KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...167 168 169 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

atunci cel de-al patrulea oaspete al lui Iorgu. Era un bătrân slab și sfrijit ca un ascet, care până în acel moment se mulțumise să asculte ce spuseseră ceilalți, stând retras și tăcut într-un ungher al salonului. Iorgu îl apucă de braț pe Stelian și îl conduse în fața acestui ciudat oaspete al său. A, iartă-mă că am uitat să ți-l prezint tocmai pe bunul nostru prieten și sfătuitor..., spuse el. Bătrânul cu chip de ascet făcu un gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
dicteze conștiința... Să ne vedem ajunși în Israel, zise Valentin. Acolo nimeni n-o să ne mai poată sili să tăcem... Nu-i așa, tată?... Să afle și Occidentul ce se petrece cu adevărat aici, în România!... Medicul Gutman, care se apucase să măsoare în lung și-n lat salonul cu mâinile în buzunare, se opri și-l fixă cu privirea pe Valentin. Care Occident, Valentine? vru el să știe. Cel francez sau cel anglo-american? Că, dacă e vorba de intelectualii de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ușa și ieși. De afară i se auziră pașii îndepărtându-se încet pe alee, apoi poarta metalică de la stradă se închise în urma lui cu un geamăt metalic. 6 A doua zi se sculară cu toții foarte devreme. Împreună cu Stelian, Iorgu se apucă să mai inspecteze încă o data casa pe care o părăseau definitiv, pentru a vedea dacă nu cumva lăsau în urmă ceva care s-ar fi cuvenit luat. Începură din podul mansardat al casei. Aici rămăseseră multe lucruri vechi, aranjate într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ținea un registru cu coperte dungate, pe care îl deschise o clipă, ca să bifeze în el ceva. Te rog să treci acolo tot ce se află în casă, îi atrase atenția Iorgu. Cei doi birocrați intrară în casă și se apucară să inspecteze în grabă, una după alta, încăperile. Nu-ți face dumneata griji, zise funcționarul cel slab și negricios, că știm noi bine ce avem de făcut!... Noi am fost și-n comisia care a luat în primire castelul Peleș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
a luat în primire castelul Peleș!... Aici e floare la ureche!... Noi am fost trimiși aici doar ca să luăm casa-n primire și să punem sigiliile, explică, ceva mai binevoitor, funcționarul cel gras și chel răspunzând la numele de Ababei, apucându-se să aplice grăbit pe uși bucăți de plastilină legate cu sfori și să le ștampileze. Inventarul amănunțit o să-l facă alții, mai târziu... Într-o jumătate de oră toată casa era ferecată și sigilată. Dați-ne cheile! ceru Ionescu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ceasornicarul. Dar căile Domnului sunt neștiute!... Coborâră din tramvai și o porniră pe o străduță lungă și întortocheată. Peste vreun sfert de oră se opriră în fața unui bloc cenușiu, cu bucăți de tencuială desprinse din fațadă, și intrară în el, apucând-o în sus pe o scară în spirală, luminată slab din loc în loc de câte o ferestruică cu geamurile murdare. Când ajunseră la ultimul etaj, se opriră puțin ca să-și tragă sufletul și să se orienteze, apoi o luară spre dreapta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Ai grijă! îl avertiză printre dinți Fănel Trifu. O porniră amândoi pe alee spre una din ieșirile din parc și nu întâlniră în drumul lor decât câțiva copii jucându-se și doi-trei pensionari liniștiți. După ce lăsară în urmă parcul, o apucară pe niște străzi lăturalnice. Traversară mai multe intersecții și în cele din urmă ieșiră într-o piațetă pustie, luminată de câteva felinare anemice. Am ajuns, vesti Fănel Trifu, oprindu-se în fața unei case cu etaj. Dincolo de gard era liniște și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
replică sec Ticu fiului său și ridicându-se de pe scaun puse capăt discuției. Eh, oftă Mafalda făcându-și cruce, Sfânta Fecioară să ne aibă în paza ei pe toți!... În zilele și în săptămânile care urmară soția lui Ticu se apucă să facă ordine prin toată casa, pentru ca Nando să se simtă cât mai bine la ei. Ticu, însă, obiectă destul de nemulțumit că nu mai era cazul să le întoarcă pe toate cu dosu-n sus, după curățenia generală pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
au arestat și te-au obligat să pleci de la noi... S-a gândit... că ai murit!... Ei, Vittorio, asta a trecut și n-o să se mai repete! îl asigură Nando râzând, scoțând două geamantane bine încărcate din portbagajul mașinii și apucând-o spre casa surorii sale. N-am murit, că mai aveam niște treburi de făcut, Vittorio... Eu sunt un tip cam încăpățânat de felul meu!... Tata crede că ăsta-i un defect al tău, dar n-are dreptate! Eu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ca-n Italia, dacă faci asemenea scamatorii?... E-hei!... Te sfătuiesc să stai liniștit, domnule, dacă vrei să nu dăm iar de bucluc cu toții!... Fii mai chibzuit, că ești om în toată firea, ce dracu!... Nando, pentru Dumnezeu, nu te-apuca iar de prostii..., îl imploră din nou Mafalda. Spre stupoarea și consternarea sa, Victor declară atunci că era de partea unchiului său și că era gata să-l ajute, dacă i-ar fi cerut-o. Ba n-ai să te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
de seamă prețiosul document de partid înapoi în mapă. În această liniște pioasă, glasul lui Ticu căpătă involuntar ceva din verva mucalită cu care actorul Tănase își rostea cupletele lui umoristice pe vremuri: Fii serios, dom'le!... Că n-o să apuci tu să le spui ăstora nici trei vorbe și-o să zbori pe scări în jos, de n-o să te vezi!... Crezi că se sinchisește Ghiță-Jeg de Togliatti ăla?... El nu joacă decât după armonica lui Ivan!... 3 A doua zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
lămuri, el îi arătă vizitatorului străin un scaun lângă perete, sub portretul lui Gheorghi Maximilianovici Malenkov, succesorul fără carismă al lui Stalin, cu înfățișarea unui birocrat stătut, apoi dispăru afară pe ușă cu document cu tot. Surprins, Nando nu mai apucă să-l întrebe de ce era nevoie să ia documentul. De afară răzbătu zgomotul unui motor de mașină și, apropiindu-se de fereastră, văzu un automobil negru, din care tocmai coborau trei inși bine îmbrăcați și cu înfățișare prosperă, desigur niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-și pună problema că l-ar fi putut deranja și uitând să închidă ușa în urma sa. Noroc, Ghiță! îl salută el pe un ton foarte familiar pe șeful partidului, părând să nu fi observat prezența oaspetelui din Italia. Te-ai apucat să ții post? Hai până la bufet, să luăm o gustare, că om fi noi forță politică conducătoare, dar nu putem să lucrăm pe stomacul gol, că doar conștiința prin stomac trece!... Mă rog, așa zice bunul marxist... Hai, Ghiță, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
clipe în cumpănă. Te superi, tovarășe, vru el să știe, dacă o să discutăm problema dumitale la micul nostru dejun? Nando răspunse că n-avea nimic împotrivă. Bine, atunci poftește cu noi, îi ceru liderul comunist și, ieșind din cabinet, o apucară toți trei la stânga pe coridor. Trecură pe lângă o santinelă, care salută pocnind din călcâie, apoi se încrucișară cu o secretară foarte frumoasă și foarte tânără, ducând un întreg teanc de dosare în brațele-i delicate. Când dădu ochi cu șeful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
făcu roșu la față și îi aruncă o privire nu tocmai recunoscătoare lui Maurer. În tăcerea care urmă se auzi clar zăngănitul unor farfurii mânuite în dosul ușii de serviciu de cineva nu tocmai îndemânatic sau poate distrat. Dej se apucă să mănânce liniștit o tartă cu frișcă, dar era vădit că secretarul general savura în sinea sa efectul pe care îl produsese cu vorbele sale aparent nevinovate. Ceaușescu își scoase chipiul de general și îl trânti cu năduf pe masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
încheiase. Acum trebuie să plec la "Republica"..., mai zise, întinzându-i mâna. Transmite-i tovarășului Togliatti salutările noastre și spune-i că-l așteptăm la Festival!... 4 După ce se văzu afară în stradă, Nando stătu puțin pe gânduri, apoi o apucă agale spre jos înspre Universitate. Nu era deloc grăbit să se întoarcă acasă la sora și la cumnatul său. Sentimentul că se înșelase contând pe înțelegerea lui Gheorghiu-Dej în privința lui Pătrășcanu nu-i făcea nici un fel de plăcere. Se dovedise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
se nimeriră atunci prin preajmă nu băgară de seamă nimic neobișnuit și își văzură liniștiți de drumul lor. Nu mă cheamă Popescu! Și ia-ți imediat labele de pe mine!...protestă Nando, încercând să scape din îmbrățișarea celuilalt și s-o apuce în direcția opusă, dar din mașina neagră, care oprise în apropiere, țâșniră alți trei zdrahoni, care îi tăiară orice posibilitate de retragere. Ei, să lăsăm mofturile, tovarășe Popescu, că oameni suntem!... îi șuieră la ureche familiar-amenințător șoferul, mulțumindu-se să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
tu-i mama lui, și p-ăia care-i cântă-n strună, ca să-i avem în vedere!... Să-i prelucrăm noi puțin!... Să le frecăm ridichea!... dispuse prim-vicele raional și Tarbacea, scoțând în grabă un carnet și-un plaivaz, se apucă să înșiruie sârguincios pe hârtie un pomelnic întreg de nume. Formarea omului nou, cu un înalt nivel de conștiință... ăăă..., devotat partidului și poporului muncitor..., precum și întărirea vigilenței revoluționare trebuie să stea zi și noapte, ceas de ceas și clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
a celei mai bune, mai drepte și mai umane orânduiri din lume, pe pământul scump și drag al patriei noastre, Republica Populară Română, alături de maaarea Uniune Sovietică, patria socialismului biruitor!... trâmbiță vioi activistul Ilici Vasile și, săltând de pe scaun, îi apucă lui Stelian mâna și i-o scutură îndelung, ca într-o adunare festivă cu activul de partid. Ceva mai târziu, după plecarea celor doi politruci de la raion, grăbiți să ajungă într-o comună învecinată, unde se inaugura un cazan care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
magazin alimentar în locuința unui fost primar al comunei, băgat la închisoare ca dușman al regimului. Casa fostului primar era situată în centrul comunei și ar fi avut un vad comercial foarte bun. Ce faci, tată socrule aici, te-ai apucat să lucrezi pentru analfabeții ăia de cioloveci de la sfatul popular?!... Matale, care ai lucrat în Institutul Cooperației Române, să te cobori acum la nivelul ăstora!!... îi spuse cu reproș Sever, văzând cu ce se îndeletnicea socrul său. Cu o mutră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
se răzgândească, dar degeaba... Că nu mai putea Gheorghiu-Jeg de Pătrășcanu ăla al lui!... L-au săltat și i-au făcut vânt în doi timpi și trei mișcări... Nici să-și ia rămas bun de la soră-sa n-a mai apucat, nechibzuitul!... Așa-s italienii, conchise Stelian. Pe la Vocea Americii ce se mai aude?... Ticu își goli paharul de vin și se uită lung la fratele său, apoi iar dădu din mână, fără chef: La Vocea Americii zice multe, nene, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
cu vinul adus de fratele său și îi ură sănătate. Sănătate, îi ură și Ticu, golindu-și fără grabă paharul. Deci altceva nimic nou..., conchise Stelian. Ba câte ceva ar mai fi..., își aduse aminte Ticu și, coborându-și glasul, se apucă să-i istorisească ceva gen capă și spadă despre o încercare de asasinare a lui Gheorghiu-Dej, care s-ar fi petrecut nu cu multă vreme în urmă, pe undeva prin zona pădurii Băneasa. Liderul comunist se ducea la aeroport și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-se câteva vrăbii. Nicăieri nu e mai bine decât acasă la tine! proclamă cu satisfacție Virgil mai târziu, după ce se schimbă de hainele transpirate și reveni în curtea casei în maiou și cu picioarele goale. În zilele următoare el se apucă din proprie inițiativă să facă diferite treburi prin gospodărie. Se urcă mai întâi pe acoperișul casei, ca să curețe de funingine coșurile cu o prăjină meșterită dintr-o creangă lungă de salcâm, făcu și o scară nouă, tăie cu ferăstrăul niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
care ține la autoritatea lui. Ai isprăvit cu fișele de inventar?... Hai, dă-i zor, că mai avem și alte lucruri de făcut!... Gata, uite-acum! S-a făcut! Le rezolvă băiatu!... clamă funcționarul, luându-și un aer serios, și se apucă să scoată dintr-o cutie de lemn niște fișe, înșiruindu-le în fața sa, pe tăblia biroului, cu gesturi teatrale. Mă, nu-ți mai bate joc de meserie, că îi spun șefului să te dea afară! îl puse la punct Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-se la el pe deasupra ochelarilor, ca un învățător care l-a prins din nou cu ocaua mică pe codașul clasei. Celălalt funcționar nu mai spuse nimic și în birou se făcu liniște. Virgil își aprinse liniștit o țigară și se apucă la rându-i de lucru. Nu că s-ar fi săturat de serviciul acesta și de funcția lui de șef contabil la o secție financiară raională, unde era în continuare bine apreciat, dar avea sentimentul că aici se afla totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]