4,424 matches
-
referiri la biserici și clădiri, existente sau viitoare, mori, semănături, pășuni și fânețe, pescării și iazuri, precum cele de la Dunăre și de la Celei, la circulația monetară, exploatarea și transportul sării. Drepturile bisericii rămân neatinse, la fel cele ale episcopilor și arhiepiscopilor.33 Dar semnificația principală a documentului constă în faptul că dezvăluie realitățile existente în vechiul spațiu medieval românesc, pe care le știam prea puțin sau deloc. Astfel, aflăm că ioaniții primeau de la regele Ungariei "întreaga țară a Severinului (terram de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și din cele două cnezate se cuvin regelui, iar cealaltă jumătate cavalerilor", dar se adăuga că regele nu avea pretenții asupra veniturilor bisericilor existente sau a celor viitoare, iar cavalerii trebuiau "să lase neatinse cinstea și drepturile înaltului cler, ale arhiepiscopilor și episcopilor, pe care se știe că le au". Veniturile de la mori, existente sau viitoare, exceptându-le pe cele din "țara Litua" (voievodatul lui Litovoi), ca și alte clădiri, semănături, fânețe și pășuni pentru vite și oi rămân cavalerilor. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
declanșate la începutul lui martie 1241. Oastea principală mongolă ce urma să înfrunte pe unguri se afla sub comanda lui Batu, secondat de Subotai, un experimentat strateg. Ea avea în componență și elemente (trupe) recrutate de la populațiile supuse, după informațiile arhiepiscopului Toma de Spalato, pentru străpungerea puternicelor fortificații din pasul Verecke și amenajarea drumului de trecere au fost antrenați 40.000 de oameni cu securi. Regele Ungariei Bela IV a încredințat apărarea trecătorii unui palatin, care a solicitat urgent ajutor militar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Astfel, în actul din 1222 al regelui Andrei II, confirmat de papa Honoriu III, se preciza că teritoriile acordate Ordinului teutonic ajungeau "până la hotarele brodnicilor". În 1227, un document al cancelariei papale menționa Cumania și țara Brodnicilor, ca teritorii unde arhiepiscopul de Strigoniu era legat apostolic și care erau incluse în Episcopia cumanilor. Învecinarea brodnicilor cu regatul ungar și cumanii este confirmată, în 1250, de scrisoarea regelui Bela IV către papa Inocențiu IV, unde se arată că la răsăritul Ungariei trăiau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
două Valahii urmăreau a se uni și anume pe o îndoită cale, prin legătura Asăneștilor cu căpeteniile cumane și prin misiunile înarmate ungurești la sud de Carpați, o cronică belgiană arată cum "fiul fruntașului din Cumania" a cerut, în 1227, arhiepiscopului de Veszprem să fie botezat cu doisprezece de-ai săi. Într-adevăr, noua organizare a spațiului extracarpatic, intrat sub dominația regalității ungare, s-a materializat mai întâi în sfera bisericească. În urma unei infiltrări și acțiuni misionare reușite, papalitatea a decis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la creștinism a unor căpetenii cumane din stepa nord-pontică, stimulată de succesele militare ale cavalerilor teutoni, după 1211, și de irupția tătarilor în răsărit, după 1223, l-a determinat pe papa Grigore IX să răspundă favorabil, în 1227, la solicitarea arhiepiscopului de Esztergom de a-l învesti ca legat apostolic în "Cumania" și în "țara vecină a brodnicilor". Mai concret, mandatul de legat apostolic presupunea "dreptul de a predica, boteza și construi biserici, a orândui preoți și a hirotoni episcopi". Hotărârea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Regele, așa cum am văzut, proiecta constituirea unui nou episcopat, al Milcoviei, fiind în același gând cu papa, pentru "provincia sa ", Cumania. În urma reușitei, viitorul rege Bela IV, învestit încă din 1226 cu administrarea Transilvaniei, trecea munții în Cumania, însoțit de arhiepiscopul de Esztergom, și obținea convertirea unui însemnat număr de cumani. În primăvara lui 1228, odată cu înființarea episcopiei (diocezei) cumane, este numit primul titular al ei, în persoana dominicanului Teodoric, confirmat apoi de papa Grigore. În anul următor, noua "Episcopia Milcovensis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dublată și de o autoritate seculară independentă de regat. În 1229, mișcarea de creștinare și închinare a cumanilor față de regatul ungar a depășit spațiul românesc și s-a extins în nordul bazinului pontic. Limitele teritoriale ale episcopiei cumane, trasate de arhiepiscopul de Esztergom, erau doar vag cunoscute. Rogerius, descriind năvălirea tătarilor, scrie că în timp ce "regele Kadan" (căpetenia mongolă) a ajuns la Rodna, în Transilvania, "Bochetor, împreună cu alte căpetenii, au traversat Siretul și au ajuns în țara Episcopului cumanilor și, înfrângându-l
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în teritoriile extra-carpatice, ca și noua politică antiortodoxă, urmată după 1204, au pus într-o situație primejdioasă entitățile politice românești, cnezatele și voievodatele, precum și structurile lor bisericești. Astfel dintr-o scrisoare târzie (25 iulie 1377) a papei Grigore XI către arhiepiscopul de Calocea aflăm despre preluarea cu forța a castrului (cetății) și domeniului românesc de la Medieș-Satu Mare, care au fost preluate "din mâinile valahilor schismatici". Contextul în care s-a produs preluarea a fost valul general antischismatic declanșat de "marea cotitură
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și îi preferau pe catolici cînd era vorba de solicitarea ocupării unui post oficial. Construirea de biserici și înființarea unui număr mai mare de instituții de învățămînt catolice au cunoscut un mare avînt. În 1882, Dr. Josip Stadler a devenit arhiepiscop de Sarajevo. Lider activ și militant, el voia să contracareze influența dominantă a franciscanilor asupra catolicilor bosniaci și a adus în acest scop clerici croați din Croația. Perioada aceasta a fost deci martora unei creșteri a influenței croate și a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un control efectiv asupra țării. Dreptul de vot, extrem de limitat, i-a permis să obțină alegerea unui sabor cooperant. Asemeni Dietei Transilvaniei, acest organism includea o serie de membri ale căror locuri se datorau nașterii sau poziției lor, cum erau arhiepiscopul Zagrebului și marea nobilime, care sprijineau de obicei guvernul. Khuen-Héderváry era ajutat de faptul că unioniștii, partidul care era în favoarea cooperării cu Budapesta, au fuzionat în perioada aceasta cu o parte a Partidului Național, al cărui program pusese anterior accentul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
guvernării mișcării Ustaša, două forțe politice ale țării, Partidul Țărănesc Croat și biserica catolică, au rămas în mare parte pasive, cu toate că pot fi citate multe exemple atît de colaborare cît și de opoziție împotriva acestei atitudini. La început, Maček și arhiepiscopul Stepinac, cel mai înalt prelat catolic croat, au îndemnat amîndoi populația să sprijine noul regim. Ulterior Maček s-a retras la ferma lui și a fost după aceea internat într-un lagăr. Datorită faptului că liderii responsabili fuseseră în mare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Majoritatea foștilor lideri militari și politici au rămas la Atena, manifestînd o atitudine pasivă. Cea mai mare parte a lor așteptau pur și simplu rezultatul războiului și ceea ce ei sperau că va fi o victorie a Aliaților. Unii, cum erau arhiepiscopul Damaskinos și colonelul Evert, șeful poliției, și-au păstrat funcțiile și au putut acorda pe ascuns ajutor britanicilor. Prima iarnă de ocupație a fost un dezastru național. Înainte de război, Grecia importase aproape 45 % din grîul ei; din cauza blocadei britanice, pur
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
întîlnit cu liderii tuturor partidelor, inclusiv ai celor de stînga. Trebuiau făcute unele concesii politice; Ghiorghios al II-lea a fost astfel obligat să fie de acord să nu se întoarcă în Grecia înaintea organizării unui plebiscit privind chestiunea monarhiei. Arhiepiscopul Damaskinos a fost numit regent pînă la rezolvarea acestui aspect. Au fost făcute schimbări și în guvern: Papandreou a fost înlocuit cu generalul Plastiras, șeful doar cu numele al EDES, care era republican și anti-comunist. Deși era încă stăpînă pe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
împărtășea bineînțeles punctul de vedere al Atenei. Au fost înființate organizații naționale, al căror obiectiv era expulzarea englezilor și unirea cu Grecia. Biserica ortodoxă a jucat din nou un rol de frunte în lupta pentru atingerea acestui țel național. Makarios, arhiepiscopul Ciprului, a devenit principala figură politică a insulei și liderul comunității grecești; el avea totodată legături cu detașamentele înarmate organizate cu scopul de a obliga forțele britanice să plece. Principalul conducător al detașamentelor de gherilă era colonelul Ghiorghios Grivas, activ
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
au fost nevoiți să emigreze. Extrem de deranjați de situația aceasta, diplomații britanici au încercat să joace rolul de mediatori între guvernele grec și turc și între cele două comunități din Cipru. În martie 1956, autoritățile britanice l-au exilat pe arhiepiscopul Makarios în insulele Seychelles, unde acesta a rămas pînă în aprilie 1957, cînd s-a întors în Grecia. Atît acum cît și mai tîrziu, guvernul turc era de acord cu o împărțire a insulei, soluție de care Atena nici nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
manifestată în afacerile publice. Principala atenție a opiniei publice avea să fie curînd îndreptată nu spre chestiunile sociale și economice imediate, ci spre aceste conflicte. Scena politică grecească deținea toate elementele marii drame în care premierul, fiul lui, regele și arhiepiscopul Makarios și-au asumat rolurile principale. În timpul campaniilor electorale, Papandreou și candidații Uniunii de Centru îl atacaseră puternic pe Karamanlis în problema Ciprului și în legătură cu incapacitatea lui evidentă de a susține în mod corespunzător interesele grecilor. Odată venit la putere
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ocupație a Națiunilor Unite, plus o serie de trupe grecești și turcești. În acest moment s-a produs o schimbare în atitudinea lui Makarios. Deoarece nu primise din partea Occidentului ceea ce considera el drept un ajutor pe măsură în perioada crizei, arhiepiscopul a apelat la sprijinul Uniunii Sovietice. Ulterior, nutrind încă un sentiment de nemulțumire, el a încercat să obțină susținerea blocului socialist și pe cel al națiunilor din Asia și Africa. Dat fiind că era furios și pe Atena, în loc să sprijine
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în loc să sprijine în continuarea unirea, Makarios a trecut de partea menținerii independenței Ciprului. Țelul lui a devenit acum instituirea unui stat cipriot neutru sub controlul elementului grec al populației. Această orientare spre lagărul socialist l-a făcut foarte popular pe arhiepiscop în rîndul comuniștilor din insulă și al grecilor din EDA. Astfel că politica Uniunii de Centru în privința Ciprului nu numai că nu a dus la un progres, ci, dimpotrivă, la instalarea unei tensiuni și mai mari între Atena și Nicosia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din noiembrie 1973 pînă în iulie 1974, guvernul acesta a fost dat jos de o nouă criză declanșată în Cipru. Problema Ciprului și căderea regimului militar În timp ce în Grecia se desfășurau aceste evenimente, situația din Cipru devenise din nou periculoasă. Arhiepiscopul Makarios era în continuare în favoarea statutului independent al insulei, firește sub controlul lui exclusiv, dar depunea totuși eforturi în direcția îmbunătățirii relațiilor dintre comunitățile greacă și turcă. Lui i se opuneau cei care sprijineau încă ideea unirii, punct de vedere
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acordul internațional. Pe lîngă aceasta, Grivas, un adept fervent al unirii, era comandantul Gărzii Naționale Cipriote și putea conta pe sprijinul multor simpatizanți, înarmați și ei. Ca să-i anihileze influența, Makarios a încercat să întărească poliția aflată sub controlul lui. Arhiepiscopul beneficia și de susținerea facțiunilor aripii stîngi din insulă; acestea nu voiau unirea cu Grecia, unde Partidul Comunist era acum în ilegalitate. De fapt, insula devenise o ascunzătoare pentru cei care fugeau de regimul militar. Existau deci trei facțiuni: Makarios
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
totuși să pună stăpînire pe insulă. În iulie 1974, într-o acțiune extrem de rapidă, el a sprijinit o revoltă împotriva lui Makarios inițiată în primul rînd de Garda Națională Cipriotă, căreia i s-au alăturat trupele grecești staționate în insulă. Arhiepiscopul a fost răsturnat și înlocuit cu un nou președinte, Nikos Sampson, un terorist din EOKA (Organizația Națională a Luptătorilor Ciprioți) care își cîștigase o reputație proastă de ucigaș și bandit. Noul regim cipriot a fost recunoscut doar de Atena. Grecia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Turci, 82; 83; 86; 120; 123 Cuza, Alexandru, domnitorul României, 14; 24; 190 Cvetković, Dragiša, 187; 197; 199; 215 D Daladier, Edouard, 183 Dalmația, 12; 15; 55; 58; 61; 62; 68-71; 73; 78; 105; 112; 126; 134; 142; 187 Damaskinos, arhiepiscopul Greciei, 251; 256 Dardanele, vezi și Strîmtorile, 112; 115; 122; 212; 274 Davidović, Ljiubomir, 139; 145; 146 de Gaulle, Charles, 367 Declarația de la Yalta pentru Europa Eliberată, 260; 263; 266; 268; 273; 275; 285 Delcev, Goțe, 92 Deligiannis, Theodoros, 46
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Maček, Vladko, 144; 145; 147; 185; 186; 187; 215; 216; 240; 241; 404 Maclean, Fitzroy, 257; 271; 405 MacVeagh, Lincoln, 282 Madgearu, Virgil, 206 MADOSZ (România), 261 Maginot, (linia), 182; 183 Maiorescu, Titu, 31; 53 Makarezos, Nicolaos, 382; 383 Makarios, arhiepiscopul Ciprului, 371; 372; 378-380; 387; 389; 390 Malenkov, G.M., 319; 329; 330 Malinov, Alexandru, 155; 159 Manchukuo, 182 Maniu, Iuliu, 148; 154; 188; 230; 231; 262; 264; 275 Mao Zedong, 302 Marea Britanie, vezi și Britania, 12; 14; 16; 27; 81
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
237; 260; 265; 266; 288; 290; 291; 330-332; 377; 400; 402; 403 Sofia, prințesă a Greciei, 377 Sofoulis, Themistoklis, 193; 278 Spandidakis, Grigorios, 383; 384 Spiru, Nako, 300; 301 Sporazum, 1929, 187; 242 Srbobran, 69 Srpski List, 61 Stadler, Josip, arhiepiscop de Sarajevo, 65 Stalin, Iosif, 179; 180; 202; 204; 211; 216; 257-260; 273; 274; 281; 283; 289; 291; 292; 294; 295; 297; 298; 300; 301; 304; 310; 311; 318-322; 324; 335; 340; 342; 343; 345; 350; 351 Stalingrad, 226; 228-230
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]