4,270 matches
-
substanțe explozive de amorsare secundară cu cristale ortorombice de culoare albă, fără miros și fără gust și sunt insolubile în apă. Ele sunt substanțe explozibile foarte sensibile la acțiuni mecanice. Hexogenul este fabricat din acid azotic, hexametilentetramină și azotat de amoniu sau prin alte reacții chimice împreună cu azotat de amoniu. El se folosește la fabricarea capselor detonante, încărcăturilor de inițiere TH-400, detonatorilor, încărcăturilor de inițiere secundară și fitilurilor detonante. Explozivii industriali sunt utilizați pe scară mai largă în industrie. Cei mai
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
culoare albă, fără miros și fără gust și sunt insolubile în apă. Ele sunt substanțe explozibile foarte sensibile la acțiuni mecanice. Hexogenul este fabricat din acid azotic, hexametilentetramină și azotat de amoniu sau prin alte reacții chimice împreună cu azotat de amoniu. El se folosește la fabricarea capselor detonante, încărcăturilor de inițiere TH-400, detonatorilor, încărcăturilor de inițiere secundară și fitilurilor detonante. Explozivii industriali sunt utilizați pe scară mai largă în industrie. Cei mai importanți sunt nitroglicerina, dinamita, azotatul de amoniu, astralita, pentrilul
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
azotat de amoniu. El se folosește la fabricarea capselor detonante, încărcăturilor de inițiere TH-400, detonatorilor, încărcăturilor de inițiere secundară și fitilurilor detonante. Explozivii industriali sunt utilizați pe scară mai largă în industrie. Cei mai importanți sunt nitroglicerina, dinamita, azotatul de amoniu, astralita, pentrilul, nitrații de celuloză și gelurile explozibile. Nitroglicerina sau nitratul de glicerină este un exploziv care, în stare pură, se află sub forma unui lichid uleios transparent, incolor, cu miros caracteristic, fiind un exploziv de amorsare primară. Produsul tehnic
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
și se topește la 110° C. Nitratul de glicerină este foarte sensibil la acțiuni mecanice (șocuri, frecări, lovituri, mișcări bruște). Nitratul de glicerină nu este întrebuințat singur ca exploziv, intrând în compozițiile de fabricare a multor explozivi împreună cu azotatul de amoniu, nitrații de celuloză, TNT-ul etc. Dinamita se prezintă sub formă de pastă omogenă de culoare galben-roșcată. Azotatul de amoniu se prezintă sub forma unor cristale rombice, cu gust amărui și este foarte solubil în apă. Nu este toxic și
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
Nitratul de glicerină nu este întrebuințat singur ca exploziv, intrând în compozițiile de fabricare a multor explozivi împreună cu azotatul de amoniu, nitrații de celuloză, TNT-ul etc. Dinamita se prezintă sub formă de pastă omogenă de culoare galben-roșcată. Azotatul de amoniu se prezintă sub forma unor cristale rombice, cu gust amărui și este foarte solubil în apă. Nu este toxic și este puțin sensibil la acțiuni mecanice exterioare. Azotatul de amoniu nu se amorsează cu capse detonante ci cu un impuls
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
sub formă de pastă omogenă de culoare galben-roșcată. Azotatul de amoniu se prezintă sub forma unor cristale rombice, cu gust amărui și este foarte solubil în apă. Nu este toxic și este puțin sensibil la acțiuni mecanice exterioare. Azotatul de amoniu nu se amorsează cu capse detonante ci cu un impuls mai puternic produs de încărcături secundare, detonatori și încărcături de inițiere (100...300 g TNT). Este întrebuințat în amestec cu alți explozivi de amorsare secundară cum ar fi: nitrat de
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
este un exploziv de amorsare primară și se prezintă sub formă de pulbere de culoare cenușie. Astralita își păstrează capacitățile explozive la temperaturi cuprinse între -100°C și +250°C. Astralita se fabrică prin amestecarea unor explozivi ca: azotat de amoniu, TNT, nitrat de celuloză și nitrat de glicerină. Astralita se livrează sub formă de cartușe, formate din amestecul pulvurent, ambalat în hârtie parafinată și având un diametru de 30 mm și o greutate de 100 g. Pentritul sau PENT este
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
sunt întrebuințați ca elemente principale la fabricarea diferiților explozivi industriali cum ar fi: geluri, dinamită RA, explozivi plastici, pulberi omogene etc. Gelurile explozibile se prezintă sub forma de șlamuri, mâluri sau geluri explozibile, constituite dintr-o soluție de azotat de amoniu, azotat de sodiu și azotat de potasiu, la care se poate adăuga praf de aluminiu și TNT. Gelurile explozibile se caracterizează prin sensibilitate redusă față de șocuri, frecări și impulsuri termice, prin siguranță a sistemului de amorsare și prin rezistență mare
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
Drăgan după un scenariu scris de Ioan Grigorescu. Este produs de România Film și are durata de 112 minute. Filmul are ca subiect un fapt real petrecut în 1970, incendiul navei „Poseidon” ce transporta 4.000 tone de azotat de amoniu și care, prin explozie, amenința cu distrugerea orașului Galați și a Combinatului Siderurgic. Explozia este un film românesc realizat de Mircea Drăgan în 1973 după un scenariu scris de Ioan Grigorescu, muzica fiind compusă de Theodor Grigoriu. Filmul este produs
Explozia (film) () [Corola-website/Science/309268_a_310597]
-
Grigorescu, muzica fiind compusă de Theodor Grigoriu. Filmul este produs de România Film și are durata de 112 minute. Filmul are ca subiect un fapt real petrecut în 1970, incendiul navei „Poseidon” ce transporta 4.000 tone de azotat de amoniu. Abandonarea navei amenința cu extinderea incendiului a încărcăturii ceea ce ar fi putut produce distrugerea orașului Galați și a Combinatului Siderurgic. titra, la acea vreme, presa locală a Galațiului dar și cea națională. Acest dramă cinematografică, ce poate fi considerată ca
Explozia (film) () [Corola-website/Science/309268_a_310597]
-
prezent sau chiar și-n viitor. Pericolul este iminent într-un oraș port fluvio-maritim cum este Galați și unde traficul de nave este mare. Nava „Poseidon”, înregistrată sub pavilion panamez, transportă 4.000 de tone de îngrășăminte agricole (azotat de amoniu). Un incendiu izbucnește în sala mașinilor și există pericolul ca întreaga navă să fie cuprinsă de flăcări. Înainte de a părăsi nava, sărind în apă, echipajul reușește să trimită un SOS care este recepționat la căpitănia Portulului Galați. Căpitănia Portului, Secretarul
Explozia (film) () [Corola-website/Science/309268_a_310597]
-
ale acestei fete, trimițând prea mult sânge la creier. De asemenea credea că, poate, și schimbări în climă - nopțile foarte reci din anul 1684 - au contribuit la apariția bolii. Terapia pe care a propus-o - plasturi pe stomac, săruri de amoniu, doctorii amare (chalybeats) conținând săruri de fier - nu au ajutat și pacienta a decedat după câteva luni. În 1859 Louis Victor Marce descrie și el un caz de anorexie nervoasă. În 1861 psihiatrul britanic Forbes Benignus Winslow, în cartea sa
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
Exemplele următoare ilustrează reacții de neutralizare: a. neutralizarea unui acid cu o bază: In reacția dintre NaOH (bază) și acid clorhidric rezultă clorură de sodiu HCl + NaOH -> NaCl + H2O In reacția dintre amoniac (bază) și acid clorhidric rezultă clorură de amoniu: b. neutralizarea unui acid cu un oxid bazic 2HCl + CaO -> CaCl2 + H2O c. neutralizarea unei baze cu un oxid acid 2NaOH + CO2 -> Na2CO3 + H2O d. neutralizarea unui oxid bazic cu un oxid acid CaO + CO2 -> CaCO3 Sărurile rezultate pot avea
Bază (chimie) () [Corola-website/Science/309973_a_311302]
-
tari au caracter neutru. Deci, clorura de sodiu este o sare cu caracter neutru. O sare cu caracter acid sau hidroliză acidă se obține prin reacția unui acid puternic cu o baza slaba, o astfel de sare este clorura de amoniu: HCl + NH4OH -> NH4Cl + H2O O sare cu caracter bazic sau hidroliză bazică se obține prin reacția unui acid slab cu o bază puternică, o astfel de sare este acetatul de sodiu. Acesta se obține prin reacția acidului acetic cu hidroxidul
Bază (chimie) () [Corola-website/Science/309973_a_311302]
-
Administrația Națională Apele Romane (A.N.A.R.) și a Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (A.L.P.A.B.), s-au constatat următoarele:<br> Pentru lacul Pantelimon, valoarea pH-ului depășește izolat cu doar 0,02, dar nu reprezintă un motiv de îngrijorare, amoniul și nitrații se întâlnesc și ei în limitele normale, iar nitriții depășesc izolat cu 0,063 mg/l. Cadmiul depășește frecvent limita de 5μg/l chiar de 13 ori, plumbul depășește și el limita de 50μg/l, ajungând la valori
Lacul Pantelimon () [Corola-website/Science/309385_a_310714]
-
20 % apă. Substanțele pe care le conține sunt: sulfat de sodiu, de calciu, de fier sau de magneziu; clorură de sodiu; hiposulfit de sodiu; hidrogen sulfurat; hidrocarbosulfit; carbonat de sodiu sau de calciu; sulf liber; acetat de sodiu; nitrat de amoniu; acid formic, glutamic butiric, propilic, clorofil-rezorcin, pirocatechin si erin. Grosimea stratului de nămol este de 30-60 cm. Este o arie protejată specială ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip avifaunistic). Situl găzduiește efective importante ale unor specii
Lacul Amara, Ialomița () [Corola-website/Science/306017_a_307346]
-
deja utilizate cu succes împotriva armatelor otomane care în 1542 asediaseră Viena. Lista invențiilor lui Haas menționate în manuscris conține: Haas era preocupat și de descoperirea unor noi compoziții pentru combustibili, recomandând folosirea de carburanți pe bază de compuși de amoniu și avansând totodată ideea utilizării unor combustibili lichizi, total diferiți de pulberile diverse pe bază de salpetru care se foloseau în acea perioadă. Conrad Haas s-a manifestat deseori împotriva utilizării invențiilor sale în scopuri militare, dorind ca studiile sale
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
neurotransmițător identificat atât la nivelul sistemului nervos central cât și la nivelul sistemului periferic. Acetil colina este esterul format în urma reacției de esterificare dintre acidul acetic și colină, structura sa de tip ester fiind confirmată și de denumirea IUPAC: 2-acetiloxi-trimetil amoniu (clorură) Aceticolina a fost identificată pentru prima oară în 1914 de către Henry Hallett Dale, care îi descoperă acțiunea sa asupra mușchiului cardiac.Cel care îi confirmă funcția de neurotransmițător este Otto Lewi care o denumește vagusstoff pentru că era eliberată de la
Acetilcolină () [Corola-website/Science/304916_a_306245]
-
de lux. În urma analizelor apei efectuate de Administrația Națională Apele Romane (A.N.A.R.) și a Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (A.L.P.A.B.), s-au constatat următoarele:<br> În lacul Herăstrău pH-ul nu depășește limitele maxime admise și nici amoniul sau nitrații, însă nitriții depășesc izolat limita de 0,3 mg/l, ajungând la 0,42 mg/l. Metalele grele depășesc și ele limitele maxime admise, cadmiul ajunge la valoarea maximă de 67,5, cuprul la valoarea de 1050 μg
Lacul Herăstrău () [Corola-website/Science/305790_a_307119]
-
solide de potasiu. Toate aceste dezavantaje au dus la utilizarea tot mai largă a dinamitei. Bizantinii cunoșteau deja în 671 un amestec explosiv de "colofoniu" (rășină de conifere din care este îndepărtată prin încălzire terpentina), "sulf" și "salpetru" (nitrați de amoniu, bariu, natriu sau potasiu), acest amestec fiind cunoscut în istorie ca "focul grecesc" descoperit de "Kallinikos din Heliopolis". Această substanță inflamabilă ardea și în apă, fiind o armă de temut în apărarea Constantinopolului fiind folosit mai ales în luptele navale
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
Hyde Wollaston, în minereu de platină provenit din Columbia, la scurtă vreme după ce descoperise și paladiul. Pentru aceasta, el a dizolvat minereul în aqua regia, neutralizând acidul cu hidroxid de sodiu, NaOH. Apoi a precipitat platina prin adăugarea clorură de amoniu, NHCl, obținând cloroplatinat de amoniu. Prin tratarea soluției cu cianură mercurică, paladiul a fost eliminiat și el ca cianură de paladiu. Materialul rămas a fost clorura de rodiu, de culoare roșie. Din aceasta, rodiul a fost obținut prin reducere cu
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]
-
platină provenit din Columbia, la scurtă vreme după ce descoperise și paladiul. Pentru aceasta, el a dizolvat minereul în aqua regia, neutralizând acidul cu hidroxid de sodiu, NaOH. Apoi a precipitat platina prin adăugarea clorură de amoniu, NHCl, obținând cloroplatinat de amoniu. Prin tratarea soluției cu cianură mercurică, paladiul a fost eliminiat și el ca cianură de paladiu. Materialul rămas a fost clorura de rodiu, de culoare roșie. Din aceasta, rodiul a fost obținut prin reducere cu hidrogen . Rodiul este un metal
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]
-
al ceriului este oxidul de ceriu (IV) (CeO), care este folosit drept "fardul bijutierului" și, de asemenea, în pereții unor cuptoare cu funcție de auto-curățare. Doi răspândiți agenți oxidanți folosiți în titrări sunt sulfura de amoniac de ceriu (IV) (sufra de amoniu ceric, (NH)Ce(SO)) și nitratul de amoniac de ceriu (IV) (nitrat de amoniu ceric, (NH)Ce(NO)). Ceriul formează, de asemenea, o clorură, CeCl sau clorura de ceriu (III), folosită pentru facilitarea reacțiilor în grupurile carbonice din chimia organică
Ceriu () [Corola-website/Science/305266_a_306595]
-
și, de asemenea, în pereții unor cuptoare cu funcție de auto-curățare. Doi răspândiți agenți oxidanți folosiți în titrări sunt sulfura de amoniac de ceriu (IV) (sufra de amoniu ceric, (NH)Ce(SO)) și nitratul de amoniac de ceriu (IV) (nitrat de amoniu ceric, (NH)Ce(NO)). Ceriul formează, de asemenea, o clorură, CeCl sau clorura de ceriu (III), folosită pentru facilitarea reacțiilor în grupurile carbonice din chimia organică. Alți compuși includ carbonat de ceriu (III) (Ce(CO)), fluorură de ceriu (III) (CeF
Ceriu () [Corola-website/Science/305266_a_306595]
-
în combinație cu o soluție concentrată de amoniac , a precipitat sub formă de hidroxid. Produsul a fost centrifugat și redizolvat în acid azotic. Pentru a separa berkeliul sintetizat de americiul nereacționat, soluției finale i-au fost adăugate o mixtură de amoniu și sulfat de amoniu și a fost încălzită pentru a converti tot americiul în starea de oxidare +6. Restul de americiu neoxidat a fost precipitat în fluorură de americiu (III) (AmF) prin adiția unei mici cantități de acid fluorhidric. În urma
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]