6,798 matches
-
între paranteze, și, astfel să poată fi uitată orice întrebare neliniștitoare. Nu vrem să indicăm aici cazuri limită, ci o formă destul de comună de cercetare științifică, aparent sigură de sine și resemnată în fața misterului realității, dar care de fapt se agăță orgolios de domenii ale vieții pe care știe să le domine metodologic, în timp ce rămâne descoperită în fața a ceea ce se amăgește că poate uita. «Frumosul risc» al interpretării reînsuflețește discursul, dă elan, lărgește interesele pentru o lume mai amplă decât experiența
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
unsoare neagră, roți dințate mai înalte decât noi, sprijinite de bancuri de lucru acoperite de tablă. Marcela voia să atingă și să pipăie totul, nu se lăsa până nu se mânjea toată cu păcură și ulei ars, până nu-și agăța de gât coliere de metal ruginit, până nu se cățăra pe angrenaje de fier complicate. Pe jos erau răspândite cuie mari cât antebrațul meu, rulmenți acoperiți de cruste compacte de rugină, cutii de lemn pline de pânze de bomfaier, șurubelnițe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de pateu cu brânză, acoperit de puful mucegaiului. O luam pe acolo, afundîndu-ne tot mai departe pe sub orașul ce plutea ca un nor peste capetele noastre. După ce merseserăm o vreme prin apa până la genunchi, plină de larve care ni se agățau de picioare, urcarăm câteva trepte și drumul deveni mai drept și mai uscat. Ținînd-o pe Gina de deget, așa cum, în copilărie, o ținusem pe Marcela de fustiță, când ne jucam de-a trenul, am străbătut ultima porțiune a culoarului care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
glugă. Dedesubt își ținea câteva dintre nenumăratele ei perechi de pantofi, desigur cei mai prețioși: minusculi, de piele lucioasă, unii cu mici aplicații metalice. Scoase tot și înșiră pânzăria peste edificiul insolit din mijlocul camerei, peste tot unde putea fi agățată. Renunță să mai târască și șifonierul, căci nu ar fi fost în stare, mai ales cu această infinită somnolență în oase. Totul era gata. Odaia arăta ca și cum ar fi fost pregătită pentru zugrăvit. Râdea isteric, în hohote, tîrîndu-se de-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca al vameșului Rousseau, își arată, în sfârșit, vârsta. Fața demachiată, pe care acum începe să și-o macheze din nou, are ceva de mascul spân, asiatic. Sânii, minunați, sânt partea cea mai tânără a corpului ei. Cruciulița s-a agățat de vârful unuia dintre ei și sclipește acolo, pe perna caldă a mușchiului. Atâta s-a fâțâit, atâta și-a uscat părul cu foenul, atâta și l-a pieptănat în oglinda murdară la un colț și cu un șurub căzut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tip dur, la care n-a ținut figura. Nici nu s-a uitat la mine când am dat mâna. De ce mă chemase, nu știu. Știu însă că m-a uimit cu desăvârșire aspectul schimbat al casei. Pe toți pereții, Mary agățase citate în grecește, copiate Dumnezeu știe de pe unde, toate în legătură cu marea, cu apa: Thalassa! Thalassa!, Panta rhei și alte minuni. Ca veioză avea o corăbioară cu pânze albicioase și cu bec în spate. Pe ușă, un afiș imens cu "Cumințenia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cireșul amar, ridicîndu-se peste toți ceilalți pomi plini de clei din curte, și mă săgeta amintirea foișorului și-a serii trecute, când Egor se balansa înaintea mea ca o cobră hipnotică. Ieșeam la poartă și priveam în josul străzilor: cozile zmeelor agățate de sârmele de telegraf fluturau singuratice în aerul galben și câte o turturică oprită pe stâlp le privea cu un singur ochi. O așteptam pe Ester, mă întrebam ce rol o să-i dau când voi fi regină, dar mai ales
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gura rânjită și cu gușa umflată, cu coroana pe-o ureche, de mai mare mila. Părea o bucătăreasă travestită în regină. Ne-am împrăștiat până la urmă pe la casele noastre, după ce-am însemnat locul cu o cracă în care am agățat o fâșie de satin mov. Am intrat în curte și m-am așezat pe tronul gol; părăsit în mijlocul cercurilor colorate. Eram goală de orice gând. De fapt, aș fi preferat ca Ester să-mi spună măcar un cuvânt decât să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
seama că erau lilieci. Câțiva intrară, fâlfâind tăcut, în sala în care stăteam, dând roți rapide în jurul nostru și țipând cu sunete la marginea auzului. Am început să țipăm și noi, cu mâinile în cap, fiindcă știam că liliecii se agață în păr și nu-i mai poți desprinde. Ne treceau pe lângă urechi largile lor aripi de piele, în curând colcăiau prin aerul clasei, ticsit de ei. Noi alergam dintr-un colț în altul, înnebunite. Profilați pe lună, veneau cîrduri-cîrduri, le
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zgâriat. Ajuns acasă, în cămăruța sa de doi metri pe un metru și ceva, cu pereții plini până sus de cărți jerpelite și cu un colaj reprezentîndu-l pe Sfântul Augustin privind sânii goi ai unei femei din cine știe ce revisțtă obscenă, agățat pe ușa murdară, Profesorul își notă în jurnal câteva rânduri despre cele discutate la restaurant. Dar se opri la jumătatea unei fraze, căci la unsprezece bătu în ușă prietena lui, Iolanda, de curând divorțată și dornică de multă, multă dragoste
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ar fi mers și ea la pension, ar fi crescut ca o domnișoară și nu s-ar mai fi măritat c-un oltean, și n-ar fi stat la tejghea, și n-ar fi bătut noroaiele Pantilimonului, cu șapte copii agățați de poală ! Biata mămica ! Să n-o fi dat mă-sa, grecoaica, de suflet, alta i-ar fi fost viața și poate nici n-ar fi murit la treiștrei de ani, coșcogea femeia-n putere ! Uite-așa vorbea vecinele, când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noi, pe care nu au apucat să-i verifice. Orice tâmplar i s-a mai propus pe urmă, Muti s-a eschivat sau chiar a refuzat : își pierduse, biata de ea, entuzi asmul... Dezbracă paltonul, traversează hall-ul, intră în antreu, agață paltonul în cuier. De enervare, un mușchi îi zvâcnește pe obrazul stâng. Ia pălărioara de fetru și vulpea, urcă scara, deschide ușa la dormitor, deschide ușa șifonierului, le așază pe amândouă cu grijă pe raftul de sus. Oftează. Până la urmă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
caseta de bijuterii îmbrăcată în argint, nu, nici mărgăritare, nici perle nu se pun la vârsta și la ora aceasta - poate șirul de corali ? Poate chihlimbarul ? Caută febril în caseta de bijuterii îmbrăcată în argint, de grabă degetele i se agață de șiraguri și lănțișoare, un medalion, asta i-ar face trebuință. Un medalion în care să așezi un chip drag și o șuviță blondă - de ce blondă neapărat ? De ce toate medalioanele să aibă în ele o șuviță blondă ? Și Sophie are
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de regulile monde nității, să comită altă impardonabilă impolitețe, după venirea neanunțată : să ignore vorbele pe care i le-a adresat, doamna casei. Profesorul nu mai are vreme să cumpănească lucrurile, pentru că Yvonne încearcă să se ridice pe genunchii lui, agățându-i-se cu unghiuțele de reverul hainei. Nici atunci când răbdătorul tată o dă jos și o lasă să facă în jurul gheridonului câțiva pași, ținând-o de mână, grijuliu și stângaci, ea nu catadicsește să se poarte cuviincios, ca o persoană
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i, călcându-i, strivindu-i în picioare. M-am înfiorat, imaginându-mi vaietele, urletele, acel mal al infernului plin de oameni deznădăjduiți, unii aruncându-se în apă, alții luptându-se pentru o nenorocită de barcă găurită, alții încercând să plutească agățați de câte o scândură, o ladă, șrapnelele și gloanțele inamice vânându-i și aici, cadavre umflate plutind... Ce distrugere, ce risipă ! Apoi acele nume ce circulă ale unor diverși ofițeri eroi care au încercat să reziste într-o panică generală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la curățatul cartofilor cu o jumătate de lămâie storcită și o aruncă pe teancul de farfurii spălate, ultima e plină cu un morman de oase, neglijent curățate de carne ; de acolo se hrănește păianjenul care coboară din cuibul lui fumuriu, agățat deasupra chiuvetei. Muti apasă cu vata oja ciobită de pe unghii, în colțul gurii țigara i s-a stins, dar ea nu știe, spune-i. Nu-i spune ! Nu-i spune ! în situația aceasta, celui în cauză niciodată nu i se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cum e, de acum Înainte va fi un lux. Așa că neliniștea ia forme acute și o cotește spre teamă. În plus, regretele nu stau și te sapă. O iei la vale pe rîpa asta, nu ai cu ce să te agăți, ești pur și simplu palid. Neliniștea devine teamă, apoi regretele, apoi iar neliniștea și teama, și tot așa, iar și iar, pînă cînd simți cum inima ți se topește și se scurge sub scaun și nu mai vrea să iasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-l roagă să-i facă o modificare la costum: Ce Întîmplare, pe tine te căutam... te rog frumos, salvează-mă... tu știi că În actul doi, În scena a doua, trebuie să intru pe fereastră... ei, faldul de la rochie se agață de fiecare dată de giurgiuvea... e ceva acolo În fereastra aia care agață. Nu pot să fiu atentă și la replică, și la rochie... dacă mai repetăm de două ori cu costume, ajung la avanpremieră În jupon și o să zică
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
te căutam... te rog frumos, salvează-mă... tu știi că În actul doi, În scena a doua, trebuie să intru pe fereastră... ei, faldul de la rochie se agață de fiecare dată de giurgiuvea... e ceva acolo În fereastra aia care agață. Nu pot să fiu atentă și la replică, și la rochie... dacă mai repetăm de două ori cu costume, ajung la avanpremieră În jupon și o să zică tovarășul ăla de la cenzură că nu sîntem oameni serioși, rîde ea... Ce cenzură
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
talpa, dar nu am o talpă, e un fel de capăt al unei țevi, țeava de la centrala termică În spatele căreia ne jucam cu puțele cînd eram copii, vine prin ea un vuiet Îngrozitor și uneori iese un abur ruginit. Mă agăț de țeavă, care e mai mult o bară fixă, Îmi iau avînt și, cu picioarele În unghi drept față de trup, execut foarte corect o răsucire. Aterizez iar pe scenă, nu am versurile, trupa freacă instrumentele, e clar că nu ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
după armată - din cîte Îmi amintesc, maică-sa e șvabă. Și Turturică? Ce importanță mai are, e treaba lui! Ne-a folosit pe unii Împotriva altora și e cît se poate de evident că știa foarte clar de ce să se agațe. Lucrurile se explică, deodată... am o revelație. Aș vrea să o comunic, aș vrea să vorbesc cu cineva, poate cu Bogdan, să-l Întreb lui ce i s-a Întîmplat Înăuntru... Să-mi confirm bănuiala. Să nu rămîn singur cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tactici de diversiune. Apoi apare un militar, un colonel, care spune că e vorba mai mult de diversiuni, că forțele ostile nu sînt numeroase și pot fi anihilate dacă nu se creează panică - ăsta e scopul acestor indivizi care se agață cu ghearele, să producă anarhie. Apoi apare altul, un civil, un lucrător al Televiziunii Române, care spune că el are informații că sînt numeroase și că Televiziunea ar putea fi atacată, că ar trebui să vină cineva să-i apere, poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
hainele lui Alex. Cabinele, cămăruțe umede, alunecoase, mirositoare, în care oamenii intrau și ieșeau nervoși, se împărțeau în patru sectoare: în primul sector te dezbrăcai într-o nișă; în al doilea îți încuiai hainele într-un dulăpaș; în al treilea agățai cheia dulăpașului pe un rastel cu căsuțe numerotate, iar în al patrulea sector beneficiai și de un duș, înainte de a te duce la bazin. Alex nu avea nici o încredere în securitatea sistemului și prefera să se dezbrace în cabină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și nedeghizată. Alex, care se vedea pe sine ca o luptătoare, se simțea singură, amenințată, respinsă. Tom a fost cheia, darul picat din ceruri, noul obiect al dragostei. (Alan îl adusese în brațe pe Tom la Belmont și copilul se agățase de reverele hainei lui, ca un mic animal. Alex avusese dificultăți să-i desprindă mânuțele crispate ca niște gheare.) Firește, pe băiețașul acesta îl iubise și îl dorise de dragul lui; dragostea era privilegiul lui Alex. Râvnise la copil din momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Aș dori să-mi spui Alex. Ne cunoaștem doar de atâta vreme. — Într-adevăr. Aș dori să-ți cer ceva. — Da? Ochii lui Alex îl fixau de parc-ar fi vrut să-l preseze cu ei și apoi să-l agațe pe perete. — Dar trebuie să-mi răspunzi sincer dacă ești de acord sau nu sau dacă simți că-ți trebuie un timp de gândire. — Da...? — S-ar putea să fie imposibil. În fond... — Da, da...? — Mă întreb, spuse John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]