5,357 matches
-
m-ar ajuta dacă aș ști cât mai multe posibil despre ei. Da, păi nu mă deranjează, dacă dumneavoastră credeți că vă pot fi de ajutor... Când am ajuns pe Neuenburger Strasse, am parcat mașina și am urmat-o pe bătrână la etajul al doilea al unui bloc de locuințe. Apartamentul lui Frau Schmidt era tipic pentru generația mai În vârstă din acest oraș. Mobila era solidă și plină de Înflorituri: berlinezii cheltuiesc mulți bani pe mese și scaune - iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cap spre mulțimea de perle și broșe Întinse pe tejgheaua din fața lui. Vedeți dumneavoastră, noi nu putem să punem un preț și pe valoarea lor sentimentală. Sunt sigur că Înțelegeți asta. Era un tip tânăr, care avea jumătate din vârsta bătrânei arătând ca o saltea intrată la apă care se afla În fața lui, și mai era și arătos, deși poate ar fi avut nevoie de un bărbierit. Colegul lui era mai puțin direct În indiferența sa: trase zgomotos aer pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
număr aproape infinit de baruri și cafenele. Locul e popular printre turiști, dar este mult prea demodat pentru gustul meu: imensele holuri gri, urâte, zugrăveala argintie, barurile cu miniaturale căderi de apă și trenuri În mișcare, toate astea aparțin unei bătrâne Europe care atrage Într-un mod ciudat, o lume de jucării mecanice și music-hall, cu bărbați puternici Îmbrăcați În costume mulate de dans și cu papagali dresați. Un alt lucru care Îl face neobișnuit e faptul că e singurul bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-o să creadă? — N-ați face așa ceva, mă apucă el de Încheietura mâinii. — Din câte am auzit, stângacii nu o duc prea bine În KZ-uri. Neumann se uită posomorât În ceașca lui: — Ticălos nenorocit, oftă el. Ați spus două bătrâne și ceva pe deasupra. — O sută acum, și Încă două dacă-mi furnizezi informația. Începu să clipească nervos: — Nu știți ce-mi cereți, Herr Gunther. E implicată o frăție. M-ar ucide dacă ar afla că i-am arătat cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
haină impermeabilă, când ea intră pe ușă. — Doamne, ce mare nevoie am de-o țigară, zise ea aruncându-și poșeta pe un scaun și servindu-se singură cu una din cutia de pe biroul meu. Cu oarecare amuzament, se uită la bătrâna mea haină și adăugă: — Ai de gând să porți chestia aia? — Da. Fräulein Mușchi s-a dat pe brazdă până la urmă. Am găsit În corespondență un bilet de intrare la Jocuri pentru azi, de la ea. Vrea să mă Întâlnesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o candelă de argint, care lumina întreaga peșteră. Mulțumind, în gând, Crăiesei, bătrânul își târâ trupul amorțit de ani și de frigul pătrunzător al grotei, șerpuind pe poteca întortocheată a peșterii. Ajunse la o ușă, o deschise și văzu o bătrână vestejită, flămândă, legată cu lanțuri de mâini și de picioare. Când sufla, Baba Iarna, căci ea era acolo înlănțuită, îngheța de la o distanță de zece metri. Dezleagă-mă, om bun și te voi sluji toată viața ta! se rugă Baba
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
-și vânt pe apa înghețată a iazului. Intraseră în sat ca niște bravi eroi, dar, nu mică le-a fost mirarea, când tatăl lor îi luă la rost: De ce ați dat drumul fiarei din peșteră? Tată, dar e o biată bătrână. Ce putere poate să aibă? Pe această ființă a Gerului și a Întunericului, am ferecat-o în Peștera Uitării, rosti, cu semeție, bătrânul părinte. M-am întors și voi rămâne veșnic! hohoti Baba Iarna. Mi-ai jurat credință veșnică, murmură
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
că mam săturat numai de porunci! zise printre dinți, Natalița. Nevastă, fii ascultătoare că deseară te voi duce la maică-ta, în Rediu! Parcă nu știu eu, că-ți pasă mai mult de rachiu decât de grijile și durerile bietei bătrâne, suspină femeia, care începu a scoate masa cu trei picioare și a așeza pe ea o față de masă de borangic, un smoc de busuioc, o farfurie cu mere domnești și un castron de nuci. Printre gemete și mormăieli, ghionturi date
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
înceapă colindul: de la părintele Ionică sau de la Ungureni? Din vorbă în vorbă, ajunseră la poarta unei căsuțe șindriluite, înfrumusețată de un trainic pridvor, lipit cu lut, întărit cu stâlpi de stejar, din care răzbătea o fărâmă de lumină. Auzind glasuri, bătrâna aprinse lampa mare, întâmpinând feciorii cu mare bucurie: Bine-ați venit sănătoși, dragii mamei copilași! Bine te-am găsit, maică, se bucură Natalița, îmbrățișându-și mama. Bine te-am găsit, iubită soacră, rosti șugubăț Fetea. Bucuroși de oaspeți, mătușă! se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
găsit, maică, se bucură Natalița, îmbrățișându-și mama. Bine te-am găsit, iubită soacră, rosti șugubăț Fetea. Bucuroși de oaspeți, mătușă! se bucurară de revedere ceilalți tovarăși. Bucuroasă-i maica, că nu v am văzut de la lăsata secului! lăcrimă fericită bătrâna. Steaua sus răsare Ca o taină mare Steaua strălucește Și lumii vestește... Frumos mai cântă copiii. Se vede că i-ați dat la școală, se minună bunica. D-apăi, aista-i rostul lor, rosti apăsat Fetea. Că noi n-am avut
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Fetea, aruncându-și căciula pe cuptor, îl cuprinse, pe după umeri pe vecinul Dimitrie, încingându-se într-un strașnic joc Asta-i rusasca! Ce s-ar mai bucura Costache s-o mai joace, așa cum o juca cu muscalii la Plevna! îngăimă bătrâna, cu ochii în lacrimi. Haideți suratelor la jioc, că demult n-am petrecut așa de bine! îndemnă Natalița. Și se așezară de-a dreapta și de-a stânga bărbaților, înșirându-se prin odaia strâmtă, aplecându-și capetele, strigând și chiuind de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și de-a stânga bărbaților, înșirându-se prin odaia strâmtă, aplecându-și capetele, strigând și chiuind de credeai că au dat turcii. După rusască, a venit rândul horelor și bătutelor, la care s-au deprins a dănțui și copiii. Numai bătrâna stătea bucuroasă pe scăunelul de lemn, uitându-se, cu luare aminte, la petrecăreți. Așa petrecură câteva ceasuri bune, cinstind din vinul dulce acrișor, mai înfruptânduse din bucatele reci ori răcorindu-se, afară, pe pridvor, în bătaia acum dulce a viscolului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mai înfruptânduse din bucatele reci ori răcorindu-se, afară, pe pridvor, în bătaia acum dulce a viscolului. După un răstimp, femeile se cerură să meargă spre casele lor. Dar cu cine? Bărbații dormeau duși, care pe jos, care pe laița bătrânei. Și copiii adormiseră pe cuptor, visând la colindele cântate și la colacii primiți drept răsplată. Văzând că nu mai e chip să-i trezească, se culcară toate trei, frânte de oboseală, jurându-se că nu s-or mai încurca niciodată
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
aici în caietul tău pentru a-ți aduce aminte că pe lângă îngeri a mai existat un moment când tu ai fost foarte aproape de mine, numai al meu, oare?! nici nu știu cum am ajuns în camera de oaspeți unde cu atâta grijă bătrâna ne pregătise patul, afară, ca vara, cerul plin de stele, nicăieri de aici din pat nu se vede luna, dar, n-am aprins lumina, și mâinile tale văd fără să vadă, prin aer degetele tale urcând nu spre logofeți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întâmpla dacă, ar putea singură iubirea să mă întoarcă în țară sau mai e ceva dincolo de dor?! 13 iunie, visul de astă-noapte, mă întâlnisem cu Aida, eram în locuri complet necunoscute, undeva într-un oraș, ea mă ducea la o bătrână la care ținea foarte mult și pe care vroia s-o întâlnesc, intrăm în casă, bătrâna se foia mereu în jurul nostru și numai nu reușeam să-i surprind privirea, apoi îmi întorc ochii pe fereastră, afară văd un perete întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dor?! 13 iunie, visul de astă-noapte, mă întâlnisem cu Aida, eram în locuri complet necunoscute, undeva într-un oraș, ea mă ducea la o bătrână la care ținea foarte mult și pe care vroia s-o întâlnesc, intrăm în casă, bătrâna se foia mereu în jurul nostru și numai nu reușeam să-i surprind privirea, apoi îmi întorc ochii pe fereastră, afară văd un perete întreg rămas în picioare din ruinele unei case, o priveliște ca după cutremur, când încăperea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
chiuvetă, aplecat greoi, fratele Rafael spală vasele și vorbește încântat de foloasele apei calde la bucătărie, de ușurința cu care, de reumatismul făcut la mâini de clătitul în apa rece, de binecuvântarea pe care apa caldă o aduce oaselor sale bătrâne roase de răceală și cu fața lui roșie rotundă se întoarce spre mine din când în când, privindu-mă cu duioșie, Te-ai făcut bărbat în toată firea, Doamne, să nu te deochi, ce frumos ești, eu roșind, la cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la viitoarele alegeri trebuie să iasă cine trebuie și să-l aducă pe rege în țară, proprietatea e respectată oriunde numai la noi nu, Ana lângă mine pe canapeaua învechită, cu genunchii rotunzi ieșiți de sub fusta scurtă îndreptați spre mine, bătrâna, dreaptă, într-un balansoar acoperit cu pled, vorbește despre dreptul sfânt al proprietății, neiertătoare cu toți cei ce pun altceva înaintea acestui inviolabil drept, pe ferestrele mari copacii aurii în ultimul dezmăț de culoare al toamnei, Casa asta am păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pled, vorbește despre dreptul sfânt al proprietății, neiertătoare cu toți cei ce pun altceva înaintea acestui inviolabil drept, pe ferestrele mari copacii aurii în ultimul dezmăț de culoare al toamnei, Casa asta am păstrat-o ca prin minune, îmi povestește bătrâna, după ce l-au ridicat pe bărbatu-meu a venit ordin ca eu cu fiul meu să ne păstrăm o cameră la parter și restul casei să fie ocupat de un mare ștab cu familia lui, ne-am bucurat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
primește niciodată pentru întâia oară pe cineva numai în ținută de casă, pe măsuța joasă de dinaintea mea dulceață de măceșe, lichior de nuci și cafea și genunchii Anei în ciorapii de mătase, întorși spre mine, A fost repartizată apoi, povestește bătrâna, o altă familie de ștabi, nici ei n-au stat prea mult, cu prima ocazie au șters-o în străinătate trădând partid și țară, după aceea fiul meu terminase Facultatea de Medicină și, fiind foarte bun, l-au luat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și i-a ieșit în cale ursitul sub înfățișarea unui ciubărar, el umbla din sat în sat cu ciubere, descântece știa din satul ei, din Bucovina, de la bunică-sa, moartă și ea săraca pe vremea secetei, atunci i-a dat bătrâna cămașa înfodrată și a trimis-o în lume, îi arăt desenul făcut de mine în creion, se uită la el lung ca și cum ar vrea să vadă dacă n-am uitat ceva important, ar fi prea mult dacă aș spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
descântul, o rog cape Dumnezeu, Ți-l spun, dar să știi că nu-i acela, De unde știi? Pentru că nici un descânt pe lumea asta nu-i spus a doua oară la fel, chiar dacă cuvintele sunt aceleași, Am înțeles ce-mi spunea bătrâna, dar nu vreau să accept că, cu bățul scrijelește la suprafață praful mărunt din vatra de lut, și-ncepe cadențat descântecul nemaiauzit de răul copiilor, Ieși ceas rău, ieși tu rău, ceas rău cu speriet, spune descântul numind ceasurile rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pruncul curat, lămurat, cum mă-sa l-o făcut, și aminul cuvenit, în veci, amin, nu-și face cruce baba Zamfira, o fi făcut cu bățul pe vatră?! posibil, văd însă că ușița la sobă e întredeschisă și se-apleacă bătrâna să pună un lemn pe foc și eu voi accepta fără voie ceea ce știam de la bun început, 7 decembrie, prin sat umblă vestea că încep deja pregătirile cetei de colindători, se adună în fiecare an la o gazdă, iar baciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
făcut asta. În stradă rumoarea creștea pe măsură ce alți și alți reporteri soseau la fața locului. Se formă un cordon de polițiști, care să-i țină la distanță. Am ridicat glasul pentru a mă face auzit: — A omorât în bătaie o bătrână! El e prioritatea noastră. Lee mă apucă de brațe și mi le strânse până când nu mi le-am mai simțit: — Asta-i prioritatea noastră și rămânem! Sunt superiorul tău și asta-ți ordon! Cuvintele lui răsunară puternic. Cei din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și îmi zise: — Regret, tinere, dar închiriez doar fetelor cu slujbă și recomandări. I-am arătat insigna și i-am explicat: — Suntem polițiști, doamnă. Am venit să vă punem câteva întrebări despre Betty Short. — Eu o știam de Beth, zise bătrâna, apoi îi aruncă o privire rapidă lui Koenig, care stătea pe gazon și se scobea pe furiș în nas. — Caută indicii, am lămurit-o eu. Femeia pufni: — N-o să le găsească în trompa aia a lui. Cine a omorât-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]