6,661 matches
-
temut. În situații fără ieșire, orgoliul îi cere să meargă înainte cu orice preț. Un "macho" poate stârni pe bună dreptate nedumeriri, însă trebuie să recunoaștem că el acceptă mai degrabă să-și rupă gâtul decât să-și plece capul. amiază la Uxmal Soarele dogorește din ce în ce mai tare, înfierbîntînd ruinele de la Uxmal. Pe un dâmb, se dezgroapă un templu. Săpătorii înlătură pământul de pe pietre cu dalta, îl strâng în găleți și-l aruncă jos. Totul cu grijă, minuțios, fără grabă. Romanticii au
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Observ că am rămas singur. Ceilalți au plecat. Trebuie să mă grăbesc și eu. Autobuzul așteaptă probabil să plecăm spre Chichen-Itza. Mă întorc și mai privesc o dată piramida și templele. Ruine arzând pe fondul verde al junglei yucatane, sub o amiază de foc. Și o tăcere care stimulează legendele. Dacă jaguarul de la Villahermosa ajungea din legendă în istorie, noi am făcut un drum invers. Plec de aici amețit, buimăcit de soare. La intrare, observ abia acum câteva prăvălioare în care se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
amestecat cu atâta soare și unde chiar fluturii de piatră fac, parcă, zgomot din pricina acusticii speciale. Nu suntem pentru totdeauna pe pămînt: doar puțintel aici", zice un cântec vechi, dar acest "puțintel aici" este singura bogăție de care dispunem. Întreaga amiază e acum o vâlvătaie. Soarele arde atât de intens încît întunecă, parcă, ruinele. Mă pomenesc asemuind viața cu un joc de pelotă și-mi las fantezia să se "joace" între cele două inele de piatră din arena goală. Partida care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lumină, câțiva palmieri, nimic altceva, ba da, un lan de henequen, cea mai importantă cultură din Yucatan, un fel de cânepă, apoi un bărbat care merge călare, o femeie care s-a oprit și privește autobuzul... Și din nou câmpul. Amiaza. Căldura. Otrava solară și subtilă a tropicelor. Iau o carte despre Mexic și încerc să citesc. Dar prima frază pe care-mi cad ochii sună arțăgos și voit pitoresc: Aici bărbatul este totul, femeia nu este decât un nimic ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cunosc. Doi cântăreți, îmbrăcați în costume mexicane, pe estradă. Cântă. Caminante, / Caminante, / Care mergi pe drumurile noastre... Cum se traduce oare "caminante"? "Drumeț"? Nu, nu-mi place. Poate, "călător". Dar și acest cuvânt e prea uzat. Care vezi arzând la amiază/ Aripile de xtacay... Singura pasăre despre care am auzit tot timpul în acest drum și despre care vorbesc legendele este una cu pene lungi și frumoase în coadă și cu o coroniță de pene pe cap, schimbîndu-și mereu culoarea de la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a simți lumea. În fața Golfului Mexic, la o distanță nu prea mare de Merida, unde am venit azi e un țărm obișnuit. Chiar banal. Nimic nu-l scoate din comun. Și totuși, iată-mă gata să cred că în fiecare amiază războiul troian se reia pentru o clipă, aici. Cele două tabere se înfruntă, însă trupul răstignit pe nisip, după ce am ieșit din apă, știe singur ce alegere are de făcut. Zeii de piatră ai Mexicului au cedat aici locul zeilor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
unde a adormit el și nu m-a mai auzit, apoi ajuns cu lectura unde m-am oprit fiindcă, 17 aprilie, încep să-i citesc lui Theo așezat în fotoliu, așteptând, neavând altceva mai bun de făcut, 17 aprilie, pe la amiază l-am întâlnit pe Radu și m-a luat cu el la cafenea, prin fumul de țigară am recunoscut tinerii pe care îi întâlnisem și la atelier, al căror nume nu l-am reținut atunci, fac încă o dată cunoștință cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-i mai citesc o dată?! Sunt tot murdar de vopsele! exclamă el pentru sine și se frământă în patul larg, Du-te acum, Daniel! vreau să rămân dingur! Nu m-a mai pus să-i citesc în seara asta, IV La amiază s-au lăsat iarăși căldurile, e mare zăpușeală, au spus aseară la televizor că va ploua, ne-a asigurat de bună dimineață tata, Theo e trist, m-a rugat să-i pregătesc pânza că va picta, abia dacă mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui ascunsă spre taina adusă de peste secole și păstrată cu băgare de seamă în viața lui de acum, taina vinovatei iubiri, 15 aprilie, lucrez ca un apucat la portretul lui Andrea, n-am ieșit din casă decât pentru masa de amiază și astăzi, aproape două, am băut numai o cafea de dimineață, m-am întrerupt din lucru, pentru că nu sunt mulțumit de galbenul de fond, ceea ce mi-a reușit de la bun început e privirea lui Andrea, exact cum am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Firenze? Nu! De fapt stăm la Galuzza, aproape de Firenze, ține minte! La Galuzza, dar vin eu cu mașina după tine la gară, mi-am cumpărat mașină, Să vezi unde ți-am pus tabloul, o să-ți placă, Vin! Când? Vineri pe la amiază! Atunci te aștept la gară! Sicuro! Certo! 8 mai, Firenze, Santa Maria del Fiore, încerc să-mi amintesc de la cursul de Quattrocento, cupola lui Brunelleschi, Boris e prea puțin interesat de arhitectură, din când în când face doar apropieri îndrăznețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
duc singure mai departe, urc tot mai greu în peisajul stâncos, mi-e foame, urlă stomacul meu în disperare, dar toată puterea mea de judecată s-a coborât acum în picioare și ele urlă, soarele cred că a ajuns la amiază, îmi propun să ajung sus pe colină și acolo să mă opresc puțin, să-mi trag răsuflarea, de aici din vârf, de unde m-am așezat, nu văd decât coama verde a pădurii camuflând perfect mănăstirea, nu sunt sigur de așezarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
masa praznicului lor, Copleșitoare pentru mine această lecție! Și parcă toate luminile s-au aprins dintr-o dată în întunericul nemărginit al sufletului meu în urma acestei tulburătoare dezvăluiri, Da, mă pot întoarce astăzi la mănăstire! Cred că soarele e trecut de amiază când mă ridic din patul de crengi și iarbă, caut tufe de zmeură și mălaiu-caprii, îmi astâmpăr setea cu apa de izvor și, după ce fac un ultim tur acestor locuri și-mi adun forțele, încep coborâșul la mănăstire, îmi simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vorbă, apoi, în aerul încărcat în aburii de la bucătărie lumea începe vertiginos să se învârtă cu mine și cad pe pardoseala de, Am delirat toată noaptea și durerea de cap nu m-a slăbit deloc, abia a doua zi pe la amiază am putut să mănânc ceva ușor, părintele crede că am făcut o ușoară formă de insolație, după-masă i-am cerut lui Daniel, singurul rămas lângă mine, să mă ajute să ajung la Izvor, am așteptat răbdător venirea apei, mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
prin schițele mele, își spune în barbă meșterul, să vedem ce putem pune acolo în arcul triumfal care lipsește, poate ceva decorativ, Ne-a chemat Daniel la masă, îi amintesc eu, Să mergem! și ieșim împreună în aerul cald al amiezii, meșterul cu mintea la arcul triumfal care lipsește, eu bucurându-mă de iarba netăiată ce-mi mângâie picioarele eliberate de șlapi, 3 septembrie, cu cât calm și detașare a pictat-o pe Maria pe tron cu pruncul Iisus pe brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
n-are nicio vină și niciun amestec în toată povestea și totuși vreau s-o pedepsesc, lăsând-o singură de sărbători, 1 martie, cu ghiocei la Ana, cu ghiocei ninși, pentru că o fulguire ușoară s-a pornit prin oraș pe la amiază și-am cumpărat ghiocei aproape de la toate țigăncile, părându-mi-se mai frumoși cei rămași în alte coșuri și iarăși cumpărând, încărcat de ghiocei la poarta ei, nu spune nimic, ia-o doar în brațe, sărut-o și n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe Theo entuziasmat la gândul că, apoi am măsurat pereții și el a făcut fel de fel de calcule neînțelese pentru mine, a desenat schițe cu fiecare bucată de zid, am măsurat până și raza de soare ce intra la amiază pe ușa deschisă din biserică, îi însemnasem creșterea și descreșterea cu creta și-n funcție de punctele stabilite de Theo pe linia din creta albă ce se avânta spre mijlocul bisericii, după o știință care mie îmi era necunoscută, a dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
negustori amestecă minau în chinovar să tragă la cântar, ziua pictezi bine și frumos și sara deja-i neagră pictura, din pricina minăului, ai grijă să nu te înșele la cântar, trebuie să te înveți și tu să cumperi culorile, la amiază să fii înapoi, să nu caști gura prin bâlci la drăcoveniile nemțești și-ntreabă de chir Costachie, numai de la el să cumperi, spune-i că ești băiat de-al meu, auzi, mă!? eu aveam și-o iconiță în buzunarul larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eu ochelari ca părintele Ioan, dar aveam vederea bună, îmi părea rău că va începe școala și Theo va pleca de la mănăstire, n-avea de ce să mai rămână, eu mă duceam deja în sat la școală, nerăbdător mă întorceam la amiază și intram direct în biserică la Theo, să văd ce mai pictase, el se oprea din lucru și venea cu mine să mănânce, apoi amândoi după masă ne întorceam la pictură, el picta și eu îi pregăteam vopsele, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
chema din sat niște bărbați, nu-i mare lucru, ce ziceți? Eu n-am timp să mă ocup și de bibliotecă, fac destulă muncă patriotică în școala asta, nu mai mișc un deget și nici n-aș avea când, la amiază abia prind autobusul să plec acasă, Dar în pauză, încerc eu naiv, Iarăși râsete și hohoteli printre doamne și domnișoare, Dacă orele sunt dreptul elevului, să știi, domnule, că pauzele sunt dreptul profesorului, nu mă pui dumneata pe mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fiind pentru mine cele mai bune zile de desen, de ce mă întrebi? Astăzi sunt Floriile! Du-te Daniel! Poate voi veni, Astăzi sunt Floriile! N-a mai venit la slujbă, îmi amintesc că n-a mai venit, fiindcă nici la amiază n-a mâncat cu noi, părintele Ioan m-a întrebat de el, fratele Nicodim spunea că l-a văzut mergând spre pădure, spre seară s-a întors cu un tablou sub braț, cu pălăria de paie pe cap și cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în comisie vor fi doar doi teologi față de trei specialiști în artă, trebuie să-i scriu Corinei astăzi și să duc scrisoarea în sat, dacă nu mă mai ține mult de vorbă părintele scrisoarea mea ar apuca mașina poștei la amiază, Vreau să rezolv, Daniel, în toamna asta și problema cu biserica, după cum ai văzut casa de oaspeți e aproape gata, putem primi cât mai multă lume la praznic, voi amenaja și biserica de lemn într-un muzeu al obiectelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
grăbit cu caietul lui Theo în mână, XVII Mă duc în sat cu scrisoarea pentru Corina, i-am scris în grabă, cu gândul că mai apuc poșta după nu-ul strigat părintelui Varava în pridvorul casei preoțești, E trecut de amiază și probabil mașina poștei a fost deja în sat, nu am ceas și soarele sus în creștetul cerului bate cu tărie în ceafa mea, I-am scris Corinei de comisia care va veni să evalueze, cum s-a exprimat părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
deja crucea din vârful dealului, mai am de mers, n-am mâncat nimic astăzi, postesc, mă voi ruga pentru Theo să-l întărească Dumnezeu și parcă mă cuprinde o ușoară amețeală, e ora cea mai grea când postesc, imediat după amiază, și soarele ăsta puternic care s-a așezat definitiv pe ceafa mea, mă arde, la cruce mă voi odihni puțin, nici picioarele nu mă mai ascultă, fii, Doamne, cu mine, nu mă părăsi! la cruce, văd, de aici, creștini închinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu-i trece peste frânghia bine întinsă între prunii înfloriți, cântecul vrăjit încă o dată și-ncă o dată, bade pălărie nouă, mâna dreaptă îmi umblă grăbită pe coala albă, desenul începe să prindă contur și în momentul acela soarele trecut de amiază se lasă brusc în florile de prun, printre crengi în ușoara adiere a vântului câte-o rază vine spre mine răsfrântă prin cearceaful ud, mireasmă de flori și detergent în aer, întinde un cearceaf acum, strălucitor de alb, cu dantelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
jurnal, îmi mărturisește fata, Da?! vrei să-l citești? Da! se ridică sprintenă de pe pat și iese din cameră lăsând în urma ei un nor plin de îndoieli gata să se abată peste, de afară zvonuri de păsări, poate fi pe la amiază, dar și trecut de, nu mai știu pe ce lume trăiesc și-mi place în camera asta, Diana reîntoarsă cu un caiet gros în mâini, emoționată, se așază din nou pe pat lângă mine, desculță, în pantaloni scurți albi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]