5,033 matches
-
negre, încovoiate. - Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o căsuță lunguiață, din josul formularului, pe dreapta. Funcționarul slobozi doar un chiuit lung, amarnic, final, așa cum face locomotiva când intră în prima curbă lungă a defileului de la Cheile Arse. Chiuia cocoțat pe Cassa de bani, zvâcnind să se atârne de lampadarul cu cinci brațe și cu patruzeci de becuri care, abia acum observă nedumerit, luminau toate. -Doooooom Peeeeeeriiiiii...ngh...nghhh...iiiiiițăăăăăăă... Breeeeeee, n-auzi? Ăsta vrea să semneeeeeeze, breeeeeeeeee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Numai de-asta am nevoie“, repetă cu voce grea, parșivă, strângându-i mădularul, frământându-l, belindu-l, trăgând de el întărâtată, ciudoasă, ca și cum ar fi vrut să i-l scoată din trup. „Altfel mă ia dracii!“ Răcnet hulpav, țipăt disperat, flămând, ars, de vintre spintecate. Îl încălecă zorită, băgându-l în ea, adâncindu-l în ea, scotocindu-se cu el, cutremurându-se cu el, scurgându-se în el, horcăind în el. „Numai să nu te-ndrăgostești și tu de mine, ca Irimia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Încerca să se așeze pe bancă. Îngreunat, trupul nu-l mai asculta. Cu chiu cu vai reuși să întindă o mână și să se sprijine de spătar, aplecat peste bancă. În spatele ei, unde stătuse bărbosul, două urme în iarbă, negre, arse. Parcă un urs își înfipsese labele în iarbă, o pârjolise, lăsându-și tiparul ghiarelor acolo. - Dom’ Aulius, îl auzi pe Verginel strigându-l gâtuit de emoție. Uite, bre, că ăla a scos și chestia aialaltă, de zicea bărbosul. Toma Preda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
actele de reintrare în drepturi, de rămăsese interzis până și prefectul Soporan. Pusese și el ochii pe palat și vroia să și-l facă al său. Goncea pur și simplu urlase trei zile în șir, ca un elefant cu trompa arsă, fript de furie că-i scăpase mișcarea. Se spune că moștenitorii fratelui Chirului, pe care nimeni nu-l mai văzuse dar despre care toți vorbeau, vroiau să facă acolo un Muzeu al Rezistenței Anticomuniste din Baltă și din pădurea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vine să o apere o distruge teroriștii, și i-a-mpușcat la grămadă și p-ormă teroriștii a plecat, a lăsat urme doar în boscheții din părculețul ăla de la Județeană, mâncase, băuse, ce făcuse teroriștii acolo în boscheți, că a găsit pământul ars, dimineața, când a venit poporul să vadă cum a murit eroii la revoluție, dar terorișii dispărseră, nimeni nu i-a văzut la fața lor, cum e și cu ăia care apare acuma p-aici, îi vede lumea și p-ormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în mână cum vroiam să o torn peste Macatist și cu gura deschisă dând să strig ceva, țintuită în capul mesei, în partea dinspre cireș, că bairamul se ținea la curte. Apoi vârtejul acela a dispărut, iarba doar a rămas arsă ca un cerc negru în partea aia, dar nimeni n-a stat să se uite, nici eu nu m-am uitat decât mai pe seară, dar în mine a rămas așa ca un fel de strigăt de ecou, ca și cum venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
celălalt, tot printre scame de nori, înroșind lutul, târându-se printre bozii, oțetari, printre bălăriile înalte, printre care, abia se ghiceau, șerpuiau sârmele atârnate de niște șpalieri parcă. Se duceau apoi razele, obosite, până lângă zidurile bătrânei biserici, ziduri negre, arse, înconjurate de un brâu de schele. Încercaseră probabil să refacă biserica, schimbaseră doar tabla turlei, apoi părăsiseră lucrarea. Uimite de luciul turlei, razele se adunau toate în rotunjimea ei de ceaun răsturnat, oprindu-și chiar acolo înaintarea, dispărând ca și cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
știa Aulius, nu putea să-i deslușească. Îl căutase Aulius de două-trei ori în București și se lămuriseră. Treceau printre sălciile bătrâne, multe arse de trăsnete, înșirate de-a lungul drumeagului. Un fel de schelete de copaci, cimitir de timp ars, jefuit. Privind sălciile arse, înșirate fără umbră de-a lungul drumului, își aminti de întâmplarea aceea cu stejarul făcut dispărut de țiganii dintr-un cătun de lângă satul lor. Era un cătun de lingurari. Trăiau din furtișaguri de lemne din ocolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să-i deslușească. Îl căutase Aulius de două-trei ori în București și se lămuriseră. Treceau printre sălciile bătrâne, multe arse de trăsnete, înșirate de-a lungul drumeagului. Un fel de schelete de copaci, cimitir de timp ars, jefuit. Privind sălciile arse, înșirate fără umbră de-a lungul drumului, își aminti de întâmplarea aceea cu stejarul făcut dispărut de țiganii dintr-un cătun de lângă satul lor. Era un cătun de lingurari. Trăiau din furtișaguri de lemne din ocolul de care răspundea tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical al paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul pisicii din cărămidă arsă, infantilitatea cățeilor de teracotă, tăcerea prăfuită a icoanei, luciul murdar al oglinzilor, strânse cu grijă. Volumul camerei de zi, 64 m3, circumferința luminii abajurului din tavan, al abajurului veiozei și al calotei pălăriilor; de primăvară, de boală, de tinerețe, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
chinezoaicele râdeau subtil, chicoteau vrăbiuțele de-atunci, cele de acum sunt moarte, pufneau, încercând să se abțină, familiile străvechi din pozele de pe pereți se-necau, sughițau, mârâiau cu gura deschisă larg într-un colț sau interior, fosta rățușcă de lut ars, acum nu, fostele pisici de sticlă nebune după curățenie, acum nu, pădurea din tabloul cu pădurea, florile din natură moartă cu flori de pe peretele vestic, acum tot perete vestic dar fără natură moartă, estul fără ferestre râdea, acum cu ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zece zile. Soldatul era acolo. După 30 de zile, buzele lui erau uscate, obrajii arși de vânt și trași, ochii îngustați. Dar el era acolo. Timpul trecea și tânărul era acolo, sub fereastra prințesei, obosit, tras la față, cu ochii arși. Și, în a nouăzeci și noua zi, soldatul s-a mai uitat o dată la fereastra frumoasei, a privit încă o dată în el, apoi, și-a luat armele și a plecat... Maestrul face o pauză absolut artistică. Cum e? — Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fiertura acră, e așa de buuun!, e bun, așa-i?, e grozav de bun... — Băgai la cuptor pieptul și copanele. Octavăăă!, uitai în cuptor copanele!, vai de mine și de mine, ce făcui??? Femeia deschide cuptorul și mirosurile se ridică arse, cerurile cad pe bătrână, mă ținu drumul la poartă, că nu mai veneai, sărace bine, ce rău te-așteaptăăă!!! — Pune tot ce-a rămas acolo, e mai bun ars, face bine la stomac, nu-ți mai face atâtea griji. — Mă, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și de mine, ce făcui??? Femeia deschide cuptorul și mirosurile se ridică arse, cerurile cad pe bătrână, mă ținu drumul la poartă, că nu mai veneai, sărace bine, ce rău te-așteaptăăă!!! — Pune tot ce-a rămas acolo, e mai bun ars, face bine la stomac, nu-ți mai face atâtea griji. — Mă, tu te ții de glume. Nu, de ce?, mănânc tot, așa cum e, nu vezi ce burtă am?, că face și Loredana niște mâncăruri... gătește bine, că știi, nu-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ai venit numai așa, de vorbe. Veniși la Kogaion, să-ți dea înapoi tinerețea? De-aia ai venit? — Într-un fel, da, de-aia am venit, pentru tinerețea mea. Bătrâna izbucnește în râs, deși e supărată de la friptura aia cam arsă, te dăduși de gol, da’ zi, ia să aud, și îi așază în fața mâinilor mari, masculine, bucățile de carne, fără piure, că nu mai am timp de cartofi acuma. Ești în încurcătură, văd eu, ești încurcat și ai venit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Maestrul îi scrisese să-l aștepte și ea așteptat acolo nu 30 de zile, ci 36. Grele zile, una mai grea ca alta. La sfârșitul fiecăreia dintre cele 24 de ore, Tina, cu ochii pierduți, intrați în fundul capului, cu buzele arse ca de o febră puternică, cu obrajii uscați și transpirată între sâni, se duce în dormitor, merge ca și cum ar dormi în ea, se așază la computer, deschide și scrie... După zgomotele de la fereastra parterului... meu, s-ar părea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
faptul că nu suntem potriviți unul pentru celălalt. Connor se lasă să cadă Încet pe covor, cu chipul total devastat. — Dar totul a fost minunat ! Am făcut sex de nenumărate ori... — Știu. — Te-ai Îndrăgostit de altcineva ? — Nu ! sar ca arsă. Firește că nu ! Frec cu degetul husa canapelei, În sus și-n jos. — Emma, cred că ai pur și simplu o stare proastă, spune Connor brusc. Îți pregătesc o baie fierbinte, aprind niște lumânări parfumate... — Connor, te rog frumos ! strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
singurul medicament care nu lipsea din casă, apoi cu fâșii de finet rupte dintr-o cămașă de noapte a pansat capul muribundului așa cum a știut ea mai bine. Victor nu pierdea nici el timpul. A mutat În viteză toate oalele arse și pregătite pentru a fi duse la târg reușind să realizeze un spațiu lat de un metru și ceva Între peretele din fundul casei și peretele clădit din cele câteva sute de oale. A lăsat numai o „ușă” prin care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mult timp la fereastră, și-au făcut semne, peste alte câteva seri a fost invitată În casă, a venit, s-au mângâiat, s-au sărutat copilărește și când s-a Încercat a merge mai departe, umbra fugară a sărit ca arsă și a plecat cu gesturi ce păreau de scuză dar care puteau să Însemne orice. Știa ce s-a ales de ea, se dezvoltase foarte frumos, umbla numai cu șmecheri bruneți și Îi zâmbea mereu când se Întâlneau. Erau experiențe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
profesoară pe măsură și ... gratis! Ce zici? Băiatul nu Înțelegea decât faptul că cele Întâmplate s-ar putea repeta dacă Învață nu știa ce și dacă aplică cele Învățate. Spuse: Ce să zic, săru’ mâna domnișoara cantabilă! fata sări ca arsă și hotărî: Gata cu „domnișoară” și „contabilă”! Te rog să-mi spui Gertrude, mai simplu „Ge” sau „G”! Bine? Eu am să-ți spun Rik, bine? Sunt de acord dacă Îmi spuneți ... Îmi spui G ce-am făcut ca să merit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Îl prinse zdravăn de gulerul paltonului cu blană de astrahan, Îl ridică dintr-o singură mișcare, ca pe o cârpă, Îi privi figura de om pierdut care leșinase și Ștefan nu era hotărât ce să facă mai Întâi, așa că ia ars o pereche de palme, apoi i-a aruncat paharul de apă cu gheață peste ochi și observând că leșinatul Își revine, l-a Îmbrățișat cu căldură și În timp ce acesta deschidea ochii Încet Încet, Ștefan Girovescu i-a sărutat mâna dreaptă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mult jar mocnind în teracotă căruia nu-i venise tăcut sorocul să-l stingă timpul din clepsidră, să îl transforme în cenușă pe care să o vânture furtuna în timp ce ei, micuții fără vină, se încălzeau și se hrăneau cu pită arsă și untură de pe grătarul de metal.
U?i?a din perete by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83904_a_85229]
-
a unei epoci și mai sinistre: era comunistă. Blocul În sine, Împărțit În așa zise garsoniere, mai are foarte puține uși, ferestre, balamale, clanțe, geamuri Întregi, conducte de apă, dușumele...Totul a fost smuls, călcat În picioare cu furie, dezmembrat, ars, murdărit, găurit, spart, pângărit, trădat, aflat Într-o degradare cumplită. Pe scara interioară a acestui bastion al mizeriei, Într-un continuu du-te -vino, foamea și boala, bezmetice și trumfătoare, Își fac de cap, neținând cont de nicio lege. Acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
desfăcute, până când se face un punct alb. Dacă l-a omorât ea și mi l-a adus la ușă? I-a pus pe gardul de piatră de vizavi mălai cu otravă, În zori, când eu dorm. Străzile miros a gunoi ars acum, la Început de octombrie. Prin fața bisericii Anglicane faci o Întoarcere de o sută optzeci de grade și, deși mașina păcăne și gâfâie din cauza uzurii, ești decis să ajungi cu ea lângă grilajul grădiniței de copii, dincolo de care fetița, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
creștet, dansează cu ei. Îți dai seama că astea sunt Închipuiri ale minții tale obosite de așteptare. Odată dizolvate imaginile În lumina nisipie a candelabrului, Îți revii Încet, Încet. Sfârșit de octombrie. Bruma a căzut devreme și mirosul de gunoi ars a dispărut. Umpli scrumiera cu mucuri de țigări. Nimeni și nimic nu te poate opri de la gândul răzbunării. Are destule resurse. Dacă s-ar fi Întors smerită călcând treptele din lemn, date cu baiț roșu, te-ai fi bucurat. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]