65,754 matches
-
ci de bun augur, în contextul în care învățământului i se repartizează procente tot mai mici din buget. Înseamnă că instituția școlară a devenit un parc de distracții, iar coridoarele locuri de îmbrățișări, burice goale și momente intime de emoționantă afecțiune, după cum se poate vedea în majoritatea reportajelor tv. Realitatea e că dascălii habar nu au pe/în ce lume trăiesc, nu mai privesc la televizor, sunt ramoliți și nu merită nici măcar salariile pe care le au, darmite mai mari - degeaba
Războiul celor două roze portocalii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11151_a_12476]
-
petrece obiectiv, dincolo de posibilităție oamenilor de a îl influență; istoria reprezintă tocmai omenirea ghidată, mai mult inconștient decât conștient, de pasiunile și interesele sale, de permanență nevoie de recunoaștere, rațională și afectiva deopotrivă, Hegel recunoscând chiar că rațiunea nu exclude afecțiunea, ci, dimpotrivă, o presupune 38 - de necesitatea de a schimba contextul instituțional, politic și economic deopotrivă, pentru a face loc libertății. Poate că Max Horkheimer și Theodor Adorno aveau dreptate atunci cand scriau că "prețul supraviețuirii este (...) transformarea ideii în dominație
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
ce eu îmi doresc e ca aceste hârtii să se afle sub ocrotirea dumneavoastră de scriitor de limbă franceză... Dar nu mai mult, totuși, decât de a vă vedea revenit la îngerul păzitor unde vă e rezervată camera albastru-alb-roșie. Cu afecțiunea mea recunoscătoare Martha Prințesă Bibescu * Posada Prin Comarnic Prahova 18 iunie 1944 Dragul meu ministru și prietenesc confrate, V-am simțit lipsa în acest ,Week-end" și domnul de Friches v-o va spune că speram un pic să vă și
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
trei, pe care sper ca cititorul să-l găsească revelator pentru diverse momente ale formării mele ca regizor, începând cu anii studenției la Institutul de Teatru din București. Le sunt îndatorat bunilor mei prieteni, căci fără suportul lor plin de afecțiune și încredere aș fi rămas hipnotizat în fața paginii albe. Copacul zburător Ne aflăm în 1944. Nu aveam încă un an, când o bombă lansată de aliați a căzut în curtea școlii din fața blocului nostru de pe strada Arghezi (unde mai târziu
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
din 2004, a fost bine primit de critică, despre el s-a scris în Franța foarte mult, a făcut-o și Dumitru }epeneag. Dar Lapeyre scrie o literatură mai puțin distantă, mai puțin ludică, mai atașantă - ori de atașament, de afecțiune fugise dintotdeauna, de la Beckett încoace, literatura recalcitrantă. Literatura lui Lapeyre este mai comodă, metaforele revin în discursul lui romanesc fără nici o intenție subversivă; sentimentele, deși expresia lor e ținută în frîu, afluează. Naratorul își protejează tot mai vădit personajele. Despre
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
un copil, nu după averea ce o agonisise ci după compozițiile lui, munca de-o viață. Pleacă la Caracal, apoi la Roșiorii de Vede. Cântă prin mari localuri, fără microfon, schimbând câte 3-4 cămăși pe noapte (transpira abundent datorită unei afecțiuni renale ce-i va pune capăt zilelor, afecțiune pe care când a vrut s-o trateze era prea târziu). După 1944, 23 august îl găsim pe Zavaidoc la CâmpulungMuscel cântând la restaurantul lui Vișoiu, unde se distrau soldații ruși cărora
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ci după compozițiile lui, munca de-o viață. Pleacă la Caracal, apoi la Roșiorii de Vede. Cântă prin mari localuri, fără microfon, schimbând câte 3-4 cămăși pe noapte (transpira abundent datorită unei afecțiuni renale ce-i va pune capăt zilelor, afecțiune pe care când a vrut s-o trateze era prea târziu). După 1944, 23 august îl găsim pe Zavaidoc la CâmpulungMuscel cântând la restaurantul lui Vișoiu, unde se distrau soldații ruși cărora le cântă melodia „Doi ochi negri”(Ciornâi harașo
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
fac orice să nu mai depind de alții. După o pregătire care am crezut-o meticuloasa, am deschis un laborator pe lângă casa pe care o cumpărasem și în care trebuia să conduc și supraveghez peste 20 de vietnameze. Având o afecțiune încă din Los Angeles pentru Netuța (Netty), care tocmai divorțase, si cum efortul pe care trebuia să-l depun în New Orleans m’a depășit, i-am cerut să mă ajute cu adminis trarea companiei. Deși după standardele de astăzi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
sau a unui sens neînsemnînd obligatoriu că acestea chiar nu există în limbă. În cazul substantivului dedicație, DEX-ul înregistrează doar un sens - "text scris pentru cineva pe o carte, pe un album etc. în semn de omagiu sau de afecțiune". În prima fază a împrumutului (în secolul al XIX-lea), apăruseră desigur și alte sensuri ale cuvîntului, dintre care în româna standard s-a impus pînă la urmă doar cel consemnat de dicționar. Verbul a (se) dedica are în DEX
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
ale cuvîntului, dintre care în româna standard s-a impus pînă la urmă doar cel consemnat de dicționar. Verbul a (se) dedica are în DEX două sensuri - (1) "a închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecțiune; a hărăzi" și (2) "a (se) consacra unei idei, unei activități sau unei îndeletniciri". E înregistrat în dicționar și adjectivul de proveniență participială dedicat "(Despre oameni) Care se consacră unei îndeletniciri", fără a se preciza dacă acesta poate fi folosit
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
mângâiere, organiză o serie de șezători, ,tăinuiri și taifasuri, care mi-au adus mie atâta plăcere și, după cum am văzut, și celor patru românași". După război, în 1920, marele filoromân Jan Urban Jarnik a înființat la Praga Societatea ceho-română. Aceeași afecțiune și același devotament în a-i îngriji pe răniții români internați la Mănăstirea Strahov, unde era superior încă din 1906, l-a dovedit abatele Method Zavoral. El a început să învețe românește la vârsta de 53 de ani, limbă pe
Cehi și români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10981_a_12306]
-
cărții constituie un semnal narativ, întors într-un omagiu adus primei soții și a profesiunii sale, d-na Roth de astăzi, pe care, după divorț, până la sfârșitul vieții, a însoțit-o pe ea și pe copiii săi cu aceeași constantă afecțiune. ,Balsam de Canada" este o esență oleo-rășinoasă, extrasă dintr-o specie de conifere canadiene, folosită în perioada interbelică în Facultățile de Medicină, pentru conservarea preparatelor microscopice. Romanul începe abrupt, printr-o așteptare tensionată, sfâșiată de țipătul subretei, într-un timp
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
ușor de înțeles. Opt ani comuni, plini, la ,Adevărul literar și artistic", cu solidaritatea intelectuală, prețuirea reciprocă și recunoștința datorată de tânărul cronicar înseamnă în fond, pentru acesta din urmă, o sporită dificultate. Căci critica impune, în primul rând, detașare: afecțiunea, iubirea, gratitudinea și alte sentimente frumoase, precum și contrariile lor de pe versantul negativ, disprețul, aversiunea, ura, nu au ce căuta aici. Citim și evaluăm cărți, nu oameni. Pe acest principiu disociativ se întemeiază critica de întâmpinare, și cine nu îl poate
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
cu siguranță. La acest concurs, Ioan și Silvia BARBU au câștigat aurul. Doi oameni, doi tovarăși de drum întro jumătate de secol. Nu doar au primit în acest răstimp, ci și au dat: iubire devotată, prietenie, generozitate, delicatețe, încredere deplină, afecțiune. Măsură pentru dragostea lor față de copii, de rude și colegi, de prietenii de azi și de ieri nu există! Să ai pe cineva alături timp de 50 de ani, pe care să-l poți iubi și în care să te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
disperările. Sînt situații cînd imaginația recuperează cîte ceva. Cînd poate să fie călăuză spre o lume. Spre ceea ce o alcătuiește, în armonie sau dizarmonie. Oricît am vorbi și am citi despre orbire, despre cei care nu văd sau despre alte afecțiuni, nu facem decît să ne întărim teoriile. Abstracțiunile, de fapt. Nimic concret. Ființa noastră este croită altfel, după alte tipare, după alte repere. Lumile noastre sînt paralele. Felul de a percepe, de a defini, de a simți, volumele, spațiul, sunetele
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
disperările. Sînt situații cînd imaginația recuperează cîte ceva. Cînd poate să fie călăuză spre o lume. Spre ceea ce o alcătuiește, în armonie sau dizarmonie. Oricît am vorbi și am citi despre orbire, despre cei care nu văd sau despre alte afecțiuni, nu facem decît să ne întărim teoriile. Abstracțiunile, de fapt. Nimic concret. Ființa noastră este croită altfel, după alte tipare, după alte repere. Lumile noastre sînt paralele. Felul de a percepe, de a defini, de a simți, volumele, spațiul, sunetele
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
a fascinat. Acum 13 ani, credeam că am aflat o noutate. Am inceput sa culeg informații. De fapt, era o practică cunoscută de mii de ani. Curiozitatea creștea și anii treceau. Întâmplător (oare?), am cunoscut anul acesta un hipnoterapeut. Citind afecțiunile ce pot fi tratate prin hipnoză terapeutică, primul meu gând a fost să ajut pe alții. Sunând ca să mă informez, sunt întrebată dacă nas dori și eu să încerc o sedinta. - Mi-e frică! a sosit repede răspunsul meu involuntar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
foarte amuzantă atunci când se simțea suficient de relaxată și băuse destul.” Chiar dacă fraza e vag depreciativă, ea reprezintă, în codul lui Capote, un semn de înaltă admirație. Dialogul scânteietor evocat mai sus, presărat cu comentariile autorului, e proba supremă a afecțiunii și admirației nutrite de scriitor față de una din întrupările cele mai stranii ale fragilității ființei umane. Într-un interviu din 1975, Capote avea să pună tușele decisive ale acestui portret la care a lucrat, cu intermitențe, peste două decenii: „Uite
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
-ul, acesta a adăugat: "Avem respect reciproc, ei au nevoie de mine, pentru că sunt un lider important și recunoscut pe plan intern și internațional, eu am nevoie ca partidul pe care l-am condus să câștige președinția României. Și din afecțiune, și din pragmatism, e o relație funcțională".
Geoană, sigur pe victoria sa la prezidențiale, cu o condiție by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30707_a_32032]
-
grotesc. În fața jucăriei japoneze, un câine robot care emite tot felul de sunete stridente, fraze stupide și cântecele siropoase, Costache se minunează atât cât trebuie și nu mai mult, iar când această jucărie îi este făcută cadou, semn al unei afecțiuni incipiente din partea nepotului, acesta o privește derulându-și programul monoton de zgomote cu un fel de tandrețe destinată nepotului absent. Câinele japonez este semnul unei lumi străine, lumea care a intrat în existența lui pe poarta afecțiunii față de propriul fiu
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
semn al unei afecțiuni incipiente din partea nepotului, acesta o privește derulându-și programul monoton de zgomote cu un fel de tandrețe destinată nepotului absent. Câinele japonez este semnul unei lumi străine, lumea care a intrat în existența lui pe poarta afecțiunii față de propriul fiu și ulterior față de nepotul său. Și acest Moromete contemplă perspectiva reîntoarcerii fiului risipitor la vatră, însă la aflarea faptului că fiul intenționează să trăiască pentru tot restul vieții în Japonia unde dorește să-l ia, Morometele lui
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
internare, acesta reușise să piardă 7 kilograme. Însă, din păcate, organele interne erau grav afectate. Inima și plămânii funcționau la doar 20% din capacitatea normală, iar ficatul bărbatului cântărea peste 20 kg, potrivit medicilor. „A decedat în primul rând din cauza afecțiunilor cardiace și pulmonare. Cordul pur și simplu nu mai putea să pompeze sânge. Avea o hipertensiune pulmonară care nu îi permitea să se oxigeneze și, pe lângă asta, multe alte probleme", a declarat Daniel Ilincariu, purtătorul de cuvânt la Spitalul Județean
Bărbatul de 300 de kilograme a murit, marți dimineața by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/41248_a_42573]
-
a lupta nu doar împotriva nemților, dar și a sovieticilor, și acest fost soldat a devenit indezirabil. El nu este mai puțin periculos decât inamicul declarat, dimpotrivă, el posedă legitimitatea celui care și-a apărat patria indiferent de agresor. Dincolo de afecțiune, acest polonez înțelege ironia crudă a situației, toți polonezii au devenit mazurieni pentru Armata Roșie „eliberatoare”. În Katyn, Wajda nu lasă loc compromisului, polonezul putea fi doar patriot altfel înceta să mai fie polonez, polonitatea reprezenta măsura cu care tragedia
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
ca urmare a unor avorturi repetate în urma unor violuri repetate, un cancer care provoacă dureri atroce și pentru care Tadeusz (Marcin Dorocinski) procură de pe piața neagră fiole cu morfină. Iubirea are oazele ei de tandrețe, mici fulgurații, discrete semne de afecțiune, care ar trece neobservate poate într-un alt context, dar care acum apar ca exorbitante. Oroarea a intrat în existența bărbatului și a femeii durificându-i pe amândoi, conferindu-le un fel de maturitate care-i ajută să o domine
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
dar care acum apar ca exorbitante. Oroarea a intrat în existența bărbatului și a femeii durificându-i pe amândoi, conferindu-le un fel de maturitate care-i ajută să o domine, să o suporte, însă nu le-a confiscat umanitatea, afecțiunea. Bărbatul este impunător, femeia nu, însă remarcabilă rămâne delicateț ea ei, o finețe structurală, o noblețe care conferă distincție. Loialitatea acestui bărbat este în sine un manifest al polonității, al cavalerismului în vremurile unei noi barbarii care poartă semnul bolșevismului
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]