4,412 matches
-
(n. 16 mai 1472, Toro, Zămora - d. 1 august 1545, Valladolid) este numit în anul 1531 cardinal al bisericii catolice, din anul 1534 el a fost arhiepiscop de Toledo, iar în ultimii ani de viață a preluat funcția de mare inchizitor spaniol. a terminat studiul în domeniile: latină, retorica și drept în teologie, la Universitatea din Salamanca. În anul 1505 este numit rector și în același an
Juan Pardo de Tavera () [Corola-website/Science/330987_a_332316]
-
este numit episcop de Osma (provincia Soria) că după 6 luni să devină episcop de Santiago de Compostela. Între 1524 - 1538 este președinte al consiliul de sfat al coroanei. Între timp Papă Clement al VII-lea îl numește cardinal și arhiepiscop de Toledo. În anii 1539 și 1541, Carol Quintul îl numește că regent, în absența lui. După moartea cardinalului, Carol Quintul ar fi reamarcat despre el "a murit omul bătrân, care a cârmuit cu o cârja imperiul.
Juan Pardo de Tavera () [Corola-website/Science/330987_a_332316]
-
Shaftesbury, și a fost ales de nobilime pentru a-l urma pe unchiul său, Eadred, ca rege al țării. Scurta sa domnie a fost marcată de conflictele permanente cu familia sa, și în special Dunstan și cu Biserica, sub conducerea Arhiepiscopului Odo. Potrivit unei legende, dușmănia de moarte cu Dunstan a început în ziua în care Edwy nu a reușit să participe la o reuniune de nobili. Când Dunstan l-a găsit în cele din urmă pe tânărul monarh, el a
Edwy al Angliei () [Corola-website/Science/331029_a_332358]
-
din Flandra. Un partid pro-Dunstan și pro-benedictin a început să se formeze în jurul domeniului din estul Angliei care îi aparținea lui Athelstan și îl sprijinea pe fratele mai mic a lui Edwy, Edgar. Frustrat de obligațiile împăratului și susținut de Arhiepiscopul Odo, marii seniori din Mercia și Northumbria și-au schimbat loialitatea față de fratele lui Edwy, Edgar. În 957, decât să vadă țara coborând într-un război civil, nobilii au fost de acord să împartă împărăția de-a lungul Tamisei, Edwy
Edwy al Angliei () [Corola-website/Science/331029_a_332358]
-
a succedat pe fratele său mai mare, Regele Eduard I al Angliei, care a fost înjunghiat mortal la Pucklechurch (Gloucestershire), în ziua de Sf. Augustin, pe 26 mai 946. În același an, pe 16 august, Eadred a fost sfințit de Arhiepiscopul de Canterbury Oda la Kingston (Surrey), unde a primit teritoriile din Țara Galilor. Cronica Anglo-saxonă din anul 946 a întregistrat că Eadred "a redus toate teritoriile din Northumbria sub controlul său, iar scoțienii i-au acordat jurământ că i se vor
Edred al Angliei () [Corola-website/Science/331028_a_332357]
-
stareț al Bisericii, Catedrală mai târziu, așa cum o lasă înainte de plecarea sa. La data de 29 noiembrie 1957 este numit Exarhul Patriarhiei Moscovei cu sediul la Londra, iar în 30 noiembrie 1957 este hirotonit în demnitatea episcopală de către Nicolae (Eremin) Arhiepiscop de Klishinsky și Jacob (Virvos), episcopul de Apamea și Vicar al Patriarhului de Constantinopol, fiind numit Exarh pentru Europa de Vest. În 1958 el a fost membru activ al discuțiilor teologice între delegațiile și reprezentanții Bisericilor Ortodoxe și Bisericii Anglicane. În 1961
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
și reprezentanții Bisericilor Ortodoxe și Bisericii Anglicane. În 1961, a făcut parte din delegația Bisericii Ortodoxe Ruse luând parte la Congresul organizat de Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB), în New Delhi. În 1962, Episcopul Antonie este ridicat la rangul de arhiepiscop și însărcinat cu organizarea de parohii ortodoxe ruse în Marea Britanie și Irlanda. La dată de 10 octombrie 1962 este înființată Eparhia de Suroj a Bisericii Ortodoxe Ruse din Marea Britanie. Predicile sale au atras în sânul Bisericii Ortodoxe sute de englezi
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
Mondial al Bisericilor (CMB), în Upsala. De la 1968-1975 este membru al Comitetului Central al CMB. Membru al Consiliului Local al Bisericii Ortodoxe Ruse în 1971.În anul 1971 călugărește și hirotonește 2 teologi catolici filo-ortodocși din Italia Evloghios Hessler (actualul Arhiepiscop de Mediolanum) și Grigorie Baccolini pe care îi însărcinează cu organizarea comunităților ortodoxe ruse în Italia În același an înființează Exarhatul Bisericii Ortodoxe Ruse în Italia, instalând că Exarh pe Evloghios Hessler cel care înființează prima biserica ortodoxă pe teritoriul
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
Ciprian sau Kyprianos (în limba greacă: Κυπριανός, n. 1756, Strovolos, Cipru - d. 9 iulie 1821, Nicosia) a fost arhiepiscop al Ciprului și martir al neamului în perioada Revoluției grecești de la 1821. A fost executat de către turci prin spânzurare, împreună cu alți trei episcopi care au fost decapitați. Este considerat un ierarh cu vederi largi, personalitate dinamică și educație vastă. Ciprian
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
întors din Moldova în Cipru, împreună cu Haralambos, după ce și-au îndeplinit misiunea cu deplin succes. În continuare, Ciprian a preluat administrarea proprietăților mănăstirii din Strovolos, unde a lucrat cu sârguință, câștigându-și aprecierea superiorilor din Nicosia, care i-au recomandat arhiepiscopului Hrysanthos angajarea lui ca "iconom" al arhiepiscopiei. Și în această funcție, Ciprian a dat dovadă de un zel deosebit, demonstrând o gândire politică remarcabilă. Mai ales în 1804, când turcii s-au dedat la măceluri împotriva grecilor, punând în pericol
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
lui ca "iconom" al arhiepiscopiei. Și în această funcție, Ciprian a dat dovadă de un zel deosebit, demonstrând o gândire politică remarcabilă. Mai ales în 1804, când turcii s-au dedat la măceluri împotriva grecilor, punând în pericol și viața arhiepiscopului, nu numai că a reușit potolirea acestora, dar a contribuit și la întărirea puterii arhiepiscopului. Aceste evenimente au fost relatate în 1805 de un englez cu pseudonimul Ali-bei, care l-a caracterizat pe Ciprian drept „îngerul păzitor al conaționalilor lui
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
zel deosebit, demonstrând o gândire politică remarcabilă. Mai ales în 1804, când turcii s-au dedat la măceluri împotriva grecilor, punând în pericol și viața arhiepiscopului, nu numai că a reușit potolirea acestora, dar a contribuit și la întărirea puterii arhiepiscopului. Aceste evenimente au fost relatate în 1805 de un englez cu pseudonimul Ali-bei, care l-a caracterizat pe Ciprian drept „îngerul păzitor al conaționalilor lui”. În anul 1809, Ciprian este hirotonit episcop și la 30 octombrie 1810 devine arhiepiscop, ca
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
puterii arhiepiscopului. Aceste evenimente au fost relatate în 1805 de un englez cu pseudonimul Ali-bei, care l-a caracterizat pe Ciprian drept „îngerul păzitor al conaționalilor lui”. În anul 1809, Ciprian este hirotonit episcop și la 30 octombrie 1810 devine arhiepiscop, ca succesor al lui Hrysanthos, decedat la o vârstă foarte înaintată în Chalkida, unde fusese exilat. Înlocuirea lui Hrysanthos de către Ciprian a fost stabilită dinainte, însă din cauza refuzului celui dintâi de a renunța la poziția sa de arhiepiscop, s-a
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
1810 devine arhiepiscop, ca succesor al lui Hrysanthos, decedat la o vârstă foarte înaintată în Chalkida, unde fusese exilat. Înlocuirea lui Hrysanthos de către Ciprian a fost stabilită dinainte, însă din cauza refuzului celui dintâi de a renunța la poziția sa de arhiepiscop, s-a creat o anomalie în funcționarea Bisericii Ortodoxe a Ciprului, care a durat până la moartea lui Hrysanthos în exil. În 1812, Ciprian a finanțat fondarea „Școlii Grecești” (azi Gimnaziul Pancipriot) din Nicosia, în apropiere de Arhiepiscopie. Totodată, a elaborat
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
de neconceput această idee. Astfel, s-a decis ca participarea insulei să se limiteze doar la ajutorul material. Desigur și sugestiile despre caracterul riscant al implicării Ciprului în acțiunea armată din „Planul General” al Eteriei din 1820 sunt destul de clare: "„Arhiepiscopul Ciprului, kir Kyprianos, a promis să contribuie cu bani și alimente, după posibilități (...) și în sfârșit să se gândească cum să își apere turma de locuitorii vrăjmași de acolo”". Din cele expuse mai sus se observă că arhiepiscopul Ciprian era
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
destul de clare: "„Arhiepiscopul Ciprului, kir Kyprianos, a promis să contribuie cu bani și alimente, după posibilități (...) și în sfârșit să se gândească cum să își apere turma de locuitorii vrăjmași de acolo”". Din cele expuse mai sus se observă că arhiepiscopul Ciprian era membru al Eteriei, dar data inițierii sale și identitatea celui care l-a inițiat rămân necunoscute. Nu a fost găsită nici corespondență purtată de el pe această temă, ceea ce înseamnă că el însuși a distrus toate urmele doveditoare
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
1820 l-a găzduit pe eteristul Dimitrios Ipatros și i-a promis ajutor economic pentru Revoluția greacă de la 1821. Mai târziu, în luna octombrie a aceluiași an, Antonios Pelopidas (la ordinul lui Alexandru Ipsilanti) a fost trimis să preia contribuția arhiepiscopului. S-a păstrat o scrisoare a lui Alexandru Ipsilanti către Ciprian care spune următoarele: În scrisoarea de mai sus, principele A. Ipsilanti subînțelege prin Școala Peloponezului iminenta revoluție de la 1821. Trebuie notat că eteriștii care vizitau Ciprul erau găzduiți ca
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
zi de sâmbătă), după ce conducătorii bisericești ai Ciprului au fost convocați de guvernatorul otoman Küçük Mehmet la o adunare în Nicosia și în urma aprobării date de sultan pentru execuții în masă, a avut loc deznodământul tragic al evenimentelor, prin spânzurarea arhiepiscopului Ciprian de un dud din piața Seraiului (astăzi se află în sectorul turc al orașului). După această spânzurare, în aceeași zi, a urmat decapitarea a trei mitropoliți: Hrysanthos din Paphos, Meletios din Kition și Lavrentios din Kyrenia - ulterior, în Cipru
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
ciprioți au trecut la islamism (deși unii dintre ei au revenit la credința creștină) și au reușit să scape de moarte. Călătorul englez John Carne, care l-a cunoscut pe Ciprian pe durata șederii sale în Cipru, a relatat că arhiepiscopul i-a dezvăluit taina că autoritățile turcești așteptau doar un prilej ca să îl execute. Poetul național al Ciprului, Vasilis Mihailidis, i-a dedicat mai multe versuri, inclusiv în poemele „9 iulie 1821 în Nicosia Ciprului” și „La moartea părintelui meu
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
poemele „9 iulie 1821 în Nicosia Ciprului” și „La moartea părintelui meu Ciprian”. Moartea eroică a lui Ciprian l-a determinat pe pictorul cipriot Iorgos Mavroghenis să picteze tabloul „Spânzurarea martirului neamului Ciprian”, care se păstrează în prezent la Fundația Arhiepiscopului Macarie al III-lea. Un monument din marmură (bust ridicat pe o coloană înaltă) al arhiepiscopului Ciprian a fost realizat de sculptorul Georgios Bonanos. Este plasat în apropierea palatului Arhiepiscopiei din Nicosia. Un bust din bronz al arhiepiscopului Ciprian a
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
lui Ciprian l-a determinat pe pictorul cipriot Iorgos Mavroghenis să picteze tabloul „Spânzurarea martirului neamului Ciprian”, care se păstrează în prezent la Fundația Arhiepiscopului Macarie al III-lea. Un monument din marmură (bust ridicat pe o coloană înaltă) al arhiepiscopului Ciprian a fost realizat de sculptorul Georgios Bonanos. Este plasat în apropierea palatului Arhiepiscopiei din Nicosia. Un bust din bronz al arhiepiscopului Ciprian a fost dezvelit la 23 septembrie 2015 în Piața Prieteniei Româno-Elene din Iași, în prezența lui Mihai
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
la Fundația Arhiepiscopului Macarie al III-lea. Un monument din marmură (bust ridicat pe o coloană înaltă) al arhiepiscopului Ciprian a fost realizat de sculptorul Georgios Bonanos. Este plasat în apropierea palatului Arhiepiscopiei din Nicosia. Un bust din bronz al arhiepiscopului Ciprian a fost dezvelit la 23 septembrie 2015 în Piața Prieteniei Româno-Elene din Iași, în prezența lui Mihai Chirica (viceprimarul cu atribuții de primar al municipiului Iași), a mitropolitului Teofan Savu al Moldovei și Bucovinei și a lui Dimitris Hatziargyrou
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
Ani. Sandrart l-a descris pe Grünewald ducând o viață retrasă și melancolică, având și o căsătorie nefericită. Investigații mai recente au furnizat informații suplimentare despre viața lui Grünewald. În 1511 a devenit artist al curții lui Uriel von Gemmingen, arhiepiscop de Mainz, și că a lucrat, de asemenea, pentru următorul arhiepiscop, Albert de Brandenburg. În 1512 s-a stabilit în apropierea Frankfurtului, unde înregistrările arată că a cumpărat o casă și sa căsătorit cu Anna, o evreică convertită, atunci probabil
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]
-
și melancolică, având și o căsătorie nefericită. Investigații mai recente au furnizat informații suplimentare despre viața lui Grünewald. În 1511 a devenit artist al curții lui Uriel von Gemmingen, arhiepiscop de Mainz, și că a lucrat, de asemenea, pentru următorul arhiepiscop, Albert de Brandenburg. În 1512 s-a stabilit în apropierea Frankfurtului, unde înregistrările arată că a cumpărat o casă și sa căsătorit cu Anna, o evreică convertită, atunci probabil, în vârstă de 18 ani. Căsătoria nu a fost fericită și
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]
-
o notă mai târzie, pe ce pare a fi o inscripție mai veche. Există multe speculații cu privire la politica lui Grünewald, unii oameni asociindu-l cu Reforma sau cu sprijinul pentru clasele de jos. E posibil să îl fi părăsit pe arhiepiscopul de Mainz, din cauza simpatiilor fie cu al doilea război al țăranilor germani, fie cu luteranismul (la moartea sa au existat câteva pamflete și lucrări luterane). Numai lucrările religioase sunt incluse în ceea ce a mai rămas din opera sa, cea mai
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]