4,501 matches
-
arlechinade, despre poezia prohibiției anilor ’30... Devine vizibilă, în sfârșit, și perechea din tren : cavalerul își plimbă chipul spuzit de coșuri dintr-o parte în alta a foaierului, croind drum delicatei thailandeze, mai stin gheră și mai sfioasă ca în ajun. Îi explică, firește, protector și intimidat. Încearcă să înregistreze, în același timp, figurile marcante ale asistenței. Nu cunosc pe nimeni, pot fi oricând solicitat să-mi justific prezența. — Cum ai nimerit aici ? întreabă, într-adevăr, fata, cu un zâmbet șiret
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Boieriu, a început să tragă cu automatul în el, cu mult înainte de a fi pus la zid. O să vă spun eu, fiindcă se pare că și acum lucrul acesta este ținut în mare secret. Cei care executau mârșava ispravă, în ajun de Crăciun, se temeau ca să nu rămână spuse cu limbă de moarte de Ceaușescu, celebrele cuvinte ale cântecului proletar nu-i nici o mântuire, în regi, ciocoi sau Dumnezei" fiindcă poporul acesta, nu trebuia să afle prea curând adevărul acesta, iar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a ajutat să-mi urc valiza pe bancheta din spate. Vremea era bună, însorită. Mă jena doar piciorul sufocat de pantof. Am luat-o spre Mănăstirea Cașin, ca să ieșim pe bulevardul 1 Mai. Încă se mai cunoșteau urmele luptelor din ajun: copăcei rupți, ziduri mâzgâlite cu sloganuri antiprezidențiale și antiguvernamentale, mașini cu faruri și geamuri sparte. Nimic extraordinar. De pe la Banu Manta șoferul a început să se smiorcăie. Mai întâi și-a tras nasul, dar mai apoi plângea în toată regula, băbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Iar bunica G. umbla pe drumuri: A vorbit cu toți cardiologii pediatri din țară și nimeni nu i-a dat nici o speranță. A apelat la eventualii sponsori amintiți, nimeni nu s-a ostenit nici măcar să răspundă, doar nu era în ajun de alegeri, ca să-și facă propagandă. Vreo doi i-au spus să nu aștepte ceva că poate, eventual, primi de la unul personal cel mult 100 €. Astea sunt partidele, ce să-i faci. A încercat să obțină ajutor de la Casa de
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
și nimic din înfățișarea sa ori din felul șovăitor în care se apropie de obiecte, de parcă nu mai e sigur de mișcările lui, nu ține de realitatea obișnuită. Pune pe masă, fără să zică nimic, cele două cărți luate în ajun și așteaptă ca Julius să-i dea altele. Tot două și, bineînțeles, tot despre mări și oracole. Fără să se uite, măcar, la ele, murmură un "mulțumesc" slab și se prelinge pe ușă. 19. "Cărțile despre oracole" mi-au adus
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
s-a pornit să zbârnâie. Am deschis ochii și am văzut ferestrele albe. Peste puțină vreme, mă aflam pe gardul din capătul grădinii. Țin minte și mirosul acelei zile. Pluteau în aer arome grele de nuci bătuți cu prăjinile. În ajun plouase și rămăsese în umezeala scândurilor ceva care te făcea să dorești soarele... Cum ar fi arătat, oare, viața mea fără acea zi? În primii ani de liceu, mă dădeam în vânt după literatura sămănătoristă. Era o reacție împotriva mediului
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Crăciunurile înzăpezite ale copilăriei mele, când casa era înecată în decorațiunile făcute de mama, când tata își irosea ore-n șir în patru labe încercând să descopere unicul bec defect care împiedica luminițele pomului nostru să se aprindă și în Ajunul Crăciunului, ședeam lângă fereastră toată după-amiaza, așteptând să sosească în mod invariabil bunicii mei din suburbia învecinată pentru a rămâne la noi până la Anul Nou. ( Mă refer la părinții mamei, pentru că nu aveam nici o legătură cu părinții tatei; nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu avem de gând să suportăm asta! Era doar bravură goală și știam amândoi. — Taci, Michael. Tuși furioasă timp de aproape treizeci de secunde, se îndoi de spate sprijinindu-se de peretele spitalului, apoi se îndreptă. Hai, mergem acasă. Era Ajunul Anului Nou. Planul inițial fusese să ne întoarcem la Mandarinul. Îi sunasem la ora prânzului și cu puțină insistență reușisem să rezerv o masă pentru doi; dar la începutul serii era evident că Fiona nu se simțea suficient de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deși nu era la fel de deteriorată precum ambulatoriul clinicii, reușea să pară aglomerată și pustie în același timp. Era multă agitație. Pe trotuare era gheață și mai mulți oameni se prezentaseră cu vătămări minore în urma alunecărilor și căderilor; și pentru că era Ajunul Anului Nou, erau deja una sau două victime ale bătăilor din cârciumi cu ochi umflați și răni la cap. Mai așteptau să apară de-ăștia mai târziu. În același timp se simțea o atmosferă de veselie și de sărbătoare. Decorațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe aici. Trecuse deja de unsprezece. — E un singur medic de gardă astă-seară. Consultă cazurile majore și pe cele minore, deci are multe pe cap. A avut mai devreme un pacient foarte bolnav. Al naibii ghinion să te îmbolnăvești în Ajunul Anului Nou! Nu știam dacă voia să spună că era ghinion pentru pacient sau pentru personalul medical, așa că n-am răspuns. Ne-a dus într-un minuscul cabinet fără geam, în care nu era decât o targă și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
domnule Owen. Să plece anul vechi, să vină anul nou. Mark 31 decembrie 1990 Când a devenit clar că un război împotriva lui Saddam Hussein era inevitabil, Mark Winshaw se hotărî să sărbătorească evenimentul dând o petrecere deosebit de sofisticată în Ajunul Anului Nou. Nu avea prieteni propriu-ziși, dar a reușit totuși să adune peste o sută cincizeci de oaspeți, atrași parțial de promisiunea strălucitoarei companii reciproce și parțial de poveștile despre ospitalitatea și extravaganța pentru care era celebră casa lui Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu avea nici o legătură cu femeia care venise cu mine la Eastbourne cu șapte zile în urmă și nici măcar cu femeia care se ridicase în capul oaselor în pat și zâmbise aflând de perspectiva unei cine elegante în doi în Ajunul Anului Nou. Arăta ca o victimă jertfită pe un altar. Arăta de parcă era atacată de șerpi. Avea: un tub de oxigen care-i ieșea din gură și din care porneau două tuburi mai mici, ondulate un tub atașat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ai aventurierului Leonardo Perussi. Fugise de solul insular, sărac, din sudul peninsulei italice, În est, atras, aici, de pămîntul mănos și blestemat al răsăritului cu porturile lui bogate și cosmopolite. Trebuie să fi fost, Îmi spuneam din nou, ca În ajun, un om foarte aparte acest Leonardo Perussi, judecînd de data asta și după spusele doamnei care-i stăpînea acum casa și cu care am vorbit despre el, cîntărind nu numai Înfățișarea lui de seninătate latină, așa cum i-o descrisese doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
șterse, parcă nu fusese, fața nu i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se ivise. Doamna Pavel (era duminică pe la orele 9) se auzea cîntînd În curte, probabil mătura asfaltul, ca În ajun, cînta cu patos, melodia se Încîlcea, n-are a face, totul erau cuvintele dar nu se prea Înțelegeau, În timp ce domnul Pavel, aflat la baie, se bărbierea, Îngîndurat de vremurile ce vin. - Ce vremuri să mai vină, domnule Pavel? N-ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
l-au desființat acum vreo trei ani. Ajunsese rău de tot. Ce-au avut cu el? - N-am știut. Da’ ce-au avut cu Neculce, fostul contabil de la Fabrica de Dulciuri? - L-ați cunoscut demult, În casa mătușii dumneavoastră, În Ajunul de Crăciun cînd ne-am revăzut și noi. Ei spun că e „omul capitaliștilor, că i-a slujit” - auziți prostie! pentru că lucra În fabrică - la asta, ca argument, faptul că „vorbește și acum despre frumoasele vremuri trecute, dinainte de război”. Atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
uniforma ei de elevă, de noi doi atunci, apoi de mine singur așteptînd-o zile În șir, În zadar, și deodată, primele bătăi de tunuri ce anunțau intrarea În cel de-al doilea război mondial. 30. Timpul trecu fluierînd. Veni iarna, ajunul Anului Nou. În noaptea aceea toți ai familiei ne aflam În casa părinților, chemați de tata, eram bucuroși de această „convocare” pentru noi și pentru bucuria pe care știam că i-o facem, dar după cele douăsprezece bătăi de pendulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
strigînd la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pămînt de flori!... Pămînt de flori!” Căruța Înainta Încet depărtîndu-se pînă ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarîmului nu se mai auziră. Era duminică; mîncai ceva pregătit de doamna Pavel din ajun și-mi făcui o cafea. - Pămînt de flori... Pămînt de flori! În urechi Îmi răsuna vocea căruțașului fără clienți, cu căluțul obosit de hamuri și povara pe care-o trăgea după el. Deodată podelele camerei alăturate scîrțîiră și prin ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
p.269 ) și nu numai. Nu îi sunt clare: ce a existat mai întâi în gospodăria casnică - torsul ori întrebuințarea firelor d e câ nepă, lână sau in (p. 250); când se umple butoiul cu apa pentru aghiazma Bobotezei, în ajunul zilei sau a doua zi după slujba de Bobotează (p.233). Este important să știm că în catagrafia din 1920 proprietarul satului Pogănești era Alecu (Ale xand ru) Balș (p.62) și că în 1835 satul Pogănești purta numele de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
eu o astfel de cartelă (n.n.). Făcând armata la D.G.S. M. Iași, detașament de muncă pentru fii de chiaburi și reacționari, l am vizit at pe fratele meu student la medicină la o gazdă situată la mar gine a orașului. Era ajun de Crăciun - un ger cumplit. Împreună cu un coleg de cameră, l-am găsit în pat, pregătindu-se pentru un examen, la lumina unei lanterne, sub o plapumă împrumuta tă d in milă de gazdă. Frig,mizerie, pe pragul ușii (masă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de Dora dʹIstria - spune G.I. Ionescu Gion în „Revista nouă” nr.5 din 15 mai 1889 - este fiica lui Mihalache Ghica și a soției lui Catinca, născută Faca. Ea s a născut la București , la 3 februarie, anul 1828, în ajunul celui de al șaselea război cu rușii (18281829) și pe când unchiul său dinspre tată, adică Grigore Ghica Vodă, era încă domn în Țara Românească. Până la vârsta de 14 ani, adică până în 1842, anu l suirii pe tron a lui Bibescu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
că marele lui suflet, cu idealurile care-l frământau, va reuși să dureze o nouă așezare instituției pe care a servit-o atâta, căreia i a consacrat toată dragostea sa, c ând, în dimineața zilei de Sf. Ion, după ce în ajun participase la sărbătoarea Bobotezii, C. Hamangiu a plecat dintre noi ca un erou, pe care soarta nefastă l a răpus în drumul spre biruință. Vestea năprasnicei fapte sʹa răspândit ca ful geru l și a cutremurat o clipă mințile tuturor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ca ... moartea. Așteptau cu groază o nouă zdruncinătură, când, deodată, unul din participanți începu un cântec. Ca prin farmec, podelele fură curățate de moluzul prezent și dansul începu cu veselie și frivolitate, ca și cum nimic nu s ar fi întâmplat în ajun. Viața mergea înainte! Știrile din spusele celor doi misionari scoți eni relevate de Alex Lapedatu prezintă interes pentru că dezvăluie nu numai situația evreilor în țările române, dar și starea socială, îndeletnicirile claselor sociale, obiceiurile și viața oamenilor, starea economică, culturală
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pentru ca să nu demobilizeze poporul așteptându-l și nevenind; Mesia, credeau ei, „va veni când poporul va fi sau foarte corupt sau foarte curat”. Nu este deci trebuință ca poporul să se pocăiască înainte de venirea l ui. La Vaslui, sosind în ajunul serbării Ispășirii, oaspeții avură ocazia să vadă cuvioasa ceremonie, care toc mai avea loc. Pentru fiecare bărbat se tăia un cocoș și pentru fiecare femeie, a unei găini, după ispășire. În timp ce se repetau anumite rugăciuni, ei învârteau pasărea vie de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
proiecție În imaginar, și, În sfîrșit, amănuntul derizoriu apare cu atîta insistență, Încît se substituie ansamblului fără Însă să se Încarce de semnificații. Un film În care mi-a plăcut Mihăiță clarinetistul. E fals În chip cu totul natural. În ajunul morții sale, Socrate, aflat În Închisoare, Îl roagă pe un muzicant să-l Învețe să cînte din liră. „De ce, Îl Întreabă muzicantul, de vreme ce tot ai să mori?” „Ca să știu să cînt Înainte de a muri”, Îi răspunde Socrate. Cum probabil i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trecute am citit un scurt text al lui Alex. Ștefănescu, ce m-a izbit prin similaritatea notațiilor, aceleași senzații pe care le-am Încercat și eu cîndva, cuvinte care s-au transformat În nostalgie, În polei. Făcîndu-mă să alunec În ajunul Crăciunului 1990. Era prima mea călătorie În Vest. (Mai ieșisem o singură dată din țară, În vara lui ’78, cînd se organizau la Costinești excursii de o zi În Bulgaria. Din păcate, cu o seară Înainte fusesem la Întîlnirea dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]