KorAP: Find »[drukola/base=adversar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...167 168 169 ...502 >

12,537 matches

Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823

instalat în Țara Bârsei pentru a-i combate pe cumanii din spațiul extracarpatic, care constituiau o primejdie imediată atât pentru Transilvania și Regatul Ungar cât și pentru Imperiul Latin instalat la Bosfor prin sprijinul acordat de călăreții stepei statului vlaho-bulgar, adversar primejdios pentru cruciați îndată după 1204. Desfășurare independentă de acest din urmă aspect sau coordonată cu el • Gh. I. Brătianu, Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană, ed. a II-a revăzută, ed. V. Spinei, Iași, 1999, p. 317. • R. Morozzo

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
europeană a Strâmtorilor au cucerit poziția cheie de la Dardanele, cetatea Gallipoli, care, dată fiind lipsa lor de mijloace navale, nu putea fi menținută în dependența lor fără asentimentul genovez; în secolul următor, în timpul crizei sistemului genovez pontic, asaltat de toți adversarii săi din regiune - 1431-1435 -, intervenția otomană a înlesnit redresarea genoveză și refacerea în mare măsură a rețelei centrelor de comandă ale dominației genovezilor în Marea Neagră; în 1444, pe aceiași linie de colaborare, genovezii de la Pera au salvat poziția europeană a

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
Simon de Kézai continua să exprime în spiritul gestelor din perioada anterioară, dar într-o formă mai accentuată, nemulțumirea nobilimii ungare în legătură cu transferul de bunuri și de demnități către aristocrația sosită din afara țării și năzuința autohtonilor de a-și elimina adversarii „venetici“ și de a se impune, în exclusivitate, la guvernare. Autorul cronicii determina apartenența la națiunea ungară de comunitatea de origine și de identitatea lingvistică și conferea prin aceasta termenului de natio semnificație modernă. Concepția lui Simon de Kézai va

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
romani. Cronicarii legitimau stăpânirea arpadiană în Panonia, Transilvania, Croația și în alte teritorii atât prin forța armelor - ungurii au trebuit să poarte nenumărate lupte cu teutonii, bulgarii, grecii, românii, slavii etc. -, cât și prin acte de recunoaștere benevolă din partea unor adversari mai slabi sau prin alianțe matrimoniale de felul căsătoriei fiului lui Arpad, Zoltan, cu fiica ducelui Menumorut. Chiar dacă fiecare autor medieval releva trăsăturile definitorii ale acestui popor în manieră proprie - Anonymus se referea la violența și la curajul cu care

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
fost și o măsură de criză, dictată de faptul că Polonia încetase, deja, de a mai constitui un factor al echilibrului de forțe din Europa Est-Centrală. Ca urmare, granița nord-vestică a posesiunilor europene ale Imperiului otoman a rămas descoperită în fața adversarilor săi • Habsburgii austrieci dar, mai ales, a rușilor. Acest pericol avea să fie evidențiat, în toată amploarea sa, îndeosebi de evoluția Marelui Război Nordic. Deoarece în acele împrejurări devenise indubitabil pentru cercurile conducătoare otomane faptul că țarul Petru I urmărea

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
și Iași, mai favorabilă decât condiția unor state caucaziene, chiar dacă și acelea aveau poziția de „tampon“. Din documentele publicate până acum pare a reieși că exploatarea economică era mult mai gravă decât imixtiunea în treburile interne ale Principatelor. Relațiile cu adversarii Imperiului otoman n-au fost practic întrerupte niciodată. Chiar în timpul conflictelor militare, care, de atâtea ori, s-au desfășurat pe teritoriul țărilor române, a existat întotdeauna tendința, mai mult sau mai puțin populară, de a se alătura taberei antiotomane 49

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
ar fi mai eficace decât alianța cu Italia. Aceasta era pentru Bismarck un motiv suficient pentru a-l convinge pe Wilhelm I să adere la acordul între România și Austro-Ungaria95. Cunoscând bine acuzațiile care i se aduceau la București de adversarii săi, Brătianu nu pierdea ocazia în timpul întâlnirii pe care o are cu Kalnoky să-i reamintească acestuia că dorește menținerea României în problema Dunării pe o poziție conformă cu interesele sale, dar și intenția de a rezolva unele probleme de

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
și Australia) a mai redus însă din optimismul general, declarând că, deși prin intrarea în vigoare a tratatelor de pace, impedimentul juridic a dispărut, fiecare stat, în mod individual, trebuie evaluat dacă face față exigențelor ONU. Dintre cei cinci foști adversari de război, americanii au precizat că se vor opune cu fermitate Ungariei, un stat unde s-ar fi produs abuzuri 34. Ședința din 26 septembrie a fost suspendată fără a se ajunge la un consens, părțile conservându-și pozițiile anterioare

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
ea trebuia înfăptuită efectiv după încheierea războiului 71. Reacția reprezentantului comunist din comisie, Vasile Luca, față de propunerea ministrului agriculturii și domeniilor nu lăsa însă nici un dubiu asupra faptului că grupările de extremă stângă erau hotărâte să nesocotească orice propunere a adversarilor lor politici. „Problema - riposta el - se poate rezolva și rapid și fără lege și fără comisiune. Se poate rezolva de către țărani, prin comitetele țărănești“72. Secretarul general al Frontului Național Democrat admitea, totuși, necesitatea studierii problemei, deși repeta și cu

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
agrare. Tocmai în acest sens, Ion Mihalache evidenția, cu prilejul lansării proiectului legii de reformă agrară al partidului, la 10 februarie 1945, că prin depunerea lui în Comisia pentru studiul reformei agrare „minciunile și calomniile duse împotriva noastră de toți adversarii s-au spulberat rând pe rând. Publicarea acestui proiect va spulbera și calomniile din urmă că Partidul Național-Țărănesc este unealta marilor proprietari. Publicarea legii propuse de noi va împrăștia orice nedumerire“103. De altfel, în afară de faptul că moșierii înregimentați în

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
număr de districte, fie în Moldova, fie în Valahia, peste tot am putut constata nu numai că liniștea este perfectă, dar că toate clasele erau satisfăcute, că principiul legii rurale, ca și al legii electorale, sunt în general aprobate, că adversarii mei și-au pierdut complet popularitatea, prin votul de blam pe care l-au dat guvernului meu, în momentul în care frontierele noastre sunt amenințate de trupele celor două Puteri vecine. Fiecare știe că moțiunea de blam a fost sugerată

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
în acest raport pot fi cu greu confirmate sau infirmate de alte surse 116. Însă cel puțin unele dintre ele par a avea un aer de veridicitate și demonstrează că ideea unei uniuni româno-maghiare nu dispăruse, ea având adepți și adversari în continuare, stârnind pasiuni și fiind utilizată drept armă în luptele politice interne. La șapte ani distanță de momentul ocupației românești a Ungariei, politicienii maghiari originari din Ardeal continuau să viseze cu ochii deschiși la concretizarea unei combinații spectaculoase ce

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
se va suprapune cu interesul istoriei universale, asigurându-se progresul politic și social al lumii civilizate. Stere afirma cu hotărâre că nu renunță la Ardeal, dar considera că „de Ardeal, în realitate, nu ne despart Carpații, ci Prutul“47, în timp ce adversarii săi, adăugăm noi, apreciau că drumul peste Prut trecerea, mai întâi, prin Carpați. În esență, cele două curente nu se excludeau, ci aveau o înțelegere diferită asupra succesiunii etapelor ce trebuiau parcurse în realizarea idealului național. • Ibidem, p. 188. • Ibidem

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
sabotaj și cooperare militară. A doua direcție viza inamicul interior: albii și popoarele care solidarizau cu ei (ucrainenii, spre exemplu, intrau în această categorie). Propaganda desfășurată în această direcție lua forma unui război psihologic ce urmărea diminuarea rezistenței psihologice a adversarului și întărirea convingerii acestuia că n-are viitor contrarevoluția. A treia direcție viza armata și elitele muncitorești, elemente care trebuiau atrase de partea revoluției. În această privință, Lenin s-a dovedit un geniu. Dacă • Jacques Ellul, Histoire de la Propagande, Paris

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
sfârșitul anului 1917 pentru Adunarea Constituantă bolșevicii nu dețin mai mult de 25% din voturi. Însuși Lenin va observa, mai târziu, că „bolșevicii au avut preponderență copleșitoare de forțe în momentele decisive și în punctele decisive (Petrograd, Moscova, Flota Balticii). Adversarii erau mai numeroși, dar erau slabi, neorganizați, apatici“. Exemplele ar putea continua. Generalul Andrei Andreievici Vlasov (1900-1946)14, numit în fruntea Comitetului de Eliberare a Popoarelor din Rusia (KONR), emitea în februarie 1945, în numele acestui Comitet, Manifestul de la Praga. Între

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072

pozitiv, iar în Suburbiile vieții (1994), prima și singura parte scrisă dintr-o proiectată tetralogie, Coridorul puterii, publicată postum (1994), evenimentele tulburi ale perioadei sunt filtrate prin prisma unui „om-capsulă”, Vincențiu Răpceanu, politician fără o minimă moralitate, îndepărtându-și pseudomachiavelic adversarii. Romanul de debut, trilogia Cordovanii, dezvoltând nuvela cu același titlu apărută în 1954 în „Tânărul scriitor”, mizează pe o formulă narativă nepotrivită, din care derivă și lipsa lui de autenticitate: trilogia este monologul personajului principal, Lae Cordovan, care își rememorează

LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048

în străinătate. La Paris se întâlnește cu N. Bălcescu, cu care era în bune relații, și împreună plănuiesc alcătuirea unui dicționar istoric. În 1848 ia parte la mișcarea revoluționară din capitala Moldovei împotriva domnitorului Mihail Sturdza, fostul său protector, acum adversar fățiș. După eșecul mișcării se refugiază la Cernăuți, unde redactează manifestele politice ale revoluționarilor moldoveni: Dorințele partidei naționale în Moldova și Proiect de constituție pentru Moldova. Colaborează la gazeta „Bucovina” cu pamflete politice și notițe nesemnate. După numirea ca domnitor

KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
sentimentală, pe gustul vremii, dar nu fără a strecura, într-o amplă Introducție, numeroase aluzii politice și note de critică a regimului. Folosind variate nuanțe ale ironiei, povestitorul se află mereu în conflict cu boierii ruginiți, cu stăpânirea, cu toți adversarii înnoirilor. Prima aventură sentimentală e evocată cu detașarea ironică, dar nostalgică, a bărbatului matur. Locurile comune ale literaturii romanțioase la modă primesc aici o nuanță parodică și glumeață, care salvează povestirea de la un idilism desuet. În Fiziologia provincialului în Iași

KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
Corola-publishinghouse/Science/287156_a_288485

țară, într-un fel de revistă a revistelor intitulată „Viața culturală și literară”, unde sunt recenzate cărți și reviste românești sau străine, mai ales franceze („Les Annales”, „Les Nouvelles littéraires”). În recenziile din primele numere, Traian Mateescu se dovedește un adversar al modernismului și estetismului teoretizate de E. Lovinescu și cenaclul Sburătorul, repudiind, în consecință, romanele „ciudate”, pline de „germenii superficialității” ale Hortensiei Papadat-Bengescu și apreciind, parțial (ca surogate ale literaturii sociale), romane de Cezar Petrescu sau Al. Popescu-Telega. Dacă în

GANDURI NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/287156_a_288485]
Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521

autoritățile austro-ungare confiscă gazeta, îi impun redactori străini și îi imprimă caracterul unui oficios al comandamentului militar (octombrie 1916-noiembrie 1918). Pentru un timp, patrimoniul publicației trece în posesia profesorului Arsenie Vlaicu, care o și redactează împreună cu N.N. Sulică, ambii fiind adversari ai unirii cu România. În aceste condiții, din noiembrie 1918, Sfatul Național Român din Țara Bârsei scoate cotidianul „Glasul Ardealului” (noiembrie-decembrie 1918), iar Voicu Nițescu și Victor Braniște editează o serie nouă a G. de T. în orașul Celeabinsk din

GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
Corola-publishinghouse/Science/287240_a_288569

judece opera. Influențat de pozitivismul francez, a afirmat, în paginile „Convorbirilor literare”, importanța cunoașterii mediului social în care o operă a apărut, a condițiilor particulare care au generat-o. Oscilant în alte opinii teoretice, a combătut naturalismul de pe pozițiile clasicismului. Adversar hotărât, pe plan teoretic și practic, al curentelor literare novatoare, și-a făcut din clasicismul francez un ideal, pe care l-a păstrat cu statornicie. SCRIERI: Încercări critice de literatură franceză, precedate de un studiu de estetică, Iași, 1898; Starea

GHEORGHIU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/287240_a_288569]
Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186

criticul tinde spre exagerare și spirit sectar când comentează producțiile scriitorilor din cenaclul său. Panait Cerna devine pentru circumstanță un emul al lui Eminescu, superior lui O. Goga; Ion Dragoslav are „genialitate”, fiind alăturat lui Ion Creangă. Criticului chiar și adversarii i-au recunoscut o certă capacitate analitică, exercitată în seminariile Facultății de Litere sau la Institutul de Literatură. Aici se aplicau cu o mare dexteritate idei din Teoria poeziei..., din Principii de literatură (1935) sau din Știința literaturii, el excelând

DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133

larg de cititori nespecialiști și mai potrivită pentru a pune în evidență propriile puncte de vedere în probleme estetice și literare. Pentru el polemica însemna o confruntare pe terenul ideilor, uneori foarte tăioasă, care nu excludea, însă, respectul pentru persoana adversarului; dimpotrivă, preopinentul trebuia convins, convertit. Tonul e volubil, degajat și ironic, expunerea, adesea prolixă, plină de digresiuni, pilde și analogii. Pasiunea ideilor, vioiciunea argumentării, verva incitantă a polemistului dau articolelor efervescență intelectuală. Cele dintâi articole de critică literară propriu-zisă publicate

DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471

Shulsky și Gary J. Schmitt, își propun în a treia ediție a cărții să dezvolte un adevărat manual al muncii de informații, prin care, în plan didactic, să clarifice concepte-cheie în domeniul operațional, precum sursele, agenții, activitățile sub acoperire, manipularea adversarului, modalitățile de culegere a informațiilor din surse tehnice și varietatea acestora. Pornind de la aceste date de bază, cartea merge însă mult mai departe, în substanța relațiilor dintre serviciile de informații și factorii de decizie în stat, analiza impactului intelligence asupra

Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
umane, cu anumite consecințe negative în planul culegerii și valorificării informațiilor. Totuși, validarea surselor umane prin mijloace tehnice rămâne un subiect actual în comunitatea de informații a Statelor Unite. La nivelul contraspionajului, arta informațiilor a ajuns la evoluții surprinzătoare în manipularea adversarilor, infiltrarea agenților și anticiparea deciziilor inamicului, în care putem compara activitatea de intelligence cu un adevărat joc de șah. Și aici exemplele concrete, eșecurile fulminante sau succesele de multe ori tăcute au constituit o pagină fundamentală din istoria Războiului Rece

Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]