9,188 matches
-
înfuriară foarte:/ «Acesta nu-i Dante, nu poate fi Dante,/ Aduceți-l pe Dante!»/ Cel de pe măgar se ridică în șa./ Strigă și el după puterea lui:/ «Nu-i vită omul ci-i dator să aducă lumină lumii/ și să alunge ceața!»/ Mândrii cetățeni ai Sienei, în strai măreț,/ izbucniră în râs.” Consecința cea mai directă este un regim schizoid, vital și în același timp traumatic pentru respirația poemului. Schizoidia este explicitabilă printr-o serie de cupluri tensionate și antinomice, descompunând
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
rădăcini adânci În Lumea Veche, Însăși traversarea oceanului pentru a-și schimba soarta și norocul a deschis o prăpastie psihologică tot atât de largă și adâncă pe cât sunt apele care separă cele două continente. În America au ajuns cei care au fost alungați din țările lor sau cei care nu au găsit securitate În relațiile lor anterioare. Unii erau aventurieri dornici de spații mai largi. Alții erau săraci și fără mijloace, gata să facă sacrificii, chiar să moară, pentru a găsi o existență
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
riscului sacrificiului suprem) trebuie înțelese prin paradigma condiționărilor și recompenselor: „Să presupunem, de exemplu, că un grup este amenințat de un răufăcător (monstrul din mitologie). Cineva care posedă o forță sau o îndemânare specială atacă și omoară monstrul sau îl alungă. Grupul, scăpat de amenințare, întărește (gratifică) comportamentul eroului cu aprobare, elogiu, onoruri, afecțiune, celebrări, statui, arcuri de triumf și mâna prințesei. Unele dintre acestea pot fi neintenționate, dar ele nu întăresc mai puțin comportamentul eroului. Altele pot fi intenționate, comportamentul
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în „vorbirea despre otrăvi și moarte”, nu va reuși să răpună un „dulău” funest, devorator, prin vremi, al inimilor („ce-s pentru rugi păstrate” - inima, locul transmutației umanului în divin), efortul conjugat al întregii umanități, reprezentată, alegoric, de Globu, poate alunga obsesia neantului și înfrânge blestemul pierderii de sine, consecință a îndepărtării omului de realul sacru. Dincolo de enunțul, deseori abstrus (el a dus la situarea lui S., în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu, în capitolul
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
chipurile biblice ale solilor lui Noe, porumbelul și corbul, în poezie fețe complementare ale aceleiași realități (Trimiterea corbului, Trimiterea porumbelului). „Tânguirile frățești” ale impurului și pământescului ajung la imagini încifrate și puternice ale sacrificiului, demne de Nichita Stănescu: „Să le alung c-un gând? Dar Fiu-Ți va umbla cândva pe ape./ Frunză necăzută-n toamnă! Trunchiu-adânc, fără grămezi/ Verzi, de inimi, la picioare, sângerii. În loc de pleoape,/ Două, numai, niciodată veștejind. Ca să nu vezi,/ Veșnic, Lumea, Ți-ajutară. Una ți-ai
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
creații cu totul originale în planul ficțiunii, valorificând fabulosul eroic, unele din ele fiind chiar puse în scenă. Dacă Fata de apă e mai curând o legendă din vremea arhaico-mitică, în care un leneș „Dănilaș cel poznaș” (un antierou aproape) alungă spre Bosfor leul care ucidea turmele bătrânei Vineri, apoi, vrând să se însoare cu „fata de apă”, zâna Dunării, dispare înghițit de valuri, iar Pentr-o puică de hangiu relatează, într-un limbaj plin de regionalisme, povestea unei trădări și
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
peripatetiza cu Aristot din Stagira/ sau flecărea cu Erasm Rotterdamus,/iar o dată pe an, /într-a patrusprezecea zi din decembre, /îl găzduia la sine pe messer Nostradamus”, conlucrând totodată cu duhurile necurate, de care nu poate scăpa nici după ce le alungă, fatal urmărit de o notă din pianul unde se oploșise Satan; în fine, farmacistul alchimist se dedă practicilor sale ocult medievale, într-un text memorabil (Farmacistul). Scrise în ultimii ani de viață, aceste balade dau măsura deplină a imaginarului insolit
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
fiul de industriaș, de care o lega o dragoste împărtășită. Comoara din pădure este un soi de Romeo și Julieta transferat pe motivul unei legende haiducești. Tezaurul ascuns îl constituie armele cu care comuniștii, ajutați de doi tineri, îi vor alunga pe nemți. S. a cochetat și cu teatrul istoric, ca în Noaptea ultimelor gânduri (1981), în care sunt surprinse circumstanțele uciderii lui Nicolae Iorga și unde amestecă inflexiunile parabolice cu sursele documentare, dramaturgul folosind în chip naiv tehnica citării din
STOENESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
dintr-o aventură în timpul războiului cu o „țigancă”, pe care vrea să îl integreze familiei. Nevasta rezistă, dar acceptă în cele din urmă, condiționându-și acordul de trecerea pe numele ei a două pogoane. Altfel, bărbatul ar putea să o alunge oricând. Dumitru refuză, sub cuvânt că, dacă i-ar satisface pretenția, femeia, independentă material, nu ar mai avea grijă de copil. De aici, tot timpul, certuri și bătăi. Dumitru o bate pe Voica întocmai ca Ion, personajul lui Liviu Rebreanu
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
admirat întotdeauna și căruia i-a păstrat o pioasă amintire. în 405 se află la Roma, unde, din însărcinarea clerului și a credincioșilor din Constantinopol, încearcă să obțină intervenția papei Inocențiu I în favoarea lui Ioan Gură de Aur, care fusese alungat și avea să moară în exil. După hirotonisire, Cassian a plecat la Marsilia, unde a înființat în 415 o mănăstire pentru bărbați și una pentru femei; tot aici s-a stabilit, dedicîndu-se mai ales răspîndirii idealului monastic pînă la sfîrșitul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să lase episcopatul catolic să se stingă, cu consecințele de rigoare. Din acest motiv, la puțină vreme după aceea, Fulgențiu a fost constrîns, împreună cu alți șaizeci de episcopi catolici, să plece în exil din ordinul lui Trasamundus și a fost alungat în Sardinia. La Cagliari, el a întemeiat împreună cu cîțiva călugări o mănăstire, a răspîndit regula lui Augustin și a evanghelizat regiunea; deși era în exil, episcopii din Africa continuau să i se adreseze pentru a obține de la el explicații și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
său candidat la scaunul din Constantinopol, pentru că i se părea că devenise prea independent, și mai ales pe cei patru frați (porecliți și „frații cei lungi” din cauza staturii lor), Ammonius, Dioscoros, Eftimie și Eusebiu, reprezentanți de seamă ai monahismului origenist. Alungați din Egipt, respinși de episcopii din Asia Mică și din Siria, care nu voiau să intre în conflict cu Teofil, ei au fost primiți de Ioan Hrisostomul la Constantinopol. Teofil profită de împrejurări pentru a se descotorosi de Ioan, urît
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de ani, s-a întors în mănăstire ca egumen, a adunat în jurul său numeroși monahi, a desfășurat o activitate fructuoasă și a combătut păgînismul și nestorianismul. I-a primit cu bunăvoință pe Alexandru și pe ceilalți călugări din mănăstirea Acimiților alungați din Constantinopol. A murit la 30 iunie 446. Ni s-a transmis o Viață a lui, precedată de o dedicație a editorului pentru un diacon pe nume Eutic, din care reiese că autorul este Calinic, un discipol al lui Ipatie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
studiat dreptul la Beirut și a fost hirotonit preot între 476 și 478 la Antiohia de către patriarhul monofizit Petru Fulon, al cărui succesor desemnat fusese. I se mai spunea și Ioan din Beth-Rufina sau din Antiohia. După ce Petru a fost alungat în 478, Ioan a plecat în Palestina, unde i-a cunoscut pe Isaia și pe Petru Ibericul, episcop monofizit de Maiuma, aproape de Gaza. în 485, cînd Petru Fulon, reînscăunat la Antiohia, i-a trimis epistola sinodală lui Martirios, Ioan era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sfîrșitul operei ca suveran în exercițiu, deci istoria a fost redactată foarte repede: în scrisorile 82, 113 și 116, datînd din 449, Istoria bisericească nu este încă pomenită. Compunerea operei a avut loc așadar în exil, în vremea cînd Teodoret, alungat din Cyr, se refugiase, probabil, într-o mănăstire de lîngă Apameea, în Siria. Scrierea se încheie în 428, deoarece în acel an (sau în 429) au murit Teodor de Mopsuestia și Teodot din Antiohia, considerați de către Teodor drept maeștrii săi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Paradisului, după cum vrea fiecare să atribuie strămoșilor săi un idiom care va fi fost cîndva comun întregii omeniri. Vernant citează o parodie semnificativă pentru această explozie de graiuri mitice, scrisă prin secolul al XVII-lea de un suedez. Pentru că fusese alungat din țară de către reprezentanții clerului luteran, autorul, un anume Andreas Kempe, se distrează descoperind burlescul savuros al acestei goane după Eden și descrie un Paradis care pare mai curînd preluat din glumele vremii noastre: cu o Evă sedusă de șarpele
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
fost plină ca un semn al unei semnificative strîngeri împreună. Lucru rar într-o comunitate atît de dezbinată ca aceea a noastră de la Sydney. Încă o dată am fost martorul atracției și fascinației iraționale pe care le exercită teatrul. El poate alunga, fie și doar pentru cîteva ore, acreala din noi, balastul cotidian, dezbinarea. După spectacol, românii-australieni își schimbau cărți de vizită, zîmbete, impresii, așteptînd să stea de vorbă cu actorii de la Nottara. Mi s-a părut că au prins gustul teatrului
Din inima Australiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17147_a_18472]
-
nr. 1916 din 30 martie 2016. M-am pierdut cu valul prin pietre, Într-un râu care curge spre mare Și-am deschis în suflet ferestre Să-ți ascult doar divina chemare. Mi-ai zâmbit ca o stea fără nume Alungată din cer sau din soare Și-ai venit cu lumină prin lume Să-mi aduci primăverile-n floare. Te-așteptam pe o stâncă de nori, Ca un tren ce se-aude departe, Ca o iarnă ce-ascunde cărări Prin poeme
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
lin peste cuprins, Surâsul meu se stinge fără vină, De-ai spune un cuvânt ar fi de-ajuns Și-o stea din cer ne-ar dărui lumină. Mi-am împărțit tăcerile cu vântul, Pe-un colț de infinit te-am alungat, Zăpezile uitării au albit pământul, Iar trenul viselor se lasă așteptat. Ca două umbre rătăcite-n noapte Ne căutăm cu felinare de-mprumut, Tu ești aici, însă te simt departe... Zâna deșertului de alb, necunoscut. Culorile s-au adunat pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
mult Ninsorile cad lin peste cuprins,Surâsul meu se stinge fără vină,De-ai spune un cuvânt ar fi de-ajunsși-o stea din cer ne-ar dărui lumină.Mi-am împărțit tăcerile cu vântul,Pe-un colț de infinit te-am alungat,Zăpezile uitării au albit pământul,Iar trenul viselor se lasă așteptat.Ca două umbre rătăcite-n noapteNe căutăm cu felinare de-mprumut,Tu ești aici, însă te simt departe...Zâna deșertului de alb, necunoscut.Culorile s-au adunat pe munții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
zbate zadarnic, așa cum se zbate îngerul fără o aripă. E atât de vechi încât nici el nu mai știe când s-a născut ori pentru ce s-a născut. Menirea lui s-a pierdut prin praful timpului. Ela l-a alungat de nenumărate ori. El a refuzat să plece. A urmat-o pas cu pas, precum un câine credincios. Și-a propus să îl uite. El nu a voit să moară. E străveziu și delicat ca dantela croșetată de mama ei
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
zbate zadarnic, așa cum se zbate îngerul fără o aripă. E atât de vechi încât nici el nu mai știe când s-a născut ori pentru ce s-a născut. Menirea lui s-a pierdut prin praful timpului. Ela l-a alungat de nenumărate ori. El a refuzat să plece. A urmat-o pas cu pas, precum un câine credincios. Și-a propus să îl uite. El nu a voit să moară. E străveziu și delicat ca dantela croșetată de mama ei
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
mii de ani Și a trecut prin furtuni și glorii A fost terfelit, pârjolit Blestemat Dar el a rezistat De fiecare verigă atârnă un suflet și de fiecare suflet un sentiment un avertisment pagini de storie a unui popor urgisit, alungat din patria sa, Ars pe rug, gazat, exterminat Dar lanțul niciodată n-a cedat Dumnezeu însuși a meșterit la el și l-a făcut din cel mai bun oțel Nu încercați a-l desface În trupul lui... puterea lui Israel
LIRICE (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381301_a_382630]
-
grec, grecofon, în realitate). în plus, Rhomaios avea și sensul "creștin, botezat". Față de aceștia, romanofonii (care vorbeau latina, �barbarica et Scythica lingua"!) erau o etnie străină, cu atât mai mult cu cât, dinspre Dunăre, se deplasaseră spre sud comunități latinofone alungate de Slavi - despre care nu se știa nici măcar dacă erau creștinați (!). De aceea, după invazia Slavilor în Peninsula Balcanică, începând de prin sec. XI-XII, cronicarii Bizanțului își însușesc denumirea generică slavă Vláhoï (prin care, cu secole în urmă, triburile germanice
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
era, totodată, un descriptiv și un liric de suflu ossianic: lui îi reușește reconstituirea elementarului în cadre ale unei naturi sălbatice sau dezlănțuite. Iar viforul, lupii, singurătățile albe ale ținuturilor basarabene, buțile de catran arzând în fața curții boierești, pentru a alunga fiarele, compun tablouri ale meleagurilor natale puternic evocatoare. În povestiri, pendulând între satiră și fascinanta căutare a idealului intangibil, S.-C. amestecă realitatea cu visul, legenda, imaginarul, în compoziții romantice asupra contradicției și misterului destinului omenesc. Demoniaci, nebuni, damnați, toți
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]