25,860 matches
-
specii poți ajunge la vilele „Suita”, „Izbânda”, „Ciuperca”, toate construite în stil tradițional bulgăresc. Pe terasa vilei „Suita” poți poposi pentru a te odihni sau admira peisajul. În fața ei se află copaci înalți printre ale căror frunze se zărește culoarea albastră a mării, pe latura estică gladiole roșii simți că iau foc, un ginko biloba bătrân poartă cu el aroma spațiilor îndepărtate, într-un colț este amplasată o oală mare de lut. În partea opusă vila are o curte interioară și
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Stella Maris”, Grădina Ghetsimani, vila prințului Nicolae. Cele două părți ale domeniului sunt despărțite de Puntea Suspinelor. Se spune că dacă cineva trece podul și își pune o dorință aceasta se va îndeplini. Pe coama stâncilor se află vila „Săgeata albastră”, cu uși din lemn masiv, sculptate. Aici își petreceau vacanțele prințul Nicolae, cel de-al doilea fiu al reginei, și principesa Ileana, fiica cea mică a acesteia. Astăzi vila adăpostește crama Companiei Queens Winery House care pregătește vinuri cu miere
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
impresionează prin linia ascendentă a teraselor, vilelor, copacilor. De aici poți privi latura de sud și de est a castelului, poți zări grădina de trandafiri, magnoliile, Capela „Stella Maris”, vârful stâncilor terasate, acoperite de arbori și arbuști verzi, vila „Săgeata albastră”, care se ridică mândră, albă și luminoasă pe creasta cea mai înaltă și copacul care alături de ea zvâcnește din stâncă înalt și dominator, dornic să lege cerul și pământul. În partea dinspre răsărit vecin cu marea în care parcă ar
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
cioburi de oglinzi ce plutesc în valuri iluzorii. Soarele aduce luminozitate diferită în partea de răsărit și de apus. La răsărit, imaginea stâncii de pe care răsare este estompată de strălucirea lui. În partea opusă răsăritului cerul este senin, marea este albastră, dealurile și stâncile sunt clare, începând să strălucească. Căldura se intensifică. Natura pare cuprinsă de nemișcare. Mișcarea valurilor este o legănare lină, un ușor clipocit se sparge de țărm, pescărușii nu mai zboară, se lasă legănați ușor de valuri, alții
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Un nor alb creează o pată de lumină pe marea plumburie a cerului. Cu cât soarele se coboară spre asfințit cu atât coloritul mării se schimbă, dobândind nuanțe uimitoare. Jumătate de mare are culoare verde-argintie, cealaltă dinspre răsărit are culoare albastră. Ca și în răsăritul soarelui pe mare se manifestă o fâșie de lumină argintie, dar mult mai palidă decât cea din răsărit. Totul este cuprins de nemișcare, marea pare că dormitează, clipocitul ei se lovește firav de țărm, stoluri de
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
te grăbești pentru a nu fi prins de ploaie și furtună. Ne continuăm drumul spre centrul orașului, în pas normal. Un spectacol cromatic inedit ni se dezăluie pe cer, pe stânci și pe mare. Marea este foarte liniștită, de culoare albastră cu nuanțe de verde sau roșietice. Deasupra noastră cerul este bleu senin, acoperit spre orizont de nori albi. Valurile au strălucirea cioburilor de oglinzi. Orizontul pare difuz, contopindu-se în alburiul norilor. Dealul din spate, împădurit își pierde conturul. Pe
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
se umflă spre sud! Cu privire rece, totu-nvăluie Clipa asta goală ce alunecă, Fulgerul, în trosnete, parcă stăruie Parcă, din ce în ce, mai mult, se întunecă. Ploaia e pierdută într-o-nnoptare Ropotele dese se ascultă-n silă, Cad umbrele-n albastra disperare. Doamne! Ascultă ruga și ai milă. Mugetul apei întruna aleargă Inspăimântă lumea și o derutează Potopu-ncearcă priveliștea s-o șteargă, Nici nu se mai știe-i seară sau amiază?!? Casele gem, trosnesc și se clatină, Ropotul scoate vuiete urâte
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]
-
fiecare primește Graalul personal revarsă freamătul sângelui liniștea spune că se așterne când atingi cu vârful sărutului talpa de cer a infinitului verticala compusă din alte șapte verticale către care ființa ta prinsă în busculada traumelor aleargă neîncetat prin cerul albastru intens al nopții sale ființa lunecă de-a lungul unui trunchi din crengi alfabetul rămâne același - necunoscutul fiecare punct fiecare arcadă a necuprinsului lasă în urma sa odată cu trecerea spațiului talpa unui timp în care cuvintele uită să mai adune semnele
BUSCULADA TRAUMELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367832_a_369161]
-
pace vreu să-mi dai când coboară înserarea, pe cărări și văi abrute craiul negru ține calea. Mamă, doar în poala ta îmi găsesc iertările și pe treptele de foc, mi se ard durerile... Mamă, doar în ochii tăi văd albastrul cer senin, când furtunile lovesc eu tăcerii mă închin. Mamă, doar pe brațul tău un copil își pleacă tâmpla și în ochii vii din el arde-n verde iarăși lunca. Mamă, doar cu vorba ta toți ghețarii se topesc și
MAMĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367849_a_369178]
-
-ncearcă, uite așa...”, de Adrian Erbiceanu) Doar cu gândul către tine Îmi trăiesc azi viața mea. Peste nopțile-mi străine A căzut zăpada rea. (”Doar cu gândul către tine”, de Florin Grigoriu) ” Ochii tăi tainic univers, Ca două flori de albastrele, Obraji-ți proaspeți - doi bujori, În păr ți-am împletit viorele. Pe la urechi ți-am atârnat Buchete mici de lăcrămioare Și maci pe buze eu ți-am pus, Eterna dulce sărutare. (”Crăiasa florilor”, de George Roca) Am citat din poemele
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
petrece cea mai mare parte din zi, insuficient dacă e să te iei după părerea unor vecini. Luni dimineața, de sub suportul metalic al roții din față, flutură ca un steag glorios, pantalonii unei pijamale galbene, de pe care zâmbesc niște cățeluși albaștri. Vineri după-amiază, steagul purtat cu vitejie în bătăliile din grădiniță, etalează niște ciudate pete maronii, la a căror proveniență este mai bine să nu ne oprim în povestea noastră. - Săr-mâna Tanti Magda, îmi strigă, ciocănindu-mi cu degetele lipicioase în
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
din „gripă porcină” și „gripă aviară”... Iar când acestea plictisit-au oameni ori și-au pierdut efectul, ne mai având crezare, s-a năpustit pe piață, ca o vijelie, „vaca nebună” - curată nebunie, sau o alta, mai înfricoșătoare, numită „limba albastră”, născută și ea, cumva, în neștiute și greu de depistat, laboratoare... Cât despre „Ebola”, o boală rea, infecțioasă, poate cea mai letală pentru om, că prea picau aiurea cele abil direcționate spre biete animale și nevinovate păsări de curte, nu
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
om în uniformă îi zâmbea la fel de politicos precum vorbise. Plăcut surprins, profesorul își ridică ochii și zâmbetul spre cel ce-i vorbise răspunzându-i aproximativ în aceeași limbă. Bun cunoscător al oamenilor, reprezentantul legii trase următoarele concluzii: - Arian! Avea ochi albaștri, era înalt, figură distinsă, ținută ireproșabilă, păr alb, frumos pieptănat și costum elegant deși puțin cam vechi, așa cum poartă, de regulă, numai domnii intelectuali. - Profesor universitar, probabil din Tubinghen sau poate Heidelberg, oameni absolut rezonabili deși puțin cam ciudați cu
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
-ncercau să ne adune, sub lumini de felinare, tu crăiasă, eu un june, aveam dragostea în inimi și vorbeam mereu șoptit, eram bântuiți de patimi, ca orice îndrăgostit. pasărea iubirii noastre spânzurat-a fost de vânt, a căzut în zări albastre și-a rămas doar în cuvânt. te iubeam și te uram, veneai pe cărări divine, când ades’ te căutam, tu făceai parte din mine, alergau verbe nebune după tine prin ninsori și-ți puneam mii de cunune din steluțe și
PASĂREA IUBIRII NOASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367893_a_369222]
-
să se sclifosească și n-o face, căci e un om ce-i ca cerul spre care oricât te-ai ridica, nu poți trece prin el, doar îl percepi ca o margine a capacității omenești de a vedea, un acoperiș albastru al lumii, imaginar în sine, dar închipuit pentru a nu arunca omul în absurdul imbatabil. Când vedem cerul, nimic altceva nu facem decât să pășim virtual până unde numai lumina ochilor cutează și izbutește. Dar mai există și o vedere
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
decent, de acolo, din depărtări, își amintește în primul rând de „mama”, în dublă ipostază: mama biologică și mama-patrie cu splendoarea locurilor natale. Astfel autoarea își începe volumul cu o dedicație emoționantă: „Dedic această carte mamei mele, ai cărei ochi albaștri ca două flori de nu-mă-uita, adesea în lacrimi, m-au însoțit mereu pe tot parcursul vieții mele, veghind în rugă și scrutând îndepărtările, spre a mă vedea venind pe drumul dintre crângul copilăriei și casa noastră, aflată în apropierea râului
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
mele, veghind în rugă și scrutând îndepărtările, spre a mă vedea venind pe drumul dintre crângul copilăriei și casa noastră, aflată în apropierea râului Vedea.” Doamna Daniela Popescu își începe volumul de poeme cu un omagiu adus mamei: “Un dor albastru, ce iernile-mi alungă, / Ce știe a face zăpezile să plângă / Și să tresalte în patru zări uimirea: / Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea, / Să-mi pună-n palmă flori de tămâioară, / Să nu mă tem pe drumul către seară
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
versurile acestei cărți pe acel poet veșnic neînțeles, cutreierător, care nu-și găsește locul potrivit într-o lume deșartă în care totul pare să-i fie potrivnic, chiar și iubirea. “M-am născut din cenușa durerii mele, / Ca să văd cerul albastru ascuns după nori, / Ca să fiu pasăre, ce-Ți cântă puterea prin zbor, / Purtându-mi cântarea de biruința spre stele.” Însă, așa cum este o vorbă: “Speranțele nicicând nu mor”, la fel, la orizont, se întrezărește, ca o fata morgana, un ideal
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
stërvisin veshët në erë për të dëgjuar 4 ușoară stare de-mbătare un fluture s-a așezat pe buzele mele când peste ele te-ai aplecat cu ochii îmi sărutai pleoapele genele noastre fluturau prin neant se-mbrățișau într-o zare albastră de sidef, opal și cobalt iar dintr-o stare divină încercăm să prindem într-o cupă de-argint a clipei mirata minune 4 gjendje e lehtë për dehje një flutur u ul mbi buzët e mia kur përmbi to u
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
në një kupë argjenti mrekullinë e çastit të mahnitur 5 iubite... înot în lacurile ochilor tăi mă scald la soare odihnesc în trestia foșnitoare a genelor tale mă întind să ating cu mâinile orizontul să dau la o parte perdeaua albastră ce ne desparte... cu palmele să-ți cuprind față să-ți șoptesc: te iubesc 5 i dashur... po notoj në liqejtë e syve tu shpërlahem në diell prehem në shelgjishten fëshfëruese të qepallave tua shtrihem të prek me duar horizontin
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
10 në agoninë e ëndrrave të mia të varros në frikën time përpëlitem, dridhem në pritje në krahët tu po hidhem të vjel me ty petalet e jetës 11 primăvară iubite, culcă-ți cuvintele-n mine se-avântă prin boare-libelula albastră din cer așterne petale de crini peste șoapte închide timpul în boabe de roua pe trandafiri fără spini și stai lângă mine să ascultăm noul mister renăscut din tăcere 11 pranverë i dashur, mbështeti fjalët e mia hidhen nga qielli
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
ne păsa de stropii mari și reci, Ca într-un vals prin bălți croiam poteci, Iar norii, se-aprindeau, vădit, anume Parcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume ... Și când, suavă, galeș mi-ați zâmbit, Din ochii mari, albaștri, am simțit, Întâiași dată-n viață-acel fior, Până în deștul mic de la picior, De v-am furat, setos, ca un avar, Primul sărut în colț la aprozar, Și-apoi în lift, parcă la șapte stați, Plutind printre etaje,-mbrățișați, Ajunși ‘n-
REGRETE TOMNATICE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367936_a_369265]
-
Nu ne păsa de stropii mari și reci, Ca într-un vals prin bălți croiam poteci,Iar norii, se-aprindeau, vădit, anumeParcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume ...Și când, suavă, galeș mi-ați zâmbit,Din ochii mari, albaștri, am simțit,Întâiași dată-n viață-acel fior, Până în deștul mic de la picior,De v-am furat, setos, ca un avar,Primul sărut în colț la aprozar,Și-apoi în lift, parcă la șapte stați,Plutind printre etaje,-mbrățișați,Ajunși ‘n-
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
Nu ne păsa de stropii mari și reci, Ca într-un vals prin bălți croiam poteci,Iar norii, se-aprindeau, vădit, anumeParcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume ...Și când, suavă, galeș mi-ați zâmbit,Din ochii mari, albaștri, am simțit,Întâiași dată-n viață-acel fior, Până în deștul mic de la picior,De v-am furat, setos, ca un avar,Primul sărut în colț la aprozar,Și-apoi în lift, parcă la șapte stați,Plutind printre etaje,-mbrățișați,Ajunși ‘n-
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
arțăgoasă, Se preschimbă într-o culoare cam ternă, Viața i-a mai fost doar o grea migrenă.. Azi se vede, iar te văd prea frumoasă, Și ieri te-am vazut la fel ieșind din casă, C-ai fi de viță albastră eu tot n-am știut, Aș bate cucul de casă c-are totul cunoscut. Când nu te-ai știe adorată Tu tot ai fi, Chiar de asta palpabil cumva n-ai ști, De-ți vine să-nflorești precum o zână
CÂT DE FRUMOASĂ … de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367956_a_369285]