4,682 matches
-
fie conturate în interiorul unei viziuni specifice lui M. Blecher și H. Bonciu. Revolverul, suveran al lumii Un autor precum Urmuz trebuie, în primul rând, citit în contextul cultului dezvoltat în jurul misterului vieții, al morții și al operei sale de către reprezentanții avangardei. Demetru Demetrescu - Buzău, grefier la Curtea de Casație, își prefațează opera printr-o biografie ce poate fi atribuită unui personaj kafkian și conferă operei sale o tragică autenticitate printr-o sinucidere stranie și violentă (precum majoritatea schițelor sale). O sinucidere
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
oprească, cu ochii plesniți, pironiți spre bolta cuptorului. Atunci mă voi opri iar o dată, până când întreaga clădire a trupului se va prăbuși pentru totdeauna pe pulberea fină a măruntaielor mele prefăcute în cenușă". "Dilemateca", anul V, nr. 46, martie 2010 Avangarda și literatura pentru copii Când, în 1916, Kazimir Malevici afirma despre tabloul său "Pătrat negru" că este un "copil regal viu", un adevărat "embrion al tuturor posibilităților", pictorul rus confirma de fapt fascinația avangardiștilor pentru copilărie, vârstă a înțelegerii inocente
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
realitate spirituală generată de intuiție și instinct. Începând cu anul 1908, texte și desene aparținând unor copii au început să fie incluse în expoziții și colecții ale artiștilor ruși, fapt ce a conferit un înțeles nou primitivismului, filon dominant în cadrul avangardelor istorice din primele decenii ale secolului XX. Secolul copiilor Artiști precum Kandinski, Klee, Larionov, Miró sau Picasso au reafirmat, în maniere diferite, această convingere în rolul esențial al copilului în lumea modernă, iar anul acesta Muzeul de Artă Modernă din
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
anul acesta Muzeul de Artă Modernă din New York a investigat ideea lor printr-o expoziție-eveniment: Century of the Child: Growing by Design, 1900-2000. De la perspectiva inovatoare a "Secolului copiilor", cartea-manifest publicată de Ellen Key în anul 1900, trecând prin radicalismul avangardelor, pentru care copilăria devine paradigmă esențială a lumii moderne, apoi prin orientările postbelice, concentrate mai degrabă pragmatic decât artistic, până la consumerismul sfârșitului de secol, expoziția dezvăluie un proiect concentrat în jurul copilului ca emblemă a unei lumi noi, prezență centrală într-
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
dezvăluie un proiect concentrat în jurul copilului ca emblemă a unei lumi noi, prezență centrală într-un univers material în care design-ul servește, pe rând, imaginația, utilul și consumul. În ceea ce privește literatura, situația devine mult mai complexă și nuanțată. Artiștii de avangardă au exploatat intens tema, atât din perspectiva copilului ca artist desăvârșit, cât și din cea a reprezentării simplificate până la puritatea geometrică ultimă, în care copilul poate fi atât creator al operei de artă, cât și receptorul său ideal. Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
intens tema, atât din perspectiva copilului ca artist desăvârșit, cât și din cea a reprezentării simplificate până la puritatea geometrică ultimă, în care copilul poate fi atât creator al operei de artă, cât și receptorul său ideal. Cu siguranță, conexiunea dintre avangardă și copilărie este un derivat firesc al spiritului utopic caracteristic acestei viziuni moderne absolutizante. Ca urmare, prin comparație cu aspirațiile futuriste sau suprematiste, în care operele destinate copiilor sau realizate chiar de către ei devin adevărate manifeste ale noii arte, literatura
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pentru copii sunt eroii unui regat închis, iar acest fapt contribuie la exilarea genului în periferia genurilor minore, unde canonul e rigid, iar producția literară interesează, strict profesional, un număr limitat de cercetători. Din fericire pentru noi, în ceea ce privește întâlnirea dintre avangardă și literatura pentru copii, nici Occidentul nu stă prea bine. Între 26-30 septembrie a.c., în orașul Nörrkoping din Suedia, cercetătorii pasionați de acest subiect, veniți din toată lumea, au încăput în amfiteatrul, și el avangardist, al Universității Linköping. O concluzie generală
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în amfiteatrul, și el avangardist, al Universității Linköping. O concluzie generală a întâlnirii ar fi aceea că, în vârful de lance al esteticii literare moderne s-au aflat uneori, în multe dintre culturile europene (dar și în cele influențate de avangarda europeană), autori și artiști care fie au scris texte pentru copii, fie au ilustrat cărți pentru ei, iar rezultatele sunt dintre cele mai spectaculoase, stranii și captivante. Ecoul proclamației suprematiste prin care copilul ține de sacru și de reprezentările pure
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
într-o cronică de întâmpinare semnată de Pompiliu Constantinescu, volumul lui Ionesco a fost treptat recuperat din zona de umbră și așezat în linia dreaptă a devenirii scriitorului. Mai mult, câteva elegii sunt incluse, în 1983, în antologia literaturii de avangardă realizată de Marin Mincu, deși Ionesco a fost avangardist dincolo de grupări, proiecte sau manifeste. Ion Pop face puțină dreptate acestor texte minore, cam uitate, într-o cronică mai recentă din revista "Apostrof": desigur, Elegiile "nu sunt încă avangardiste", dar, "în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
1969, artistul realizând imaginile pentru celelalte două după patru decenii, în 2009, revenind, pentru ediția completă de la Gallimard, și asupra desenelor vechi. Fără îndoială, colaborarea a fost una fericită, Povești 1, 2, 3, 4 fiind materializarea exemplară a dialogului dintre avangardă și literatura adresată copiilor, datorită complementarității dintre text și imagine, ambele mizând pe formula expresivă a unei modernități radicale. Criticii s-au întrebat dacă această carte bizară, cu referințe la teatrul absurdului, fără o miză educativă declarată, li se adresează
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a devenit un album muzical ce transpune aventura într-o formulă la fel de vie și autentică precum eroul pinguin tenor. Prilejuit de căutarea unui limbaj universal al artelor, de obsesia noului, dar și de nevoia descoperirii sensurilor esențiale ale lumii, interesul avangardelor pentru copilărie, și, implicit, pentru primitivismul reprezentărilor din universul infantil, a oferit șansa unei întâlniri la care au răspuns puțini artiști. Când ea s-a consumat în interiorul literaturii, rezultatul a fost cu atât mai spectaculos. În literatura română, legătura suprarealistă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
șir fatal de violențe barbare, estetizate în cadre însumând tablouri rafinate ale ororii, cărora Tanning le-a rezervat, de data aceasta, plasticitate verbală. Un hibrid între suprarelismul vizual al artistei și expresia lui literară, Abisul este integrabil marii paradigme a avangardelor istorice ca replică și ecou a unor efecte venind de la Marchizul de Sade și Lewis Carroll. Destina e o femme-enfant8 periculoasă, mai curajoasă și matură decât Alice, căreia Dorothea Tanning îi conferă atributele unei puteri coagulate din contrastele deșertului. Născută
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
un model, să-i spunem american, care le este străin. Dacă ne sînt bine cunoscute cauzele, sîntem departe de a înțelege efectele acestui fenomen. Zvîrliți din mediul lor propriu, aduși împreună și amestecați în ghetourile lor periferice, acești indivizi formează avangarda marilor mase. În aceste pepiniere vor crește și cresc deja noii conducători de mulțimi. Faptul nu ne surprinde. O mulțime este un fenomen straniu: o acumulare de elemente eterogene care nu se cunosc între ele. Este suficient totuși ca un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
trupul rănit al țării. Actul de solidaritate cu aspirațiile strămoșești (neasimilabile altui popor) și accentele xenofobe („drepturile noastre exploatate peste tot de streinii de neam”) fixează idealul de renaștere și universalitate între marginile tradiționalismului gândirist, opus ideologiei modernismului și principiilor avangardei. Se pleacă de la ideea că occidentalizarea, ca imperativ al secolului al XIX-lea, nu mai corespundea exigențelor spiritualității noastre etnice. Condamnând modernismul („disoluție dezastruoasă a tradiției”), revista militează pentru revoluția „naționalismului integral” și pentru „continuitatea firească a duhului românesc” (Septimiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286475_a_287804]
-
Babeuf devine un obiect în panteonul revoluționar, iar desti nul său este integrat catehismului propagat clandestin. Legatul babeuvismului este inseparabil de energia lui Felipe Buonarotti: lecția sa este în egală măsură organizatorică și ideologică. Revoluționarii devin, odată cu noul secol, o avangardă a umanității. Iar societățile secrete sunt mediul instituțional în care se cimentează solidaritățile transnaționale. Contaminate de fascinația ocultismului și îndatorate masoneriei, societățile secrete educă și inspiră. De la carbonari până la mazzinieni, romanticii revoluționari ai veacului al XIX-lea trăiesc în această
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
problema privind ceea ce este mai important în politica mondială nu este rezolvată oferind o listă a celor mai puternici actori și relații, ci cercetând cauzele inegalităților de putere și de oportunități între ființele umane și identificând mișcările politice care reprezintă avangarda luptei împotriva acestor asimetrii mișcări care nu sunt la fel de puternice precum statele dar, în analiza lui Cox, sunt mult mai importante decât ele datorită valorilor pe care încearcă să le realizeze (pentru aprofundare, a se vedea Capitolele 5 și 6
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
conceptelor celor mai problematice și manipularea lor ludică în limbaj"3. Deconstrucția canonului tradițional nu ar implica, conform lui Derrida, neapărat demolarea, în profunzime, a acestuia, (și, implicit, negarea tradiției, ca în anumite compartimente ale modernității, precum cunoscutele mișcări de avangardă: dadaismul și suprarealismul) cât, mai degrabă, o schimbare de semnificație, în virtutea a ceea ce se deconstruiește, o recontextualizare a vechiului în nou. Având convingerea legitimității demersului nostru, ne propunem să explicăm ce reprezintă deconstrucția, prin prisma intimei sale legături cu deconstructivismul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a banalului, receptivitatea față de livresc, în forma intertextualității, a metatextualității și a transtextualității 78. Matei Călinescu 79 introduce postmodernismul prin menționarea unei suite de etape care îi preced și care sunt prezentate descrescător, din punctul de vedere al valorii culturale: avangardă, decadență, kitsch, postmodernism. Fără să asemene neapărat ideea de posmodernism, cu ideea de decadență sau chiar de kitsch, autorul nu menționează însă perioada de tranziție a neomodernismului, care cumva și-ar găsi rolul temporal printre unitățile menționate de acesta. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și postmodernitatea), atenuând puțin presupusa divergență, esteticul devenind canon pentru întreaga modernitate. Deconstrucția canonului structural sau, cu alte cuvinte, desființarea elementelor de prozodie "clasică", unanim recunoscută și acceptată, în favoarea versului alb, a unei rime, măsuri și ritm neregulate constituie o avangardă în lumea literară șaizecistă. Pe plan ideatic, perspectiva de abordare este frapant distinctă de la un autor la altul, alternând sensibilitatea și lirismul excesiv cu lipsa oricărei emoții, într-un mesaj transmis pe un ton masculin, rece, în încercarea de obiectivizare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
așa-numitei "generații a războiului", Geo Dumitrescu și Ion Caraion, sau a unui poet ce ilustrează cu strălucire neomodernismul, pe latura sa fantast-vizionară, Emil Botta. De asemenea, un rol important în redefinirea lirismului românesc postbelic l-a avut mișcarea de avangardă, continuată mai ales în varianta sa suprarealistă, reprezentată de autori altfel, destul de diferiți ca formulă și viziune poetică. O primă încercare de redefinire a liricului, la sfârșitul epocii proletcultiste, o reprezintă mișcarea din jurul revistei "Steaua". Poeți precum A.E. Baconsky
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
din Ana Blandiana din anii '70 o poetă incomparabil superioară celei din deceniul debutului ei și una dintre cele mai de seamă ale literaturii noastre contemporane"124. Construindu-și o nouă realitate, nu prin crearea unei imagistici suprarealiste sau de avangardă, ci prin puterea limbajului și a jocului cu acesta, poetul șaizecist se autorefugiază în sine însuși, sinceritatea tulburătoare fiind ea însăși o formă de luptă contra durerii. Confesiunea lirică devine pentru aceștia nu doar o consecință a victoriei emoției asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lucrării noastre, ne propunem să aducem o nouă abordare de analiză a scrierilor în versuri ale acestei autoare, din perspectiva deconstrucției canonului, percepută, din prisma filosofiei derridiene, nu ca o dărâmare a valorilor trecutului, specifică unor compartimente ale modernității precum avangarda, de la futurism și dadaism, la suprarealism -, ci ca o reconsiderare a realității, păstrând fundamentul și intervenind doar în câteva elemente de structură. În acest sens, avem în vizor deconstrucția ca reconstrucție sau ca reconsiderare a texului, printr-o analiză mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ironiei în oricine încearcă să-l supună vreunei constrângeri, el se înfățișează ca o neverosimilă ființă liberă într-o lume a obedienței și a resemnării."229 Atacă tinerețea, nepăsarea de a rosti ceea ce este interzis, candoarea, jovialitatea, care devin o avangardă, prin încercarea și reușita de a face bucățele așa zisa moralitate comunistă, pudoarea, teama și comunismul totodată, aruncând totul la gunoi. Din păcate, însă, "în mod regretabil, dar previzibil, unii scriitori (sau pretinși scriitori) susțin tentativa lui Nicolae Ceaușescu de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
noastră de a concluziona succint, atât intențiile inițiale, cât și o eventuală finalizare a lor, deconstrucția nu trebuie înțeleasă și nici confundată cu o demolare a modului clasic de a scrie poezie, în favoarea altuia nou, de tipul celui promovat de avangardă sau de suprarealism. Deconstrucția o interpretăm, preluând ideea derridiană, ca pe o reconstrucție, dar nu la nivelul formei, ci la nivelul fondului. În consecință, deconstrucția devine o încercare a poetului, sufocat de contextul ideologic apăsător, de a reconstrui o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
4 (2004). Bratu, Luiza, Valori stilistice în poezia Anei Blandiana, Teză de Doctorat, Sibiu, 2009. Bulgăr, Gheorghe, Literatura și limbajul, București, Editura Vestala, 2002. Călinescu, Matei, Aspecte literare, București, Editura pentru Literatură, 1965. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism. Traducere de Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață de Mircea Martin, București, Editura Univers, 1995. Cărtărescu, Mircea, Postmodrnismul românesc, București, Editura Humanitas, 1999. Cârneci, Magda, Arta anilor '80. Texte despre postmodernism, București, Editura Litera, 1996. Ciobanu, Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]