35,844 matches
-
plin, chipul drăgălaș al Rebecăi. Aceasta ateriză, ca o minge de fotbal, în cadrul ușii pe care bărbatul o deschisese cu câteva secunde mai înainte. N-a mai dat importanță strigătelor și insultelor celei pe care Bariu se străduia s-o adune de jos. Și-a cuprins capul cu brațele și-a rămas așa, până la întoarcerea șefului ei. Doamnă Noia, vino la mine! O aștepta cu o privire de gheață. Să nu-mi spui că-ți iei lucrurile și că-mi dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
urmă. Acum, Luana Leon, "Double L" -, venise să-i amintească nu doar atitudinea lui mârșavă de odinioară ci și faptul că nu se schimbase și nu învățase nimic de atunci. Ascultând-o vorbind, înțelese că toți banii pe care-i adunase, în fața unor oameni deosebiți ca ea nu făceau nici cât o ceapă degerată. Se putea lipsi de serviciile ei, putea ajunge acolo unde-și dorea și cu un altul dar nu în aceleași condiții. Și-apoi, nu trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plâns nu e-n stare să plângă. Sughițurile uscate, țiuite, ale copilului pluteau peste clipocitul apei la chei, peste duduitul Îndepărtat al motorului unui șlep. Adam s-a așezat lângă un perete scund, alături de o femeie oarbă, și și-a adunat genunchii sub bărbie. Mai târziu, pe jumătate adormit, orașul imaginar s-a Întors la el, de astă dată nepoftit. Îi părea rău că-l născocise și voia să dis pară. Ar fi vrut să-l lase-n pace În seara
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a lungul acelei nopți, imaginile Îi apar ca alte dăți, atâta doar că nu se mai pierd În acel gol Înspăimântător și nici nu licăresc palid la țărmul visului. Sunt, dimpotrivă, purtate de curenți asemenea rămășițelor vreunui naufragiu până se adună laolaltă și alcătuiesc o plută de amintiri. Se află Într-o cameră, o cameră mică, pătrată, cu pardoseală de ciment neted, aproape strălucitor, el nu-i simte netezimea, picioarele Îi par niște butuci, atârnă ca plumbul. Iată și de ce e
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
umerilor, ea i-a simțit plăcuta căldură a corpului zguduit de sughițuri de râs. — Priviți acest petit tableau, a rostit el, imitând sunetele molatice ale lui Walter. Margaret a deschis gura să spună ceva, dar i-a fost imposibil să adune vorbele la un loc. În vreme ce Își ștergea ochii, Își spunea că asta Înseamnă să fii fericit. Avea toată viața În față, o eternitate care aștepta să fie umplută cu aceeași bucurie spumoasă, delirantă. Se simțea de parcă norii care acoperă cerul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mâinile pe ea și s-a aplecat În spațiul gol și Întunecat. A avut nevoie de ceva timp ca să i se obișnuiască ochii cu bezna. Apoi a Întrezărit niște siluete, umbre care se mișcau tăcut prin Întuneric, parcă pluteau. Se adunau, se despărțeau iarăși ici și colo, pe toată Întinderea terenurilor de sport. Nu sufla o nici boare de vânt În oraș, iar lui Îi era greață. S-a Închipuit În mașină, gonind cu ferestrele deschise, iar gândul ăsta l-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
convins că ar fi tocmai bine. Din păcate, eu nu știu care-i poziția lui Din. Cred că-i destul de neutru, mă rog, pe cât de neutru poate să fie cineva În țara asta. S-au Îndreptat spre poarta principală unde erau Încă adunați manifestanții. Se auzea un cor care repeta o singură vorbă, pentru Margaret părea să fie ri-no-ce-rul, poate era numele cuiva. Fusese o vreme când ar fi priceput aceste glume nu prea inteligente rezervate unui grup de cunoscători, referințe mușcătoare la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
glasuri e unul pe care Îl aude distinct. 26 Unul dintre cele mai vestite tablouri indoneziene poate să fie confundat cu ușurință, la prima vedere, cu o lucrare europeană destul de convențională din secolul al nouăsprezecelea. Înfățișează o mulțime de persoane adunate lângă treptele unei verande cu coloane. În depărtare se vede un vulcan Într-un peisaj tropical. Majo ritatea celor aflați de față poartă costume javaneze. Unii stau pe jos, deznădăjduiți, alții Își țin capetele În mâini, se poate presupune că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ceva vreo opinie formulată odată pentru totdeauna, după niște tipare îngrozitor de rigide, a căror formulă o cunoșteau numai cei doi soți. Privirile lui grave, clar-albastre, secerau cu migală odaia. Dintre degetele îngălbenite, nemișcate, șuvița de fum mlădia spre tavan. Scrumul adunat la capătul țigării creștea în timp ce aceasta se consuma singură puțin câte puțin. Apoi scrumul se încovoie ușor și, în sfârșit, brațul bărbatului se întinse, la timp, către scrumiera plină. Mică, pitulată într-un colț, ciufulită, soția profesorului își curăța pielița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pielița de la unghii cu o jumătate de lamă, sugându-și degetul ori de câte ori se tăia și operația îi absorbea toată atenția. Carmina privea nedumerită când spre unul când spre celălalt, dar nimeni n-o lua în seamă. În cele din urmă, adunându-și curajul, ceru explicații și glasul îi tremura ușor de încordare. Ca la un semn, scena împietririi, consumată mai înainte, se pulveriză, probabil, după o înțelegere tacită și, stimulați puternic de controversa iscată de oaspetele absent acum, soții Alexe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un început de vară cu ploaie ori cu soare, cine mai ține minte? Tatăl întârzia tot mai mult la birou, vederea îi slăbea progresiv și-i era imposibil să termine lucrările în cele opt ore, pe atunci nu erau calculatoare, aduna coloane uriașe de cifre fără să greșească, pe șeful lui, Iliescu nu-l interesa ce și cum, el voia ca lucrarea să fie gata la termen, nimic altceva. Dar oricât ar fi întârziat tatăl la serviciu era nelipsit de la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tuns foarte scurt, fața subțire, osoasă, o figură dramatică, impresionantă, făcuse o mulțime de demersuri, cu plecăciuni și tot soiul de umilințe, atât de degradante pentru un bătrân, umblase pe ici, pe colo, vorbise cu o mulțime de oameni. Îl adunase de prin țară, pe fiu-său, oaia neagră a familiei, să fie mai aproape de el, să-l poată controla mai des, avea cinci copii și toți ceilalți erau pe la casele lor, numai mezinul umbla teleleu prin țară după cai verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rigurozitate, cu seriozitate, cu planificare, nu se poate să nu reușești. Un panou luminat cu multe butoane și semne: Apeși pe butonul rigurozitate, apeși pe cel cu planificarea, apeși pe seriozitate și dintr-odată, mașinăria pornește să clănțăne mărunt și adună cele trei dimensiuni, îmbinându-le, repede, cu precizie, o țesătură la început diformă, un păienjeniș, o învălmășeală, ca dintr-odată să întrevezi foarte vag embrionul, să asiști înmărmurit la miraculoasa transformare, să recunoști elementele până când, dintr-odată este propulsat trandafirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu ochii în lături. Venise toamna, ce mai, ieri bătuse un vânticel aspru, zbârlitor de frunze de salcâm, astăzi însă fusese o zi mai acătării, mai cu sclipit, vorba poetului. În ziua aceea, pe sârmele de telefon din fața primăriei se adunaseră zeci și zeci de rândunele. Și ce ceartă pe ele și ce splendoare de ciucuri se alcătuiau. Funcționarii tocmai își scoteau de sub cheie actele și le aranjau lenevoși pe birouri. Apoi își ascuțeau îndelung creioanele și priveau afară pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
găsească imediat ce a căzut, ei, dar cum a căzut, a căzut cu capul de bordură, îngrozitor, apare și o salvare, sau nu, un taxi, mai bine... se lasă târât, picioarele lui țepene zgârie locul. Afară, pe sârmele de telegraf se adunaseră sute de rândunele. Ori eu visez, își zise, am halucinații, mi-e rău! Trecu strada prin fața poștei și pătrunse într-un lactobar, nu știa de ce, dar când era vreme deschisă avea o foame aiurită și doar mâncase și acasă. Luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toți o știau, bineînțeles, în afara Carminei. Miezul de taină creat o incita la culme, nu voia să insiste, să pară nepoliticoasă, dar ar fi dat orice să afle adevărul. Ela scăpase pe jos un strugure și sărise de pe scaun să adune bobițele risipite. Fana se repezise și ea s-o ajute. Acolo, sub masă s-au privit o clipă, au chicotit, femeia i-a mângâiat obrăjorul și a depus boabele adunate în pumn într-o farfurie. În cameră mirosea încă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scăpase pe jos un strugure și sărise de pe scaun să adune bobițele risipite. Fana se repezise și ea s-o ajute. Acolo, sub masă s-au privit o clipă, au chicotit, femeia i-a mângâiat obrăjorul și a depus boabele adunate în pumn într-o farfurie. În cameră mirosea încă a pește. Se simțeau sătui, relaxați, o umbră de lene le muia trăsăturile. Întrebarea Carminei zăcea îndepărtată, undeva pe marginea conștientului. Apoi Dimitrie s-a ridicat hotărât de la masă. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de acolo ca un câine bătut, afară începuse ploaia, m-am lipit de peretele grajdului și am așteptat să-și mai potolească furia. Fără să știu mă așezasem în dreptul unui burlan înfundat, rupt de sus, la un moment dat apa adunată pe marginea streșinii a presat asupra gurii de burlan și dintr-odată m-am trezit scăldată de un șuvoi de apă, plin de paie, rugină, frunze, crenguțe, curgea apa ca dintr-un duș fără sită și dincolo de starea de inconfort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dimitrie în voie, știa că prietena ei Carmina n-o să mai vină s-o viziteze, deci nu mai reprezenta vreun pericol. Carmina o asculta liniștită, nu și-o putea imagina acolo sub burlan, spălată de apele cerului încărcate cu murdăria adunată pe acoperiș, pe această femeie bine făcută, cu părul răsucit la capete, cu taiorul ei fără nici un cusur, dar știa că Fana are un ascuțit simț de observație și sesiza deopotrivă și pitorescul și sensurile ascunse ale întâmplărilor. Ei, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
convinsă că anul va trece cu folos pentru ea, că va ajunge prima, învingătoare, la finiș. După plecarea ei, Carmina se dusese la baie, se demachie cu un tampon de vată. Pe rezervorul WC-ului, din pricina diferenței de temperatură se adunau bobițe de apă, câte una cădea pe capacul tronului, picătura se împrăștia în alte zeci de picături mărunte, dispuse ca razele soarelui. Și acesta e un punct de plecare, stabilise Carmina, sunt atâtea lucruri de făcut pe lumea asta. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mașină. Arăta neguros, cu cearcăne adânci, vineții săpate sub ochii de culoarea mierii. Rămase sprijinit de tocul ușii din sufragerie, cât timp Carmina, pitită în dosul șifonierului, se îmbrăca. Haide, îi spuse, când o văzu oprită în fața oglinzii, cu părul adunat în palme. Da, leagă-l, îi spuse și o privi zâmbind cum își strânge părul cu un șnur de piele. Așa, așa arată Carmina mea. Avea o fustă cu șase pliuri în față. Perdeaua din cameră era adunată spre mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu părul adunat în palme. Da, leagă-l, îi spuse și o privi zâmbind cum își strânge părul cu un șnur de piele. Așa, așa arată Carmina mea. Avea o fustă cu șase pliuri în față. Perdeaua din cameră era adunată spre mijlocul ferestrei. Nu te-am mai văzut cu bluza asta, îi spuse Ovidiu în timp ce coborau scările, cu un ton de reproș, prevestitor de furtună. Bătrânica de la etajul întâi se afla la postul de veghe. Părea o statuetă așa cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot mai mult, departe, cerul căpăta minunate tente viorii. Acolo o fi asfințitul? se întrebă femeia și nu știa cu siguranță răspunsul. Nu te-am mai văzut de multă vreme, Carmina, îl auzi și simți cum liniștea începe să se adune în ea picătură cu picătură. Dincolo de aparențe, bărbatul părea tandru. Tăcu o vreme pe jumătate întors către ea. Te-am tot așteptat, murmură ea abia auzit. Mi-era dor de tine, murmură el într-un târziu și nările i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vreți și aplecându-și fruntea va rosti: Oh, copchiilor, voi o să mă scoateți din minți. Și Ovidiu, Ovidiu, băiatul acesta al meu? Niciodată n-o să scap de ideea că-i sunt mamă și trebuie să-i port de grijă? Va aduna de pe covor cioburile ceșcuței de cafea, le va depune pe tava de inox. Se va șterge de zaț frecându-și palma una de alta. Doamne, Dumnezeule, va spune, n-aș fi crezut niciodată că se va întâmpla așa ceva. Își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Apăru și Eleanor, de data asta într-o rochie largă din bumbac. — Ce se-ntâmplă aici? întreba ea surâzătoare. — Șam pune un premiu pe capul lui Fanny Tarrant și-mi oferă mie rolul asasinului plătit, îi explică Adrian. Șam se adună de pe jos stânjenit. — Ei bine, când am aflat de la Adrian că țipă moare de nerăbdare să-i ia un interviu... începu el. Eleanor făcu ochii cât cepele. — Fanny Tarrant vrea să-ți ia un interviu ție? — A pomenit chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]