9,933 matches
-
său Maximus prinde pe o soră a regelui și regăsește în cetatea unde pune mâna pe ea, toate semnele militare luate de Daci în lupta cu Fuscus. Aceste de pe urmă pierderi înduplecă pe Decebal a trimite împăratului roman o nouă ambasadă, de astă dată un personaj de rang înalt, un pileat, care cum ajunge înaintea lui Traian se pune în genunchi, întinzând către el mâinile sale în semn de disperare și implorând îndurarea lui. Deși umilite in formă, in fond insă
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
republicii (Palatul Élysée), cea a primului ministru (casa Matignon), Adunarea Națională (palatul Bourbon) sau Senatul (palatul Luxemburg), au fost locuințele unor mari aristocrați înainte de a-i adăposti pe aleșii poporului. În timpul Revoluției, bunurile emigranților au fost confiscate, iar ministerele și ambasadele s-au instalat în foburgul Saint-Germain. Restaurația nu a inversat tendința, în așa fel încît, treptat, modurile de viață s-au schimbat. Aceasta s-a petrecut în parte sub presiunea creșterii costurilor necesare pentru întreținerea servitorilor, foarte numeroși în astfel
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
concurență cu familiile pentru ocuparea locurilor consacrate în acest fel. În arondismentul 8, în partea de nord a arondismentului 16, în zona Neuilly, birourile sediilor sociale sau ale societăților de consiliere a întreprinderilor, industriile de lux, reprezentanțele firmelor străine și ambasadele s-au luptat pentru ocuparea imobilelor impunătoare și a reședințelor particulare. Această concurență, care explică dominarea părții de vest de către marea burghezie, este cu atît mai acerbă cu cît valoarea simbolică a cartierelor este mai ridicată și cu cît amplasamentele
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Național al Fotografiei, situat pe strada Berryer. Parcul actual, aflat la cîteva minute de Étoile, se întinde încă pe o suprafață de 4 000 m2. Ramura engleză este prezentă prin Nathaniel, fiul fondatorului acestei descendențe. El cumpără clădirea care găzduise ambasada Rusiei, situată la nr. 33 pe artera Faubourg-Saint-Honoré, la doi pași de Élysée. În timpul Primului Război Mondial, nepotul său va găzdui aici nou-înființatul Cerc al Uniunii Interaliate, fondat pentru a-i primi în timpul conflictului pe ofițerii aflați în trecere prin Paris. Cercul
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
despre un cabernet sauvignon servit la o masă. Îi dăduse întâlnire într-un scuar cu un cinema pe care îl știa tot orașul. Restaurantul era în apropiere. Dar localul în sine părea misterios, în clădirea Art Deco a unei foste ambasade, iar vederea ferestrelor dădea spre grădini pe care nu le-ai fi bănuit dinspre stradă. De unde știa o proprietară de cai asemenea locuri? Ar fi vrut ca surprizele să îi aparțină, dar Veterinara făcea mereu gesturile, ea cea dintâi, și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
diasporezii din California. — Leclerc e aici, li se spunea altora. Treceți pe la noi, să-l vedeți. Are un Pulitzer pentru jurnalism! Dar știți că pe scaunul pe care stă el ne-au mai stat la masă și numărul doi de la ambasada Italiei și vărul meu, din Berlin, care e director de bancă! La o astfel de înfruptare, cu carne de miel și vinuri de contrabandă, l-a cunoscut pe Jon Leyne, corespondent BBC, cu care chiar se împrietenise, dar care a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nicolae, spătarul (1636-1708) - boier moldovean, mare cărturar, traducător, diplomat, călător. A slujit interesele Moldovei, iar după exilarea în Rusia, a fost în serviciul lui Petru cel Mare (vezi Petru cel Mare, Rusia). A călătorit în China, unde a condus o ambasadă rusă, și a scris un Jurnal de călătorie, prima carte de acest gen din Moldova. A tradus pentru prima dată partea Bibliei (vezi Biblia) numită Vechiul Testament în limba română. mineriade - evenimente declanșate în 1990 și 1991, de venirea minerilor la
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
militară nesistematică. Devenit țar, organizează flota rusă și cucerește Azovul. Ambițios și energic, dorind să modernizeze Rusia și să o transforme în putere europeană, construiește o puternică flotă și pleacă el însuși în Occident pentru a vedea progresele științifice ("marea ambasadă"), călătorind timp de 18 luni incognito. Revenit în Rusia, începe era reformelor, care urmărea "europenizarea" țării și a marii boierimi. Adoptă calendarul european, fondează capitala Sankt Petersburg (vezi Petersburg), susține mai multe campanii militare și extinde teritoriul Rusiei. S-a
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
mâna pe pânze și să dispară. Simțeau nevoia să aibă tot timpul scrinul sub ochi. O corelație în același sens mi-a îngăduit-o și sosirea domnului Van der Hoph la București. S-a dat drept bijutier. Un telefon la Ambasada română din Amsterdam ne-a adus completarea: bijutier desigur, dar și proprietarul unei importante galerii de tablouri. Cred că în problema aceasta n-a mai rămas nimic de clarificat. Azimioară dădu din cap privind marina agățată puțin strâmb deasupra bufetului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adevărata securitate nu putea fi lăsată decât în mâinile unui american. Angajarea localnicilor avea de asemenea rolul ei. Folosirea angajaților palestinieni întărea faptul că acel consulat de la Ierusalim era de fapt o misiune americană în slujba palestinienilor; total diferit de ambasada din Tel Aviv, care reprezenta America în ochii israelienilor. O ușă se deschise cu un bip, lăsând să intre un bărbat înalt și blond. —Bine ai venit la nebuni! Jim Davis, consul, mă bucur să te cunosc. Îi întinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
eventualitatea unui asalt. Și era construită în întregime din piatra solidă, ternă, care predomina în tot orașul. Toate clădirile, casele, birourile, hotelurile, chiar și supermarketurile erau făcute din ea. „Piatră de Ierusalim“ o numise șoferul pe drumul de la aeroport la ambasadă. —Asta-i legea, asta-i legea! spusese el, întorcând spre ea fața nerasă și privind-o peste umăr, ceea ce o determină pe Maggie să dea din cap energic în direcția drumului, încurajându-l să facă la fel. Mai fusese aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
scunde. Rosen îl îmbrățișă, murmurând ceea ce părea a fi o rugăciune. Apoi, zise în engleză: —Vă urez viață lungă ție și surorii tale. Viață lungă, Uri. Maggie se holbă la Uri. —O, da. Domnule Rosen, ea e Maggie Costello. De la Ambasada Americană. Mă ajută puțin. Maggie știa cu ce se confrunta Uri aici. —Cum adică Ambasada Americană? Nu funcționase. —E diplomată. A venit pentru negocieri. —Înțeleg. Dar de ce te ajută ea, îmi cer scuze, domnișoara Costello? S-ar putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Vă urez viață lungă ție și surorii tale. Viață lungă, Uri. Maggie se holbă la Uri. —O, da. Domnule Rosen, ea e Maggie Costello. De la Ambasada Americană. Mă ajută puțin. Maggie știa cu ce se confrunta Uri aici. —Cum adică Ambasada Americană? Nu funcționase. —E diplomată. A venit pentru negocieri. —Înțeleg. Dar de ce te ajută ea, îmi cer scuze, domnișoara Costello? S-ar putea să fie bătrân și pe jumătate adormit, dar nu e prost. Uri își dădu silința să explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
urma Legendei zilele trecute. Am dat de urma ei! Am dat de urma ei... Da, i-am găsit numele pe o listă de pe internet... dar era numele ei! Dintr-un tabel de acum doi ani, cu persoane în evidența vreunei ambasade sau cine știe ce altă chestie similară, dar era acolo! Am privit mult timp numele ei, după zece ani de absență și liniște și pustiu și lipsă de răspunsuri... A fost o dovadă a faptului că totuși ne aflăm în această lume
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nu mai vindea nimic. Luam și pașapoartele. Era o sută de dolari, unul. Îl luam să-l falsific. Atât era: de la o sută la o mie. Dacă era britanic, îl dădeai c-o mie. El scotea altul, se ducea la Ambasadă la el, la reprezentanță și scotea altul. Eram domnul locotenent: „Băi, ce faci aici, bișniță, ai?“, ziceam. „Ai venit la noi în țară și faci bișniță?“ Francam, legitimația, totul absolut... Știți? Dă actele... Prin târguri. La Valea Cascadelor, la Abator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Gaston. Noi facem verificări în continuare, dar se pare că e vorba de altcineva. Takamori coborî privirile. Polițistul luă ceașca cu ceai adusă de secretară și începu să soarbă zgomotos. — Am întocmit un raport oficial pe care l-am trimis Ambasadei Franței... Credeam că poate știți dumneavoastră pe unde ar putea fi. — Gaston și-a lăsat la noi acasă bagajul, adică un sac vechi din molton. Poate... Au stabilit să vină polițistul la Takamori acasă în seara următoare ca să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pernă. Inima Îi bubuia Înnebunită, aproape să cedeze. Avea În gură un gust de infarct. Scena se desfășurase cu un realism atât de accentuat, Încât Îi era greu să creadă că sediul partidului fusese Închis și acum, În locul lui, era ambasada unei țări orientale, deci n-ar fi putut intra acolo În noaptea aceasta. Fetusul cu părul roșu murise și fusese Îngropat de mai bine de treizeci de ani, deci nu putea fi amenințat cu Închisoarea și, mai ales, rezultatele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Camilla, simțea că Își neglijează munca. Atuci când muncea simțea că o neglijează pe Camilla. Școala era la zece minute distanță. Mergeau pe străzile liniștite din cartierul Parioli, pustii acum, Înainte de deschiderea magazinelor, și a birourilor, Înainte de sosirea funcționarilor de la ambasadă. Strada Mangili era atât de pustie, Încât de sub mașină țâșni un șobolan - mare cât o pisică - ce Înaintă liniștit, pe trotuar, și le privi cu ochișorii lui vioi și negri. Indignată de neobrăzarea rozătorului, Maja o târî pe Camilla după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui. Ținută de gală și discursuri ale celebrităților - genul de ocazie pe care Ravelstein, avid de recunoaștere, nu ar fi putut s‑o rateze. La Paris, unde avusese de gând să‑și petreacă anul sabatic, Închiriase un apartament În cartierul ambasadelor și al reședințelor oficiale, foarte aproape de palatul Elysée. Poliția mișuna Într‑una prin zonă și a se Întoarce acasă noaptea era o Întreagă problemă, Întrucât Abe nu putea pierde timpul ca să ceară o carte de séjour la birocratica primărie pariziană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
te pupă al tău care te iubește, Sandu Harry Kerch traversează orașul răsturnat pe bancheta din spate a automobilului său oficial, condus de șoferul oficial în coloana oficială de bolizi albastru-petrol care străpung oficial înserarea. Alături de el, un oficial al Ambasadei Marilor State la București, iar pe bancheta din față, alt oficial, de-al locului. În automobil e tăcere, ceața de afară neîngăduind nici un comentariu cât de cât al peisajului. Localnicul bănuiește sau își închipuie parcul înghețat pe lângă care trec, întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și golful, și, pe zei, o să le dăm ce le-am promis, că vor sau nu! Ha-ha! Pe cuvântul meu, se gândea Plainjones auzindu-l cum hohotește, dacă nu seamănă cu Stalin. Însoțit de experta bunurilor, Harry Kerch coboară scările ambasadei. Când dă cu ochii de Plainjones, îi face un semn cu mâna, la care acesta răspunde fără efuziune. Naiba să-l ia, îl aștept de-un sfert de ceas. În sfârșit, cei trei se îmbarcă, Plainjones în față, Harry Kerch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua. - Te rog, nu-s tataie cu dumneata. A doua oară când mă faci așa. Dacă nu respecți vârsta, respectă măcar istoria. Fii cuviincios. Am lucrat în diplomație. Intendent. Toate ambasadele mă cunoșteau. „Pancratz Temelie“, așa-mi ziceau. Nu mă lua la pertu, dacă am venit să-mi dai o gaură la curea. Nu ți-o cer degeaba. - Ziceam și eu, îngăimă meseriașul. Îl privi lung pe bătrân, nedumerit: - Am am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
împartă și aiurea banii. Fundații, burse, studenți, cercetare. Dacă mai și predase documente pe undeva, era de mare jale... Profesorul îi spusese răspicat că nu nu mai vroia să aibă vreo legătură cu ei. O rupsese și cu consilierul de la ambasada din Sudica, Jambirică Brandaburlea, vărul lui Cangurașu, omul de bază în afacere. Nu mai vroia să știe nici de Goncea. Avea să i-o spună generalului chiar Tomnea azi, pe seară, când îl aștepta să se întâlnească la Palat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lecturii. Deși era notoriu faptul că sprijină activ schimburile intelectuale și îl stima pe profesorul Calomfir, ceva din ființa lui trăda dorința de a părăsi ceremonia cât mai repede cu putință. Publicul nu știa că, în urmă cu două ore, ambasada Braziliei primise un apel anonim anunțând că un atentat terorist e pe cale să aibă loc. Spectatorii remarcară doar micul fir negru din ureche și sacoul puțin umflat în dreptul pieptului, către care Jiquel adresase șoapte în timpul discursului lui Leurdiș. Ochii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ochii În geam, așa că se Întoarse cu fața direct la el. — Trebuia să inspecteze apartamentele unde locuim. Noi, americanii, adică. Sau, dacă existau plângeri În privința chiriașilor din partea proprietarilor, el trebuia să meargă să le investigheze. — Altceva? — Trebuia să meargă la ambasadele pe care le slujea spitalul nostru. În Egipt, Polonia, Iugoslavia, și să inspecteze bucătăriile, să se asigure că sunt curate. — Așadar, călătorea mult? — Destul de mult, da. Îi plăcea meseria sa? Fără ezitare și cu mare apăsare, ea spuse: Da, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]