39,601 matches
-
vreunei teme de vacanță, a cuiva citind copiilor. Primele poartă ex-libris-uri, celelalte dedicații. Și unele, și altele, întristătoare. Destrămarea vechilor biblioteci și omorîrea, prin înstrăinare, a unor tandrețuri de familie, aniversări cînd mai era șic - ce demodat! - să oferi, spre amintire, o carte. Edițiile princeps poartă, cîteodată, dedicațiile autorilor lor, celelalte, gîndurile unor anonimi, mai mult sau mai puțin inspirați (exact ca autorii!...), care nu știu că pagina unei cărți nu se înseamnă așa. Mirosul cărții, în anticariatul care o reciclează
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
anonimi, mai mult sau mai puțin inspirați (exact ca autorii!...), care nu știu că pagina unei cărți nu se înseamnă așa. Mirosul cărții, în anticariatul care o reciclează, sau doar o expune - unele cărți vechi le vor trezi, altor generații, amintirile bibliografiilor din școală, pe altele nimeni n-o să le mai citească, doar le va admira, la răstimpuri, anul înscris, frumos, pe copertă - se face din toate semnele adăugate, care-i schimbă parfumul impersonal, din balotul dus la librărie. Nu știu
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
a sugerat cel mai bine rațiunile preferințelor publicului românesc al vremii pentru Schiller, în dauna lui Goethe, a fost Gh. Asachi. În 1859, el a publicat, în tipografia lui Adolf Bermann din București, o elegantă plachetă, format in-quarto, intitulată: În amintirea zilei 10 Noiemvrie 1859/ Prima seculara a nascerei lui Friederichu Schiller/ Sublim cantatoriu/ Tribut de admirare/Depune în Numele Jiunimei Romane/ Un veteran. Ea cuprindea versiunea românească a poemului Die Bürgschaft, transpus prin echivalentul "Credința" și precedat de un Cuvântu al
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
o legitimează, o dată în plus. Maria Cantacuzino-Enescu, soția lui George Enescu, "iubirea târzie a lui Nae Ionescu" , este o prezență grațioasă a bogatului corpus de texte. Fără a miza pe abilități stilistice, Maruca înfățișează - în fragmentul din Umbre și lumini. Amintirile unei prințese moldave - într-un stil melancolic și prețios, întâmplările vieții ei, descriind în pasaje ample originile familiei sale, copilăria veselă și ocrotită. Lipsită de tensiunile istoriei, povestirea este caldă, cochetă și introduce - poate - cea mai feminină voce din paginile
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
popor, ale unei țărănci superioare, pentru care intensitatea trăirii și sinceritatea copleșitoare suplinesc remarcabil o tehnică elaborată și intenționat subtilă a scrisului. Anița Nandriș-Cudla este prezența feminină care încheie antologia și în același timp cea mare marchează extrema Cercului Polar: Amintiri din viață. 20 de ani în Siberia. Ca și Elisabeta Rizea, Anița Nandriș-Cudla rememorează chinurile suferite odată cu intrarea rușilor în Bucovina, în 1941. Povestea impresionează printr-un scenariu neplanificat, dar spectaculos în cruzime, cu atât mai dur cu cât realismul
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
în 1941. Povestea impresionează printr-un scenariu neplanificat, dar spectaculos în cruzime, cu atât mai dur cu cât realismul i se străvede prin pori. Chiar Dan C. Mihăilescu notează, cu entuziasm nestăpânit: "Domne, ce film fabulos s-ar face după Amintiri din viață. 20 de ani în Siberia!" Antologia e notabilă, în primul rând, pentru autoarele sale, abia apoi pentru scrierile acestora. Cert este că redarea vizibilității acestor femei - nu le-aș numi reprezentative -, ci tocmai, sublime, care s-au opus
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
-o pălmuță peste fesele flaușate ale vreunei Marfuște ce ne-ar așeza ceșcuțele pe masă, vicleană, discutând aprins literatură și economie politică, după masa s-ar topi în înserare și ziua, la urmă, ar avea gene lungi și nostalgice de amintire-nchisă în somn." (p. 117); ŤClipa cea repede!ť Titlul lui Sorin Titel, atât de teoretic, a fost ani de zile o metodă de lucru pentru mine. Vroiam să prind secunda, oricât de ușoară, de superficială, de (aparent) banală. Culoarea
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
-o pălmuță peste fesele flaușate ale vreunei Marfuște ce ne-ar așeza ceșcuțele pe masă, vicleană, discutând aprins literatură și economie politică, după masa s-ar topi în înserare și ziua, la urmă, ar avea gene lungi și nostalgice de amintire-nchisă în somn." (p. 117); ŤClipa cea repede!ť Titlul lui Sorin Titel, atât de teoretic, a fost ani de zile o metodă de lucru pentru mine. Vroiam să prind secunda, oricât de ușoară, de superficială, de (aparent) banală. Culoarea
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
cu grijulia Olimpia, locuiește în municipiul Isarlâk (denumire livrescă, relativ ușor decriptabilă în Craiova), din provincia sudică Alutania (Oltenia), dintr-o țară cu "cea mai înaintată turcocrație din lume" (evident, România comunistă). "Înalta Poartă" (Bucureștiul) se închină la "Sublima Poartă" (Moscova). Amintirile tinereții trimit spre orașul nordic Genopolis (Cluj) și spre maestrul studenției, Napocos (Lucian Blaga), frecvent invocat pentru ideile sale, reale sau apocrife. Autoritățile locale, alutane, au nume turcești. Șeful Securității este Osmanescu, fost coleg de școală elementară al Olimpiei. Beiul
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
linii tremurate, trase de mînă, ca într-un arbore genealogic. Doar la sfîrșit înțelegem că în spatele persoanei I din prima pagină se află Gioia, ultima descendentă a familiei, ce făcuse schema rudelor ca aide-mémoire pentru bunica nonagenară debusolată în noianul amintirilor, cînd în mintea-i încețoșată morții și vii nu se deosebeau. În rest, totul este redat la persoana a treia de vocea unui povestitor bine documentat, sigur de judecata lui, capabil să poarte cititorul din ziua proclamării Romei drept capitală
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
le facă săracii celor bogați. Odată cu trupul, îi dădu ceva din ea, ceva căruia nu ar fi știut ce nume să-i dea". (pag. 19) Deși o figură mai degrabă episodică, don Francesco are consistență ca personaj, făcînd posibilă perpetuarea amintirii lui de om autoritar și strîngător ce zidise butoaie cu bani și bijuterii cînd pericolul devenise iminent. Legendara lui bogăție nu va mai fi de nici un folos cînd, după generații, cu ocazia unor lucrări la conac, va fi descoperită. În ciuda
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
Eminescu. Acesta - își întărește expresiv ideea Adrian Popescu - "nu e Ťcadavrul din dulapť, ci Adolescentul veșnic din imaginarul modern, sau eroul din basmele românilor." Pentru edificarea deplină a cititorilor, semnatarul articolului face și o comparație cu modul cum este tratată amintirea lui Goethe în Germania: "La Frankfurt, nu demult, cu ocazia Târgului de Carte, am vizitat, cu Ion Pop, Casa memorială a lui Goethe și Goethe Museum, unde respectul pentru olimpianul, clasicul autor german era firesc. Critica operei sale nu viza
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
dovedească, prin citări copioase și corelații subtile, o istorisire peste multe mări, pe care oricum ai fi crezut-o. Iar dacă nu, planșele reproduse la sfîrșit, poze și schițe de corăbii, basoreliefuri, reconstituiri, sînt un mic album de trezire a amintirilor. Din vremea cînd moșii moșilor noștri se pregăteau să treacă apele.
Trecerea Apelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8782_a_10107]
-
mai bună ca-li-tate și proză scrisă pe măsură, cartea a coagulat - cu de-plină îndreptățire - numai recenzii favorabile, dar a întârziat să revină fie în topuri, fie în tentativele de regândire a interbelicului, fie - măcar - în bibliografiile universitare dedicate perioadei. Amintirile exacte și impecabil echilibrate ale autorului, întinse de la primii ani ai secolului și până în 1944, se văd concurate eficient de o stranie amnezie - înflorită în doar jumătate de deceniu - a celor mai en-tu-ziasmați dintre criticii literari ai momentului. E un
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
avea să beneficieze de ambele tăișuri ale unui asemenea sfârșit de modă. Să fie, adică, admirat laolaltă cu toată suita de volume care îl precedase, pentru ca apoi să fie lăsat într-o suspensie sine die, tipică apusurilor de gen. Troica amintirilor a încântat, o dată cu prima ediție, cronicarii care - așa cum se cuvine - au surprins formidabilul talent ieșit parcă de nicăieri al acestui boier moldovean, naturalețea și umorul sănătos al punerii în pagină a unei lumi dintre cele mai alese, cu eroi toți
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
a criticilor, eseiștilor sau istoricilor literari de vocație - materialul se pierde automat printre focuri de artificii publicitare. Nu e nici o umbră de ipocrizie în ce spun. Pur și simplu, acestor cititori de reacție rapidă care sunt cronicarii și publiciștii, Troica amintirilor le va plăcea prea mult pentru a o investi, în spirit corect capitalist, cu profit interpretativ. O dovadă, văzută prin această lentilă necruțătoare, mi se pare exemplul celui mai vorace lector al ultimilor douăzeci de ani, Dan C. Mihăilescu. Nu
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
nici un termen-limită și nici o sumă de ochi hulpavi. Numai că, dintr-o asemenea pasiune, tot ce poate rezulta e un volum de articole tematizate, dar destul de precare ca armătură teoretică. Ce s-a remarcat mai rar în comentariile pe marginea amintirilor lui Gh. Jurgea-Negrilești e o anume jubilație a influenței. Nu atât prezența în jurul micului Jorjik (nepot, de altfel, al consulului rus) a unor personalități politice de primă mână este determinantă, cât înzestrarea acestora cu un talent al povestirii ieșit din
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
această zonă stenică a unor coduri comportamentale așezate - și tocmai de aceea ușor de reținut - și a unor jonglerii inteligente cu limbajul, care exclud negocierile prea îndelungate mi se pare că vine formula compozițională a unei cărți cum e Troica amintirilor. Explozive sau colerice, dar niciodată vulgar-imprevizibile, personajele lui Jurgea-Negrilești par să fi obținut, pe cale organică - iar nu în sinteze de laborator - o formă de expresie decantată în care farmecul oral e complet transportabil în rotunjimile scrisului. Vechiul clișeu al netei
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
apoi eu însumi prin cine știe ce debara. Dau astfel uneori peste câte o enclavă a trecutului, prinsă ca o furnică într-un strop de chihlimbar, și mă înfior la gândul că fac parte dintre tot mai puținii care îi mai păstrează amintirea reală, încă vie, cu totul alta decât imaginea pe care noile generații și-o formează - dacă și-o mai formează - despre trecut din cărți, din albume, din filme. Când plecăm de aici, port cu mine o lungă trenă de nostalgii
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
prin alternarea planurilor care aparțin retrospectivei cu cele care țin de prezent. Unui Dite tînăr, frivol, epicureu cu un cinism subțire îi este opus filozoful candid de esență voltaireiană, melancolic adunînd în jurul său oglinzi ca refugiu în fața timpului și a amintirilor la o graniță peste care Jiri Menzel nu a trecut-o laolată cu regizorii noului val care au fugit în străinătate după Primăvara de la Praga în 1968. Alături de Milos Forman, refugiat în America, unde semna filmul Zbor deasupra unui cuib
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
Bălților) - epuizată, ne anunță editura, Monstrul apelor. Alte patru cărți sînt, în '35, sub tipar, una dintre ele urmînd să fie tradusă din spaniolă. Un pasionat harnic. Cuvîntul înainte, semnat de autor, e, de bună seamă, al unui poet: "puterea amintirilor izgonește nimicurile și preocupările prezentului din ființa mea și vraja neagră a ținuturilor Africane mă invadează ca o febră." Hotărîrea e de om al expediției, care bate continentul nu ca un lunatec, cum spune și cum i-ar fi plăcut
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
primele experiențe infantile (aproape în regimul unei suite de ședințe de psihanaliză) și cea a prietenei părinților, în relatare indirectă. De aici se creează impresia de imprecizie și mister, ca și cum spectacolul vieților ar fi abia ghicit dincolo de perdeaua și draperia amintirii, fluide amândouă. O anume patină încarcă narațiunea de o atmosferă desuetă, care dă iluzia de roman sentimental, poate chiar patetic, iluzie realizată printr-o strategie rafinată a psihanalistului care învăluie prin dezvăluire și viceversa. O asemenea strategie aplicată ca tehnică
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
G. Brăescu și G. Topîrceanu. Dacă autorul volumuluiVine domnul și doamna General a trecut prin lagărele din Germania, de la Stralsund, Brăescu și Neisse, G. Topîrceanu le-a cunoscut pe cele din Bulgaria. El este și singurul care și-a publicat amintirile din acele zile încrâncenate, mai întâi într-un volumaș Amintiri din luptele de la Turtucaia și apoi într-o carte ce ar merita mai multă atenție, Pirin-Planina, având profunde semnificații umane și remarcabile calități literare. Imediat după întoarcerea din război, G.
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
doamna General a trecut prin lagărele din Germania, de la Stralsund, Brăescu și Neisse, G. Topîrceanu le-a cunoscut pe cele din Bulgaria. El este și singurul care și-a publicat amintirile din acele zile încrâncenate, mai întâi într-un volumaș Amintiri din luptele de la Turtucaia și apoi într-o carte ce ar merita mai multă atenție, Pirin-Planina, având profunde semnificații umane și remarcabile calități literare. Imediat după întoarcerea din război, G. Topîrceanu semnează de cîteva ori cu pseudonimul G. Struma. Mai
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
cu deosebire simțitor la cântecele populare. împrejurarea în care s-a aflat G. Topîrceanu în țara vecină a fost, din păcate, una nefericită, și anume, cum spuneam, în calitate de prizonier de război în 1916-1918, experiență ce avea să fie evocată în amintirile din captivitate sub titlul cu evidente rezonanțe onomastice bulgărești Pirin-Planina, volum apărut în 1936. Cartea, lipsită de orice șovinism, povestește episoadele "tragice și comice", cum le numește autorul, ale celor 18 luni de prizonierat. Oameni cu brațe amputate care cad
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]