5,989 matches
-
-l imagină pe Itzhak Șamir plimbându-se Înainte și Înapoi, de la fereastră la ușă, cu mâinile la spate, Îngrijorat din cauza unei telegrame puse pe pervaz, la care nu știa ce să răspundă, probabil simțind În spate și În umeri durerile bătrâneții și ale iernii. La urma urmei nu mai era nici el tânăr. Trecuseră și peste el ani revoluționari de ilegalitate. Poate ar fi bine să uite pentru o clipă animozitatea? Să intre la el pentru un moment ca să-l Încurajeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
diagonale ale hârtiei de lipit ce urma să-l apere contra exploziilor - o amintire a unuia dintre războaiele noastre câștigate În van. În vitrina minusculă erau tot felul de carnețele prăfuite, caiete ale căror coperte Începeau să se Îndoaie de bătrânețe, o fotografie decolorată a lui Moșe Daian Îmbrăcat În uniformă militară, În fața Zidului Plângerii, pătată și ea de muște, compasuri, rigle, penare ieftine din plastic, unele din ele având imprimate pe capac figurile ridate ale unor rabini așkenazi 2 sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
zachen, care În idiș nu Însemnau decât „lucruri vechi“, Fima rămăsese totuși sub vraja acelei profeții Înspăimântătoare care Îi Îngheța sângele În vine, care Înainta spre el străbătând străzile una câte una, bătând pe la porți, avertizându-l de la distanță contra bătrâneții și a morții, a strigătului disperat al unui om care căzuse deja victimă acestei stări cumplite și Îi atenționa pe ceilalți că va veni și vremea lor. Amintindu-și acum de această fantomă, zâmbi și se consolă cu cuvintele funcționarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
răspândea un miros Închis, pătrunzător, de covoare groase și mobilă antică, masivă și scumpă, care respiraseră ani Îndelungați propriul lor aer, iar Fima Își aminti că mirosul acela domnise acolo dintotdeauna și că sub nici o formă nu era mirosul de bătrânețe al lui Frau Professor Kropotkin. Nările sale prinseră totodată și un iz ușor de fum. Se uită În jur și zări o țigară aproape Întreagă, stinsă pe marginea scrumierei, și Întrebă cine fumase acolo. Reieși că una dintre prietenele tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mișcare mușchii masticatori, gata de start. Fusese mereu independent și pe picioarele lui, decenii în șir se ocupase numai cu vânzarea mașinilor de etichetat, construise casa de dincolo de lac, achiziționase un bloc de locuințe și mai târziu un refugiu pentru bătrânețe la Tessin, iar tata îl invidiase pentru acest fel de viață. Și W. ar fi vrut să aibă parte de traiul prietenului său. — Am asigurat finanțarea întreprinderii lui Hackler, am achiziționat mașinile constructoare, îi spusese o dată tata lui Hans Saner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
s-a simțit obligat să ne încurajeze să ne împăcăm, dar știm amândoi că nu vom fi foarte iubiți în cazul în care ne vom dovedi a fi singurii care ies din toată povestea asta și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Lui Mark îi luciră ochii. —M-am gândit și la asta! Uită-te la noi, acum câteva săptămâni căsnicia noastră se terminase, definitiv și irevocabil. Dar am găsit un mod de a o repara. Îmi simți scepticismul. —OK. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
plimbam singurătatea. În ceea ce privește „bătăile”, Gloria mințise. Trebuie să recunosc, însă, marele ei talent de a mistifica adevărul, căci de fapt am ologit-o numai o singură dată, cu o bătaie pe care cred că n-o s-o uite până la adânci bătrâneți. Nu atât pentru preacurvie îi muiasem coastele, cât mai mult pentru minciuna odioasă, în care m-am bălăcit din pricina ei. Incidentul pe care îl regret rezultase din vina mea, căci interpretasem fals realitatea. Credeam pe atunci că iarba e iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
buzelor, - ca să-mi ușurez sufletul. Să ne sfătuim ce trebuie să facem de acum încolo. Băiatul n-a murit și mă gândesc că dacă mai trăiește, să fac o danie azilului, ca să avem, baba și cu mine, un adăpost pentru bătrânețe”. „Fiindcă, să vezi - mai grăi Zaharia - mâna îmi tremură pe rândeaua care merge pișălău și blana coșciugului a început să iasă șuie...” Ferdinand Sinidis se ridică încovoiat din fotoliu, ca să prepare al doilea rând de cafele. Se plimbă agitat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
târziu, când își scoase cămășuța peste cap, tandra canalie mi se plânse că „idiotul a obosit-o îngrozitor...” ... Cu totul altfel se prezintă Chiți, urmă Rudolf, clătinându-se amețit. Pe o mână pistruiată are o pată de ficat. Semnele de bătrânețe trag linii categorice pe chipul creț și gălbejit, de-a lungul pleoapelor făcute. Dojana „pour un peu d’amour”, din privirile ei umezite de ridicolă melancolie, îmi dă certitudinea că mă iubește, cu toate că nu mai sunt dispus să-i admir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a putut. — E adevărat, recunoscu Du Maurier. Dar cred că diavolul bătrân o făcea din motive complet egoiste, la fel ca mama ei. El pierduse o grămadă de bani și se bizuiau pe Emma să le poarte de grijă la bătrânețe. Iar dacă se mărita cu mine, nu mai puteau trage mari nădejdi În direcția asta. — Da, dar Îndrăznesc să spun că și mama ta a vărsat o lacrimă când te-ai Însurat. — Maman? spuse Du Maurier, vizibil amuzat de idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de pe Brabank, din orașul vechi, și să se mute la țară, undeva între Zuckau și Ramkau, unde mama lor avea o colibă și puțin pământ. Acolo, în deluroasa Kașubie, sălășluiesc încă și astăzi copiii poștașului, chinuiți de obișnuitele slăbiciuni ale bătrâneții. Amintirea lor e diferită. Lor le-a lipsit tatăl, în vreme ce, în locuința noastră strâmtă, al meu îmi era mult prea aproape. Angajatul Poștei Poloneze era un familist chinuit de griji și de spaime, nicidecum făcut să moară ca un erou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
inaniție a pocăitei Dorothea von Montau. Și, pe la mijlocul anilor ‘70, pe când călătoream împreună cu soția mea prin ținutul din jurul Münsterului, ca să explorez detalii locale din epoca barocă pentru povestirea Întâlnirea din Telgte, l-am vizitat și pe el, care-și adăpostise bătrânețile într-o mănăstire de maici, într-o chilie spațioasă și confortabil mobilată care invita la dialog. În cursul convorbirii, am evitat orice conflict pe ogorul arat de catolicism. Ute, fiind protestantă, a fost puțin uimită de existența tihnită de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru împodobirea ulterioară a cantinei cu vopsele de ulei pe pereții albi. Fiindcă eram de timpuriu obsedat de copaci, e posibil ca un stejar izolat să fi fost motivul meu preferat. Și, pentru că îmi mai place chiar și în zilele bătrâneții mele, fie în călătorii, fie în livada din Behlendorf, să fac acuarele după natură, îmi este ușor să mă văd șezând pe marginea unor smârcuri care bolborosesc ori cățărat pe pietre cocoșate, rotunde, care rămăseseră acolo după sfârșitul ultimei glaciațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oferit bătrânii astmatici contra unei plăți în țigări: coală după coală, felurite, pline de cicatrice, stinse, uscate, fețe ce nu mai erau decât pielea și osul. Cu țepi pe față sau cu barbă, cu ochii licărind sau umezi și urduroși, bătrânețea se uita la mine. De îndată ce desfășor înapoi mosorul timpului, iar băncile de sub castani redevin imaginabile în lumina limpede - primăvăratică, văratică, tomnatică - mă văd desenând chipuri pe jumătate treze care, pe colile mele, anticipează moartea. Deoarece prada nefumătorului s-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu mai exista curând nici un firicel. Fiecare zi era un dar. Cât de departe am ajuns în prima călătorie din proprie voință, care a fost, ce-i drept, limitată în timp, dar care nu a încetat niciodată, căci până în zilele bătrâneții mele, orice altă călătorie - iar cu Ute am călătorit din continent în continent, am umblat cu ea prin China, India, Mexic... - mi-a părut, e adevărat, atent plănuită, previzibil de profitabilă și totuși nu cine știe ce, de îndată ce o compar cu îmbogățirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din momentele de apropiere fugară. Dar ce anume ar fi putut deveni posibil dacă aș fi rămas la Palermo se poate imagina doar într-un cu totul alt film, care se desfășoară ca tragicomedie sub cerul Siciliei, proiectat până la vârsta bătrâneții tremurătoare. Și cu siguranță că tot ceea ce s-a moștenit de la greci, sarazini, normanzi, în acel spațiu insular de depozitat moloz mi s-ar fi închegat într-o masă de material pentru un roman cu încrengături epice. Dorințe care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atunci când ne făcea pe noi, studenții la Artă de la începutul anilor ‘50, să înțelegem că „problema centrală a artelor plastice este și rămâne omul și drama umană, veșnică“, apelul lui, oricât de patetic răsună el, se face auzit până în zilele bătrâneții mele. De aceea probabil îmi amintesc cu destulă precizie ce urmări a avut pentru mine această dispută care i-a scindat în partide diferite pe profesorii și pe discipolii facultății până după moartea lui Hofer și până la alegerea unui urmaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care avea să fie - vai! - ultimul, căci a murit cu mult Înaintea lui Tulio Herrera, care Încă se mai agață de viață precum caracatițele. Odă integrării a fost cântecul său de lebădă, dedicat diverșilor guvernanți. A murit secerat În plină bătrânețe, nu Înainte de a-și fi reunit Într-un volum producțiile risipite ici-colo. O patetică plaquette, pe care a semnat-o in articulo mortis, sub presiunea noastră prietenească, cu câteva clipe Înainte de a fi dus la capelă, Îi va răspândi opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
uitat, s-au uitat iubitule, doar pentru jumătatea aceasta de secol în care tu supraviețuiești cu altă femeie și-ți îngropi frumusețea stelară. Iubitule, să nu mai încerci o altă vânătoare de suflete, te blestem să te oprești la timp, bătrânețea să-ți înțepenească răul și toate bucuriile, să le prefaci în valuri de mări cu spume de ani în care locuirea mea e mreaja visului cu arderi ascunse unde clipele mă petrec prin viață cu o rană de suflet în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dureri mai iartă Floarea întunecată de mormânt. Și de-ar fi ca îngerul de pază Să lumineze nopțile de dor Când trupul de țărană se-ncarnează Prin veșnicia albului fior. Eu aș veni alături de tritețe Îngenuncheată-n florea de pământ Când bătrânețea ninsă-n dimineți Aprinde-n taină o CANDELĂ DE VÂNT. DURERE DINTRE VEȘNICIE în memoria mamei, Elena Costea S-au scuturat salcâmii. E toamnă și e trist. Când mă despart de viață și merg spre neființă Să mă-ngropați sub
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
câmpurilor verzi. M-am simțit așa o ratată. Plecasem din Irlanda în urmă cu șase ani, privind încrezătoare spre viitor. Urma să-mi găsesc o slujbă super la Londra, să întâlnesc un bărbat minunat și să trăiesc fericită până la adânci bătrâneți. Și chiar îmi găsisem o slujbă super, și chiar întâlnisem un bărbat minunat și chiar trăisem fericită până la adânci bătrâneți - ei, cel puțin o vreme -, dar, nu știu cum, totul se dusese de râpă și iată-mă acum din nou în Dublin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Urma să-mi găsesc o slujbă super la Londra, să întâlnesc un bărbat minunat și să trăiesc fericită până la adânci bătrâneți. Și chiar îmi găsisem o slujbă super, și chiar întâlnisem un bărbat minunat și chiar trăisem fericită până la adânci bătrâneți - ei, cel puțin o vreme -, dar, nu știu cum, totul se dusese de râpă și iată-mă acum din nou în Dublin, cu o senzație umilitoare de déjà vu. Dar exista și o modificare majoră. Acum aveam un copil. Un copil perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de eșapamentul mitologic, anacolutul, Împăierea, jurnalul unui cinefil 4x4, iubirea pură, cititul orei pe cadranul ceasului, călăuzele, amintirile, cuvintele Înainte, cuvintele Înapoi, Capra cu trei iezi, introducerile, preludiile cu filet sau invers, notele de subsol, hidrologia, oximoronul, vîntul, Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte prin masaj, yoga, vitamine, criogenia, apicultura, cursul valutar, cursul vieții, cenaclu. Adică vine un Hidrolog și-ți schimbă pe gratis cursul vieții care-i ca un rîu colorat În gri isteric, cu tufe, pești și-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
satisfacția c-ai verificat cu mijloace obiective o existență echivocă, unele neclarități necesită sacrificii chiar la domiciliu. Domnul director a adormit, după ce a aruncat prin toată casa timp de o oră diferite obiecte, un bibelou, motanul, mingea, portretul artistului la bătrînețe, gîndacul sonor și ghitara, care s-a spart. O am de 18 de ani, tocmai Îi cumpărasem un nou set de corzi. I-a crăpat placa din spate, splendidul instrument nu mai emite acum decît sunete alterate. Bemoli. Am recuperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
finalul cînd Barkin este supărată pe el, merge țeapăn pe stradă, Pacino o ajunge din urmă vorbindu-i Întruna, plin de un haz disperat, și ea nu mai rezistă, izbucnește-n rîs și traversează Împreună fericiți strada pînă la adînci bătrîneți e identic cu cel din Tootsie, doar că În loc de Pacino e Hoffman și-n loc de Barkin, Jessica Lange, care-i mai Înaltă. Faptul că, pînă la urmă, chiar dacă regizorul lui Tootsie e Sydney Pollack, cinemaul american nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]