, pentru Golopenția, ani ai asiduelor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
departe, în „xinite” (printre străini, la lucru), o sfâșietoare scrisoare de dragoste, fără însă a-și dezvălui direct sentimentele. Astfel, iubitul află că, de când a plecat departe, i s-au îmbolnăvit mioarele rămase acasă, i se năruie târla ce le adăpostește și, tot de atunci, plâng de dorul lui fagii, pinii și izvoarele codrului. Poemul se încheie, totuși, cu o invocare mai puțin disimulată a suferinței iubitei, care și l-ar vrea cât mai repede întors acasă pe dragul ei de
CEARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286154_a_287483]
-
cu stoicism - alături de surorile Sabina (Cantacuzino) și Mariuța (Pillat), îngrijește răniți la spitalul „din șoseaua Filantropia”, susține alte inițiative ale Crucii Roșii care vizează asistența populației civile. Ca și Sabina Cantacuzino, își face consemnări într-un caiet - pe care îl adăpostește cu prudență, de teama „perchezițiilor, rechizițiilor, inchizițiilor” de tot felul -, încercând a surprinde dinamica, penibilă adesea și dificil de stăpânit, a stărilor de spirit. Apreciate de istorici, mai târziu, ca un izvor de primă mână relativ la regimul militar de ocupație
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
o dată în prim-plan această teribilă forță a naturii, menită să terorizeze un întreg ținut și să producă adevărate carnagii printre dobitoace și paznicii lor. De data aceasta, fiara este trimisă ca un fel de avertisment împotriva celor care îl adăpostesc pe ucigașul Peleus. Descrierea nu mai lasă loc dubiilor privind modul în care cei vechi își reprezentau acest carnasier: Deci, urlând cu mare vuiet, îngrozește ținuturile vecine o dihanie mare, un lup. Din pădurile mlaștinii iese cu gura căscată, plină
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Jules Verne, extrapolarea nu se aventura foarte departe, dincolo de fundamentele științei și de realitățile epocii. Un submarin mai greoi decât cele adevărate, dar mobilat foarte burghez, acesta este Nautilus. Un tun cu diametrul și lungimea astfel demultiplicate încât să poată adăposti un obuz-habitaclu, și eroii vernieni pornesc în călătorie spre Lună. SF-ul anilor '30 din Statele Unite merge și mai departe. Tunurile sunt înlocuite cu rachete, autorii își permit să-și facă personajele să depășească sistemul solar, își imaginează explozibile capabile
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
robotul, care are însă o înfățișare omenească. El poate fi alcătuit, ca roboții lui Capek din RUR sau "copiile exacte" create de Dick în Blade Runner, din carne și oase sau ceva asemănător. Arcă spațială: navă enormă, concepută pentru a adăposti generații întregi de călători în drum spre stele îndepărtate, ținând cont de faptul că ele nu depășesc viteza luminii. Apare în diferite variante. Fie generațiile se succed, fie doar echipajul se schimbă, în timp ce pasagerii sunt criogenați. Biocip: artefact compus, născut
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
în neputința insurmontabilă a oamenilor. Un bărbat în vârstă, cu o bicicletă, se plimba în marginea apelor, greu de oprit din încercările de a merge la casă. Fugind din case în toiul nopții, cu copiii mici în spate, sătenii se adăpostiseră la rudenii în satele vecine, mai puțin afectate. Autoritățile comunei eliberaseră câteva spații pentru cazarea familiilor. Stăteau năuciți pe marginea drumului privind în sus și în jos mașinile care veneau dinspre Timișoara, aducând hrană și haine. Nu păreau foarte interesați
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
l-a nimerit niciun glonț. Și mi-a zis că după ce a plonjat, nu a continuat înotul pe sub apă în direcția în care sărise, că era un înotător excelent de vreme ce lucrase ca salvamar, ci s-a întors și s-a adăpostit lângă bac într-un unghi mort pentru trăgători. S-a tras atât de mult, că a venit de la ruși o șalupă să întrebe ce se petrece, că intraseră în alertă la cât de mult s-a tras. Li s-a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
părintească pentru că furaseră geamurile, ușile și am stricat și un singur hambar. Gestionarul de acolo mi-a zis că nu este al meu și i-am replicat: "domnule, am avut vreo 3 hambare, coșere, un șopron mare, un hangar care adăpostea batoza!" Am demolat hambarul și am adus lemnele la Bârlad de le-am pus pe foc. Pentru că mi-am zis că decât să-l ia scândură cu scândură, am preferat să-l aduc acasă. Fratele meu nici n-a vrut
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
locuitori, mai puțin ca în 1872 când avusese 32.355 - n.n.). „Harnic și dedat cu activitatea negoțului, în favorabila sa poziție, la răspântia drumurilor Țării, Ploieștii nu s-a așteptat a fi transformat deodată în reședință imperială și chemat a adăposti oaspeți așa de înalți. În zidurile sale (orașul era înconjurat cu un șanț adânc și avea 11 bariere - n.n.) se aflau nu numai comandantul Marele Duce Nicolae, cu numeroase căpetenii ale oștirilor, dar însuși puternicul Monarh al tuturor rușilor, cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
va avea parte de o bună primire 115. După furtună totul pare să fie de partea naufragiatului, începând cu natura 116 (gura fluviului îl salvează de Poseidon, pământul care îl primește și pe care el îl sărută, pădurea care îl adăpostește de vânt, de soare și ploi, frunzișul des care îi va ține loc de pat pentru odihnă). "Ce oameni sunt pe aici? Trufași, sălbatici și avari, ori milostivi și cu frică de zei?"117* se întreabă el. Sunt niște tinere
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un ospăț. Oamenii din oraș cer să-i vadă pe străini, iar Lot îi apără oferind locuitorilor Sodomei pe fiicele lui încă fecioare: "O să le faceți ce vreți. Dar nu vă atingeți de oamenii aceștia fiindcă au venit să se adăpostească sub acoperișul meu". Știm cum, mai târziu, Lot va fi pedepsit pentru o ofertă care depășește măsura ospitalității (care totuși trebuie să rămână fără limite). Îngerii îl protejează pe Lot, îi orbesc pe locuitorii din Sodoma și îi avertizează pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este spus: da, vom face dragoste, dar nici dumneata, nici eu nu știm nimic, totul e o surpriză - care e cum ar spune Bertrand Rougé240 - e singura și sigura priză. Intimitatea unei trăsuri, a unui spațiu redus în care sunt adăpostite două corpuri, servește de revelator, ca și culoarul unei case în corpurile ajung să se atingă. Oaspetele va pătrunde într-o familiaritate așteptată pe care calitatea lui de străin o face ambiguă. Și mișcările involuntare provoacă subtile rezonanțe, șoaptele unor
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
loc al ospitalității. Acest castel, în mijlocul pădurilor este solid ("Cele patru turnuri de la colțuri aveau acoperișuri țuguiate cu solzi de plumb, iar temelia zidurilor se sprijinea pe blocuri de stânci"376*, el este făcut după comunitatea organizată pe care o adăpostește, apa din streșini e adunată în rezervoare, "pietrele curții străluceau de curățenie ca lespezile unei biserici"377*, imagini ale unei îngrijiri care fac locul plăcut. Împrejurimile sunt primitoare cu livada de pomi roditori, cu grădina cu straturi de flori, bolta
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Maupassant (sau mai precis și exact naratorul din Horla) descrie cu lirism (e drept un lirism în mod foarte subtil neliniștitor) locul său de ședere unde își are rădăcinile, această casă unde a crescut "cu uriașul platan care o acoperă, adăpostește și umbrește în întregime": Îmi place acest ținut și îmi place să trăiesc aici pentru că aici sunt rădăcinile mele, aceste rădăcini adânci și delicate care îl leagă pe un om de pământul unde s-au născut și au murit strămoșii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și de a o rupe cu monotonia unui orar sever. El devine - chiar și prin meserie, dacă putem spune - un oaspete al propriei familii, în propriul său apartament pe care l-a închiriat cu rodul muncii sale pentru a-și adăposti familia - familie care printr-o răsturnare paradoxală, îl va considera un parazit și un oaspete nedorit. Pe lângă omniprezența privirii celuilalt, arhitectura însăși a casei îi amintesc mereu dependența. Astfel culoarul pe care îl evocă într-un text scurt: "Vru să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vom gândi și la primirea și găzduirea pe care le alcătuiesc povestirea cu ramă, anagrama, acrostihul, povestirile unele în altele, cuvântul umplut, expansiunea, traducerea, transpoziția dar și la refugiul-ascunzătoare care este pentru anagramă și acrostih textul care le primește și adăpostește 645. Chestiunea traducerii, căreia Antoine Berman i-a consacrat o carte frumoasă cu un titlu semnificativ, Încercarea Străinului 646, ridică problema a ceea ce, în ospitalitate este primit de către Celălalt. Istoria traducerii permite să distingem mai multe tipuri de primire și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cel bun" ("Ospitalitate internă", în Le Livre de l'hospitalité). 652 J. Baudrillard, La transparence du mal, Galilée, Paris, p. 147. 653 "Casa care întemeiază posesia, nu este posesie în același sens ca și lucrurile mobile pe care le poate adăposti și păstra. Ea este posedată, pentru că ea este, deja, ospitalieră față de proprietarul său. Ceea ce ne trimite la interioritatea sa esențială și la locatarul care o locuiește înaintea oricărui alt locatar, primidu-l în sine - la ființa feminină" (Emmanuel Levinas, Totalité et
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
autorităților militare române, ci sub a celor sovietice. Probabil din motive tactice, liderii democrați ai germanilor din România, reapăruți în public după disoluția GEC, chiar dacă destul de timid, au lansat mai multe apeluri prin care îndemnau populația germană să nu mai adăpostească soldați germani. în același timp, cei din urmă erau încurajați să nu se predea autorităților române, care s-ar fi purtat aspru cu ei, ci celor sovietice, de la care s-ar fi obținut asigurări că vor acorda un „tratament avantajos
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]