9,447 matches
-
pe deal” mărturisește pe o altă pagina din cartea la care fac acum și aici referință. Pentru Elena M. Cîmpan, poezia este viață și religie, sacru și profan, un conglomerat organic parcă, în care strălucește praf de stele. „Dulcele meu amar” este o poezie de dragoste evidentă, dar dincolo de declaratii poetice definitorii unei relații (intuitive) bărbat-femeie, există acea dragoste pentru Cuvinte, pentru poemul pe care Elena M. Cîmpean îl slujește ca o vestală în templul antic. Livrescul intervine necăutat în scrisul
ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374944_a_376273]
-
coborâș de piatră rece” și apoi, apare „câinele” semn al speranței că dorința îți va fi ascultată. Poeta transcede aparenta stare, și totul devine unitar, clar, - un poem de nota 10. De nota 10 este întreaga carte întitulată „Dulcele meu amar”. Elena M. Cîmpan situându-se în eșalonul de elită al literaturii feninie de astăzi. Spun literatură feminină în sensul frumos al sintagmei, poeta oficiind cu delicatețe și bun gust în acest templu care este dulcele și amarul poeteselor, evitând din
ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374944_a_376273]
-
oficiind cu delicatețe și bun gust în acest templu care este dulcele și amarul poeteselor, evitând din instinct tonul bolovănos, imaginile vulgare și care nu se pot conjuga cu idee clasică ce domină (în stil modernist) întregul lucrării. „Dulcele meu amar” nu este o carte de vacanță. Citind poemele ești invitat să cauți și să găsești paradigme noi pentru a integra cenușiul vieții în textul poetic, text aducător de satisfacii estetice, culturale și chiar filosofice. Elena M. Cîmpan scrie cu sufletul
ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374944_a_376273]
-
pricepem ceva, dar nu îndrăznim. Elena M. Cîmpan îndrăznește, și așa cum se spune, ea și cucerește, pas cu pas, lumea, lumea poeziei adevărate. Melania CUC Archiud, Bistrița 10 august 2015 Referință Bibliografică: Melania CUC - ELENA M. CÎMPAN ȘI „DULCELE (SĂU) AMAR” / Melania Cuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1688, Anul V, 15 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Melania Cuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374944_a_376273]
-
voie să... și-și reprimă impulsul refuzului. Tăcu îndeajuns de mult și de grăitor. Totuși, promise că o va suna a doua zi să-i dea răspunsul. Rămasă în același loc, cu mâna încă așezată pe receptor, Mira își zâmbi amar. Cât se înstrăinase de neamurile astea! Dupa 89’, nu mai dăduseră semn de viață. Mamă-sa Aura suferea teribil de înstrăinarea asta. Doar erau rude, erau familia lui Artemie, unicul său frate! Toate legăturile se rupseseră după moartea unchiului, își
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
se schimbaseră?! Și, ca întotdeauna, găsi o explicație ce ar fi putut fi premiza remanierii comportamentale a mătușii, a verilor, dar o stocă în memorie și atât...Avea și alte lucruri de făcut, nu?! * Cum cei de la Cabinetul unde lucrase amar de ani îi ceruseră ajutorul - aveau un grup numeros de copii cărora trebuia să le facă teste și să li se întocmească profilul psihologic pentru orientarea lor spre cămine și școli - se pregăti să plece. Uită pe moment de Mira-Mică
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
de alcool, în care demonii vâslesc spre viața în desfrâu. În acest infern al luptei din cuvinte răsună odele închinate în fața prostiei, cântate pe ritmuri de manele: un astfel de peisaj acustic trasformă un absolut cândva ideal într-un chici amar al vieții pe pământ: Se bălăcesc prin rime / Arhangheli dezbrăcați și beți / Iubite picurate în sticlele de votcă / Și dracii fără cap vâslind pe lotcă / Spre insule de nuri / [...] / Și zmei cu stea în frunte / Cântând ode la iele / Elogiile
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
cântecele mele! Nădejdea mea și truda mea! Din ale cărui miezuri vii de stele Cerc să-mi îngheț o boabă de mărgea” -Psalm. Sau de solitudine torturantă: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie, Cu fruct amar și cu frunziș Țepos și aspru-n îndârjire vie.” -Psalm. Apoi de implorare: „Nu-ți cer un lucru prea cu neputință În recea mea-ncruntată suferință. Dacă-ncepui de-aproape să-ți dau ghes Vreau să vorbești cu robul tău mai
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
cuvinte voi alerga mereu Asta mi-e menirea, ăsta-i rostul meu. PLÂNG!? Plâng viorile-n surdină Sub un cer cu lună plină; Sunete tânguitoare Plutesc tainice, ușoare. Plâng pianele în noapte Cu suspine și cu șoapte, Cu lacrimi, note amare Scânteind noaptea în floare. Plâng chitarele sub stele În acorduri mititele; Triste, line tot mai stinse De umbrele nopții ninse. Plâng și zorii dimineții Strecurați în geana ceții. Toate-și plâng durerea lor Eu? povestea tuturor. MIRACOLUL MUZICII Pe strunele
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
ram uitat, pe-o rână Vântul, rătăcind bezmetic, simfonia morții-ngână; Trec prin mine albe vise, îmbrăcându-mi aripi frânte Toamna și-a luat vacanță și nu-s vremuri să mă-ncânte. Parcă a-mpietrit lumina, într-un joc de-amar și dulce Vin tăcerile-nserării, spre-alte inimi de s-ar duce! Alb și negru-mi este straiul, (l-am primit în dric aseară) Să-l îmbrac, n-aș vrea, dar iarna bate pe la uși și zbiară. Vin ghețarii disperării, să
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]
-
iarna bate pe la uși și zbiară. Vin ghețarii disperării, să ne-nchidă verzi hotare Și mi-e lacrima un țurțur, când nu mai miros o floare; Corbii se-nvârtesc deasupra, și pândesc cu disperare În pustiul dintre ceruri, prada viselor amare. Aș plăti la vama sorții, cu albastrul din privire Și sub talpa neputinței, nici nu mi-aș ieși din fire; Doar s-alung pustietatea. Lui Odin să-i cer o cupă Din alesul mied, ca-n mine, Poezia să erupă
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]
-
Rateșului de la Orbic, stație de poștalioane, fortificată, și al Palatelor Domnești care au aparținut familiei Buhușeștilor, ca să nu mai vorbim de fosta fabrică de postav, care a întreținut și dezvoltat orașul, peste un secol). Mai trebuie spus, cu o ironie amară, punând un cristal de zahăr într-o ceașcă de mătrăgună, că pe porțile monumentale ale unuia dintre palate, un basorelief ce reprezintă capul de bour, are în loc de coarne, două mânere de toporâște. Iar, în mijlocul orașului, este Casa de Cultură ce-
GHEORGHE CAUTIŞANU. O ŞTIU CEI DIN VECHEA GARDĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373791_a_375120]
-
Pentru acel de dor flămând? Și-n câți din fulgii ce plutesc Să cern din puritatea ei, Să troienesc cu ei alei Pentru acei ce se iubesc? Sau câte-n noapte adieri, Dospind arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și semn Pentru iubirea mea, îndemn, Dă, Doamne, dorul să-l alungi! *** [pictura: Infinite Longing... by Juliana Nan] Referință Bibliografică: Dă, Doamne, dorul să-l alungi! Ovidiu
DĂ, DOAMNE, DORUL SĂ-L ALUNGI! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373802_a_375131]
-
motivul, pentru care am plecat Nu plânge mamă, dacă ți-a zburat odorul Iar tatii sper, că n-o să-i pară rău Se va întoarce,-n cuibul său feciorul Când îl va părăsi norocul său Nu plânge mamă, că trecu' amar de vreme Iar tata să nu stea mereu mâhnit Eu am plecat, să scap de trei dileme Și ca să aflu, dacă sunt iubit Nu plânge mamă, te rog, nu fi tristă Iar tata să nu tacă, îmbufnat Să nu aduni
NU PLÂNGE, MAMĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373827_a_375156]
-
castele de zăpadă”, “cerul stors de lacrimi”. Expresivitatea poemelor este asigurată de stilul metaforico-simbolic. „Suspectă de iubire“, poeta pledează dramatic pentru acest suprem sentiment uman (“un foc ce arde”, “ciutura iubirii”, “flamura iubirii”), într-un context antinomic: „mor-renasc”, “dulce și amar”, “fericirea-nefericirea”. Poeme precum: Prin stele cu gondola, Golgota de pe umeri, (Ne)fericirea, Pășește iarna, Când pe stele..., Înserare, Azi nu..., Rondelul toamnelor târzii, au fost premiate la diverse concursuri naționale de poezie. Autoarea meditează pe o varietate de teme: eul
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
pe pământ, în această lume „hâdă”, „de mucava”, ajuns să soarbă durerea unei vieți : „Cu câtă sete beau acest venin/ Sinteză rea între extaz și chin”(14) ; „Într-un abis de/ suferință și/ scrum./ Singur mă aflu,/ sorbind marea de-amar,/ marea Samsarei,/ marea amară și rea” [...] (24). Întrebările curg, într-o chinuitoare zbatere de a desluși un sens, de a găsi o explicație a situației, de a se apropia de ceea ce rămâne învăluit în taină. „Oare/ pentru-a mă face
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
lume „hâdă”, „de mucava”, ajuns să soarbă durerea unei vieți : „Cu câtă sete beau acest venin/ Sinteză rea între extaz și chin”(14) ; „Într-un abis de/ suferință și/ scrum./ Singur mă aflu,/ sorbind marea de-amar,/ marea Samsarei,/ marea amară și rea” [...] (24). Întrebările curg, într-o chinuitoare zbatere de a desluși un sens, de a găsi o explicație a situației, de a se apropia de ceea ce rămâne învăluit în taină. „Oare/ pentru-a mă face/ întreg, întregit, împlinit,/ desăvârșit
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
bătăi de poartă cabalină, de verde crud îmbălsămată e doar o clipă cât o doară, e doar o doară cât o clipă și timpu’-n mine o să doară fiindcă la tine-i buza-aripă și-am alergat în viața-mi seacă, amar de vreme-ntunecată să te găsesc departe...-n mine, o simplă rază ferecată... Referință Bibliografică: O simplă rază ferecată / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1578, Anul V, 27 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău
O SIMPLĂ RAZĂ FERECATĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373877_a_375206]
-
Din păcate, această căsătorie a durat doar zece luni și câteva zile, zisul „om pereche” dezamăgind sentimentele și speranțele mele. Din această căsătorie scurtă a rezultat fiica mea Vasilica - Alina, mângâierea mea atunci și acum , compensatoare infinită față de toată decepția amară pricinuită de eșecul căsniciei. Nu detaliez în legătură cu aceasta. Nu ne-am înțeles, mă rezum la aceasta. Toți suntem egali, dar nu la fel în fața Lui Dumnezeu. Faptul de a o aduce pe lume pe Vasilica-Alina care mă urmează profesional, fiind
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
uneori ridică, deseori coboară. Septimele de față se doresc a fi, mai mult sau mai putin, mini-pamflete adresate cuvântului care râde de noi cu gura până la urechi. Am încercat să râd și eu, dar am simțit în gură de la gustul amar că de fiere, la gustul dulce că de miere. Însă, de fiecare dată, am fost invadat de simplă dorința de a râde, de a mă bucură de viață, de a face, pur și simplu, ceea ce îmi place. Vă invit și
CUVÂNTUL / LE MOT de ARMONII CULTURALE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373970_a_375299]
-
nodul acela, știu unii care, acela de-l aveau mai toți. A răsărit soarele și pe strada mea Așa am zis când am văzut lumina orbitoare Am deschis larg fereastra inimii Am lăsat razele să pătrundă în căușul sufletului meu (amar de mine amăgitoare raze) am aruncat în mare puzderia de amar și gânduri negre adia vânt de primăvară și mă cuprinse aleanul tot am sărutat nisipul, am sărutat și marea aveam speranțe iar (măcar aveam) acolo, undeva, la orizontul vieții
AM DESCOPERIT TÂRZIU BUCURIA DE A TRĂI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373989_a_375318]
-
A răsărit soarele și pe strada mea Așa am zis când am văzut lumina orbitoare Am deschis larg fereastra inimii Am lăsat razele să pătrundă în căușul sufletului meu (amar de mine amăgitoare raze) am aruncat în mare puzderia de amar și gânduri negre adia vânt de primăvară și mă cuprinse aleanul tot am sărutat nisipul, am sărutat și marea aveam speranțe iar (măcar aveam) acolo, undeva, la orizontul vieții aștepta și norocul meu să- l ajung! Am descoperit târziu bucuria
AM DESCOPERIT TÂRZIU BUCURIA DE A TRĂI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373989_a_375318]
-
ovăzul, râu de lacrimi cu sânge și praf făceau cruce pe pieptu-i cu lama, cu șișul, cu cordul. rana lui sângera, singur el și-o mușca, o mărea învățat cu durerea, cu trap-galopul, cu aplecarea-n manej, roată făcând în amar laur din circularele loji și tot mai credea în stăpân vorbitor, în dresor, mai credea în cununa de roze, în peștișori aurii și-n mormolocii de val, când venea să se-adape. am sosit. dă șaua jos, dă căpăstrul și
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
cugetau împotriva lui Iisus Hristos, farisei și cărturari. Aici a avut loc convorbirea dintre Petru și servitoare, precum și lepădarea lui Petru. Între timp, trecând noaptea, cocoșul a cântat a treia oară. Petru și-a adus aminte și a plâns cu amar. La ivirea zorilor L-au dus pe Iisus Hristos de la Ana la arhiereul Caiafa; aici a fost scuipat în față și au fost trimiși martori mincinoși. Când s-a luminat bine de ziuă, Caiafa L-a trimis la Pilat. Iar
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]
-
a atins de pomul oprit și a murit. Pentru aceasta trebuia să fie creat din nou omul în același ceas în care a fost zdrobit. A fost răstignit în grădină, pentru că și Adam a călcat porunca în grădina raiului. Băutura amară pe care a gustat-o Iisus Hristos preînchipuia gustarea lui Adam. Loviturile cu palmele arătau slobozirea noastră. Scuiparea și purtarea necinstită cu El arătau cinstirea noastră. Cununa cu spini, îndepărtarea blestemului, hlamida de purpură, îmbrăcămintea împărătească în locul hainelor de piele
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]