13,186 matches
-
CAPITOLUL 16. Lumi subpămîntene în parte de plăcere, în parte pentru a economisi bani, mergea pe jos la școală, traversînd Alexandra Park, crezînd eronat că drumul pe o alee întortocheată, printre straturile de flori, era mai scurt decît cel drept. Aleea străbătea un deal cu un teren de golf deasupra și terenuri de fotbal dedesubt. Cerul avea o ton neutru și palid și dincolo de culmi, o lumină cenușie, pragmatică lumina coamele locuințelor și fabrici, fără să le pună în umbră sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amînînd din clipă în clipă efortul de a-l scoate pe următorul. Afară era o grădină acoperită cu mușchi, prost întreținută, ascunsă de o aripă a clădirii de aceea bine întreținută din față. Era tivită de pini și chiparoși verde-închis. Alei mici și garduri vii străjuiau un iaz pătrat cu apă pe jumătate stătută, care avea un cadran solar spart în mijloc. Locul îl fascina prin aerul său de viață malignă, puturoasă. Gardurile vii erau pe jumătate uscate din cauza buruienilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atît de precis situat la marginea orașului, că pe trei laturi era înconjurat de cîmpii. La poartă au trebuit să aștepte. Mașinile au oprit în spatele mașinilor altei înmormîntări. După o vreme, mașinile din față dispărură și ei o luară pe aleea curbă străjuită de rododendroni din care picura ploaia și se opriră lîngă o biserică miniaturală în stil gotic Victorian, cu un coș de fum în spate. în pronaos așteptau mai mulți vecini și rude, care îl urmară pe Thaw și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înceapă balul. — E vreun bal în seara asta? Nu, nu-mi pot permite să-mi iau bilet. — Recunosc că banii ajută, dar nu-ți bate capul cu biletul. Vino cu mine. Trecură de Grand Hotel, apoi dădură colțul spre o alee îngustă și neluminată care dădea spre o curte mică și aglomerată. Thaw recunoscu cu greu grămezile de cărbune, lăzile umplute pînă la refuz cu gunoi, navetele de lapte, bere și coșurile de pește. Drummond deschise o ușă. Intrară într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cel rău care ne trădează secretele, zise doamna Laidlaw. — îmi pare rău că te-am făcut să aștepți, Duncan. — Și eu am întîrziat, spuse Thaw. — Duceți-vă odată, zise doamna Laidlaw binevoitoare. Rămase în ușă urmărindu-i cum merg pe alee. Thaw se simțea ca un copil care se duce la școală împreună cu sora lui. Pe trotuar, Marjory ezită și-s spuse cu nervozitate: — Duncan... sper că n-o să te superi, dar atunci cînd ți-am spus că pot ieși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
curtea palatului Holyrood din Edinburgh și pictă o priveliște cu Scaunul lui Arthur. Un cioc aspru îi șopti croncănitor în urechea stîngă: „Asta-i tot ce-și amintea regina Mary“. O pată albă apăru sus, pe țancuri și coborî pe alee înspre poarta de sud a curții. în inimă i se instală grea deprimarea. Se plecă spre pînză și lucră cu fața lipită de ea, hotărît să nu vadă pe nimeni. Prin el trecu un curent rece și știu că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
devreme în după-amiaza asta. După o pauză, Thaw îi răspunse sec: — Dacă așa stau lucrurile, n-am ce-i face. — Ei, o să vedem, spuse Marjory nedeslușit. Atelierul era o mansardă lungă și văruită. De la cele două ferestre se vedeau copacii, aleile și pajiștile care urcau spre vilele din Park Terrace. O sobă cu gaz, o masă, o canapea și cîteva scaune erau așezate în jurul unui șemineu, la capătul atelierului. Celălalt capăt era ocupat de o pînză întinsă pe perete, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Peste tot erau pescăruși care se roteau deasupra capului sau stăteau cocoțați pe frontoane, probabil așteptînd firimituri de pîine uscată aruncate de la bucătării. Mai era și un turn cu ceas, roșu și înalt, cu un mecanism muzical, înconjurat de tufe, alei cu pietriș și straturi cu flori albastre și stacojii uluitor de frumoase, în jurul cărora bîzîiau albine. Era o vară extrem de toridă. Pacienții în halate mergeau cu grijă pe pajiști sau meditau pierduți pe bănci. Majoritatea erau bătrîni și solitari, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
total disperat cînd o să-i cheltuie pe toți. Dar dacă supraviețuia fără să se atingă de ei, îl puteau ține o veșnicie. Mirosul de varză fiartă venind din măruntaiele clădirii îi sugeră o idee. Imediat după prînz, se duse în aleea din spatele bisericii, unde erau lăzile de gunoi și găsi resturi de la prînzul elevilor puse în vîrf. începu să vină c-o farfurie și să culeagă felii de pîine și friptură de oaie, grămezi de macaroane și găluști. într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zărește difuz pe tatăl și sora lui pe o cîmpie cenușie. Domnul Thaw ține în mînă un scul de lînă pe care soră-sa îl desfășoară, făcîndu-l ghem. Cînd și-i deschide, afară e întuneric și mașina urcă pe o alee șerpuită, spre o clădire care seamănă cu castelul Balmoral, dar cu o firmă de hotel din neon pe fațadă. I se taie din nou respirația. Am căutat Stirr pe hartă, și n-o să ajungi acolo în seara asta, zice doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coridoarele consiliului îl făcuseră să se aștepte la același gen de loc, însă mult mai întunecat și ruinat, dar sub cerul fără stele, acest oraș avea o strălucire rece. Stîlpi subțiri de înălțimea fleșei catedralei aruncau o lumină albă peste alei și podurile care șerpuiau deasupra unei alte autostrăzi imense. Pe fiecare parte străluceau turnuri de sticlă și beton de peste douăzeci de etaje, cu lumini pe acoperiși pentru avertizarea avioanelor. Cu toate astea, era Unthank, deși vechile străzi dintre turnuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a fugit, tu stai cu Rima pe culmea necropolei și urmărești turme de guri care mătură străzile ca umbrele unor păsări uriașe, devorînd populația pe măsură ce trec. Brusc se produce un cutremur. Dintr-odată orașul e inundat de mare, vărsîndu-se prin alei pe coridoarele consiliului și institutului, scurcicuitînd totul. îPare confunz - nu am aranjat încă detaliile). Oricum, în cele din urmă, închizi ochi avînd în față statuia lui John Knox - simbol al tiraniei gîndirii, simbol al acelei erecții masculine îndelungate care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au fost furate fără a utiliza cuvintele originare. Pentru a economisi spațiu, acestea vor fi numite mai simplu : Plaglit, Plagin, și Plagdif. ANON. Cap. 29, par. 2. Cupletul este sfîrșitul unui vers de pe un monument care se află acum lîngă aleea pietonală de sub pasarela din intersecția autostrăzii Monkland cu Cathedral Street, Glasgow. ANON. Cap. 30, par. 12. Plaglit al unei inscripții de pe un tumul aflat într-o zonă mlăștinoasă de lîngă String Road, în apropiere de Black-waterfoot din insula Arran, estuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mea se afla strada Palade, o stradă mică și liniștită, deasupra ei cerul părea un cort uriaș tapisat cu planete albastre care pluteau calme de la o zare la alta, acolo nu se putea să plouă; aveam senzația că pătrund pe aleea unui cimitir, un rest de slăbiciune mă făcea să mă întreb, vag, de ce mă abătusem din drum, ce căutam pe aleea unui cimitir. Pe strada aceea, mergeam, cu ani în urmă, spre școală. În drum, scoteam limba la oameni, dacă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care pluteau calme de la o zare la alta, acolo nu se putea să plouă; aveam senzația că pătrund pe aleea unui cimitir, un rest de slăbiciune mă făcea să mă întreb, vag, de ce mă abătusem din drum, ce căutam pe aleea unui cimitir. Pe strada aceea, mergeam, cu ani în urmă, spre școală. În drum, scoteam limba la oameni, dacă trecea vreun șchiop, i-o luam înainte șchiopătând; acum, după câțiva pași, l-am văzut venind dinspre celălalt capăt al străzii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
improvizam despre albul nenorocit care conține de toate plus disperarea sfârșitului care coincide cu ultimele lor calcule despre; soarta ultimului alb reținut pe plantațiile lor umblam cu ochii holbați pe sub pălăria mea neagră fetele mă simpatizau am ajuns la o alee cu arbori înalți Isis s-a aplecat și mi-a; spus la ureche : „nu mai recita; pe aici umblă matematicianul Cantor și te mănâncă un matematician e ceva pe la biserica măsii cântă pe acolo dar ăsta e; unul rău și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
calificativul de "istorică". Ideea de a prelungi Palais des Tuileries spre vest pînă la "Colina Chaillot" (în fapt, l'Étoile) și mai departe datează cel puțin din 1667, din timpul vieții lui Colbert și Le Nôtre, care au conceput prelungirea aleii Tuileries printr-o cale largă străjuită de arbori, Champs-Elysées. De atunci, proiectele și realizările s-au succedat de-a lungul acestei axe. Ea unește astăzi cartierele puterii politice (palatul Élysée, Adunarea Națională și ministerele) cu acelea ale luxului (bulevardul Montaigne
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
orătăniilor neliniștitoare, este binevenită într-un restaurant a cărui clientelă este sensibilă la aceste derive productiviste. Arondismentul 20 dispune de atuuri deloc neglijabile. Aici se află cimitirul Père-Lachaise, vast spațiu de tihnă și verdeață, ale cărui 47 de hectare de alei umbroase și morminte sînt propice reveriei melancolice, amintirilor istorice și evocărilor literare, și chiar și ciudățeniilor cultelor ezoterice. Pantele, unele anevoioase pentru locuitorii în vîrstă, oferă multor apartamente priveliști excepționale asupra Parisului, fără a mai socoti farmecul ulicioarelor și al
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
melancolice, amintirilor istorice și evocărilor literare, și chiar și ciudățeniilor cultelor ezoterice. Pantele, unele anevoioase pentru locuitorii în vîrstă, oferă multor apartamente priveliști excepționale asupra Parisului, fără a mai socoti farmecul ulicioarelor și al treptelor care amintesc de Montmartre. Numeroase alei deservesc micile case muncitorești care fac astăzi deliciul cuplurilor tinere, cu puțini copii, dar cu un gust pronunțat pentru farmecul învechit al acestor construcții îndrăznețe, vestigii ale Parisului baricadelor de la 1830, 1848 și al Comunei. Împrejurimile pieței Réunion sînt astfel
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
urmărea mișcările monstruoasei feline care se apropia de ei de-a curmezișul câmpiei negre, stâncoase. Comentariile celorlalți șefi de secții răsunau în aparatul acustic al lui Grosvenor: - Nu mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe copilașul ăsta noaptea, pe o alee întunecoasă! - Nu fi prost! Se vede cât de colo că-i o creatură inteligentă. Probabil din rasa care stăpânea această planetă. - Aspectul ei fizic sugerează o adaptare animalică la mediul ambiant, rosti o voce în care Grosvenor recunoscu glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
împotriva navei, își spuse Grosvenor. Își concentră atenția asupra unei ființe care se afla într-o zonă a planetei unde era încă noapte. De data aceasta, transferul fu și mai rapid. Se pomeni într-un oraș întunecat, cu clădiri și alei fantomatice și începu să intre în legătură cu diverși Rimi. Nu înțelegea clar de ce izbutea să stabilească un contact cu sistemul nervos al unora dintre ei mai ușor decât cu al altora. Poate că unii erau mai sensibili la stimulii lui. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sprijinindu-se cu spinarea de marginea ei. Era un loc știut de toți băieții. Unii își legau acolo săniuțele și se lăsau trași. Sania lui Petre opri în Grădina Filaret. Vizitiul coborî de pe capră și porni spre pomii care, în dreapta aleii principale, formau o adevărată pădurice. În preajma intrării erau câțiva oameni, cu copii, ieșiți la plimbare, însă restul grădinii era pustiu. Petre se pierdu printre copaci. Când vizitiul cofetarului reapăru pe alee, Nicu, dimpotrivă, se afla între copaci. O luă pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
coborî de pe capră și porni spre pomii care, în dreapta aleii principale, formau o adevărată pădurice. În preajma intrării erau câțiva oameni, cu copii, ieșiți la plimbare, însă restul grădinii era pustiu. Petre se pierdu printre copaci. Când vizitiul cofetarului reapăru pe alee, Nicu, dimpotrivă, se afla între copaci. O luă pe urmele din zăpadă. Și ajunse în locul în care urmele se opreau. Era sigur c-o să găsească ceva misterios, dar nu găsi nimic. Pur și simplu Petre se ușurase lângă trunchiul unui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gândit că-i o înmărmurită zână a undelor, culcată pe un mormânt de prund. Dar cum auzi vuietul venirei lui, fața ei se-nsenină; ea luă o mână de lacrimi din bae și stropi grădina. Ca prin farmec foile galbene ale aleilor de arbori și ale straturilor se-nverziră ca smarandul. Florile triste și turburi se-nălbiră ca mărgăritarul cel strălucit - și din botezul de lacrimi luară numele lăcrămioare. Împărăteasa cea oarbă și albă umblă încet prin straturi și culese în poale
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cristescu, draga mea, deși puteai să juri că n-o să vină. Te înșeli cam des în ultima vreme și doar te-am rugat să fii a-ten-tă." Se aplecă îndreptînd crizantemele de pe mormântul Valericăi Scurtu. O femeie în vârstă trecu pe alee, salutînd-o mecanic. Melania Lupu răspunse amabilă. Ținea mâinile împreunate pe poalele trenciului. " Mai e cineva... Nu, nu-l cunoști, dar poți fi convinsă că-i polițist. E de-ajuns să-i vezi ochii și felul cum merge. Poți paria că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]