4,238 matches
-
că multe persoane în vârstă prezintă incontinență sau demență preexistentă. "E. coli" este cauza a 80-85 % dintre infecțiile tractului urinar, "Staphylococcus saprophyticus" fiind cauza a 5-10 % dintre acestea. Rar, acestea pot avea drept cauză infecții virale sau micotice. Alte cauze bacteriene includ: "Klebsiella", "Proteus", "Pseudomonas" și "Enterobacter". Acestea nu sunt frecvente și, de regulă, sunt legate de anomalii ale sistemului urinar sau de cateterismul urinar. Infecțiile tractului urinar cauzate de "Staphylococcus aureus" apar, de regulă, după infecțiile cu transmitere hematogenă. La
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
-se prezența de nitrați urinari, globule albe sanguine (leucocite) sau esteraze leucocitare. Un alt test, analiza microscopică a urinei, urmărește prezența de globule roșii sanguine, globule albe sanguine, sau bacterii. Urocultura este considerată pozitivă dacă arată un număr de colonii bacteriene mai mare sau egal cu 10 unități formatoare de colonii de microorganisme specifice tractului urinar pe ml de urină. Sensibilitatea la antibiotice poate fi de asemenea testată folosind aceste uroculturi, utile pentru selectarea tratamentului antibiotic. Cu toate acestea, și femeile
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
poate fi necesară internarea în spital pentru tratament antibiotic continuu. Complicații precum obstrucția urinară din cauza unei litiaze renale trebuie avute în vedere dacă nu apare ameliorarea simptomelor după două-trei zile de tratament. Infecțiile tractului urinar sunt cele mai frecvente infecții bacteriene la femei. Acestea apar cel mai frecvent la vârste cuprinse între 16 și 35 ani, 10% dintre femei prezintă anual o infecție și 60% prezintă o infecție la un moment dat pe parcursul vieții. Recurențele sunt frecvente, aproximativ jumătate dintre aceste
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
și retracția pielii intercostale. Salivația sau aspectul bolnav indică, în mod tipic, alte afecțiuni medicale. De regulă, crupul se consideră a fi datorat unei infecții virale. Unele persoane folosesc termenul pentru a indica laringotraheita severă, crupul spasmodic, difteria laringiană, traheita bacteriană, laringotraheobronșita și laringotraheobronhopneumonia. Primele două afecțiuni sunt virale și prezintă simptome mai ușoare; ultimele patru sunt bacteriene și sunt, de obicei, mai severe. În 75% din cazuri virusul paragripal, îndeosebi tipul 1 și 2, este responsabil de apariția crupului. În
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
crupul se consideră a fi datorat unei infecții virale. Unele persoane folosesc termenul pentru a indica laringotraheita severă, crupul spasmodic, difteria laringiană, traheita bacteriană, laringotraheobronșita și laringotraheobronhopneumonia. Primele două afecțiuni sunt virale și prezintă simptome mai ușoare; ultimele patru sunt bacteriene și sunt, de obicei, mai severe. În 75% din cazuri virusul paragripal, îndeosebi tipul 1 și 2, este responsabil de apariția crupului. În unele cazuri, crupul este cauzat de alte virusuri inclusiv virusul gripal A și B, virusul rubeolic, adenovirusul
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
lătrătoare) este cauzat de același grup de virusuri ca și în cazul laringotraheitei acute, fără a avea însă semnele obișnuite ale infecției (febră, dureri de gât și un număr crescut de leucocite). Tratamentul și reacția la tratament sunt identice. Crupul bacterian poate fi clasificat în următoarele tipuri: difterie laringiană, traheită bacteriană, laringotraheobronșită și laringotraheobronhopneumonie. Difteria laringiană este cauzată de agentul "Corynebacterium diphtheriae" în timp ce traheita bacteriană, laringotraheobronșita și laringotraheobronhopneumonia au origine virală, urmată de o infecție bacteriană. Bacteriile cel mai adesea implicate
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
în cazul laringotraheitei acute, fără a avea însă semnele obișnuite ale infecției (febră, dureri de gât și un număr crescut de leucocite). Tratamentul și reacția la tratament sunt identice. Crupul bacterian poate fi clasificat în următoarele tipuri: difterie laringiană, traheită bacteriană, laringotraheobronșită și laringotraheobronhopneumonie. Difteria laringiană este cauzată de agentul "Corynebacterium diphtheriae" în timp ce traheita bacteriană, laringotraheobronșita și laringotraheobronhopneumonia au origine virală, urmată de o infecție bacteriană. Bacteriile cel mai adesea implicate sunt "Staphylococcus aureus", "Streptococcus pneumoniae", "Hemophilus influenzae", și "Moraxella catarrhalis
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
de gât și un număr crescut de leucocite). Tratamentul și reacția la tratament sunt identice. Crupul bacterian poate fi clasificat în următoarele tipuri: difterie laringiană, traheită bacteriană, laringotraheobronșită și laringotraheobronhopneumonie. Difteria laringiană este cauzată de agentul "Corynebacterium diphtheriae" în timp ce traheita bacteriană, laringotraheobronșita și laringotraheobronhopneumonia au origine virală, urmată de o infecție bacteriană. Bacteriile cel mai adesea implicate sunt "Staphylococcus aureus", "Streptococcus pneumoniae", "Hemophilus influenzae", și "Moraxella catarrhalis". Infecția virală provoacă inflamarea laringelui, a traheei și a căilor respiratorii majore ca urmare
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
la tratament sunt identice. Crupul bacterian poate fi clasificat în următoarele tipuri: difterie laringiană, traheită bacteriană, laringotraheobronșită și laringotraheobronhopneumonie. Difteria laringiană este cauzată de agentul "Corynebacterium diphtheriae" în timp ce traheita bacteriană, laringotraheobronșita și laringotraheobronhopneumonia au origine virală, urmată de o infecție bacteriană. Bacteriile cel mai adesea implicate sunt "Staphylococcus aureus", "Streptococcus pneumoniae", "Hemophilus influenzae", și "Moraxella catarrhalis". Infecția virală provoacă inflamarea laringelui, a traheei și a căilor respiratorii majore ca urmare a pătrunderii leucocitelor. Inflamația poate determina dificultăți respiratorii. Diagnosticul de crup
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
respiratorii. Diagnosticul de crup se stabilește pe baza semnelor și simptomelor. Primul pas constituie excluderea altor afecțiuni care pot determina obturarea tractului respirator superior, îndeosebi epiglotita, prezența unui corp străin în tractul respirator, stenoza subglotică, angioedemul, abcesul retrofaringian și traheita bacteriană. Radiografia gâtului nu este un procedeu de rutină, însă dacă se realizează, poate indica îngustarea traheii, denumită semnul clopotului, datorită formei de clopot a acesteia. Aspectul de clopot nu este evident în jumătate din cazuri. Analizele de sânge și efectuarea
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
de heliu și oxigen) pentru îmbunătățirea respirației, nu există dovezi suficiente pentru a susține acest tratament. Deoarece crupul este, de obicei, o afecțiune virală, nu se administrează antibiotice decât în cazul în care se suspectează prezența bacteriilor. În cazul infecțiilor bacteriene, se recomandă antibioticele vancomicină și cefotaximă. În cazuri grave asociate cu gripă A sau B, pot fi administrate antivirale cum ar fi inhibitorii de neuraminidază. Crupul viral este, de obicei, o boală de scurtă durată; rareori survine decesul în urma insuficienței
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
de obicei, o boală de scurtă durată; rareori survine decesul în urma insuficienței respiratorii și/sau a unui stop cardiac. De regulă, simptomele se ameliorează în decurs de două zile, dar pot dura până la șapte zile. Alte complicații rare includ traheita bacteriană, pneumonia și edemul pulmonar. Aproximativ 15% dintre copii, de regulă cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 5-6 ani, sunt diagnosticați cu crup. Aproximativ 5% dintre copiii din această grupă de vârstă sunt spitalizați cu diagnosticul de crup. În cazuri
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
numită gripa stomacului sau gripă gastrică. La nivel global, majoritatea cazurilor de infecție în rândul copiilor sunt declanșate de rotavirus. În cazul adulților, boala este provocată îndeosebi de norovirus și Campylobacter. Alte cauze mai puțin frecvente includ bacterii (sau toxine bacteriene) și paraziți. Gastroenterita poate fi transmisă prin consumul de apă sau alimente contaminate preparate necorespunzător sau prin contactul cu persoane infectate. Tratamentul de bază are ca obiectiv hidratarea adecvată. În cazurile ușoare sau moderate, acesta se realizează în mod tipic
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
cauza este virală, boala se vindecă în decurs de o săptămână. Gastroenterita virală poate fi asociată uneori cu febră, senzație de oboseală, dureri de cap și dureri musculare. În caz de scaun cu sânge, cauza bolii nu este virală, ci bacteriană. Unele infecții bacteriene pot fi asociate cu dureri abdominale severe și pot persista mai multe săptămâni. De regulă, copiii infectați cu rotavirus se refac complet în 3-8 zile. Totuși, în țările sărace, tratamentul infecțiilor severe este adesea inaccesibil, iar diareea
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
boala se vindecă în decurs de o săptămână. Gastroenterita virală poate fi asociată uneori cu febră, senzație de oboseală, dureri de cap și dureri musculare. În caz de scaun cu sânge, cauza bolii nu este virală, ci bacteriană. Unele infecții bacteriene pot fi asociate cu dureri abdominale severe și pot persista mai multe săptămâni. De regulă, copiii infectați cu rotavirus se refac complet în 3-8 zile. Totuși, în țările sărace, tratamentul infecțiilor severe este adesea inaccesibil, iar diareea persistentă este o
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
îndeosebi rotavirusul) și bacteriile "Escherichia coli" și "Campylobacter" reprezintă cauzele principale ale gastroenteritei. Totuși, există numeroși alți agenți patogeni care pot cauza acest sindrom. Ocazional, boala poate avea o cauză neinfecțioasă, dar probabilitatea este mai mică în comparație cu etiologia virală sau bacteriană. Riscul de infecție este mai ridicat în cazul copiilor datorită lipsei de imunitate și condițiilor de igienă precare. Virusurile responsabile de apariția gastroenteritei sunt rotavirusul, norovirusul, adenovirusul, și astrovirusul. Rotavirusul reprezintă cauza cea mai frecventă a gastroenteritei în rândul copiilor
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
diareei în cazul persoanelor spitalizate și este asociată adesea cu consumul de antibiotice. Diareea provocată de infecția cu "Staphylococcus aureus" poate apărea, de asemenea, în cazul persoanelor cărora li s-au administrat antibiotice. "Diareea călătorului" este un tip de gastroenterită bacteriană. Medicamentele pentru reducerea secreției de acid gastric par să crească riscul de infecție în urma expunerii la o serie de organisme, inclusiv speciile "Clostridium difficile", "Salmonella" și "Campylobacter". Riscul este mai mare în cazul administrării de inhibitori de pompă protonică decât
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
Dimenhidrinatul, în ciuda reducerii vomismentele, nu pare să aibă beneficii clinice semnificative. Antibioticele nu sunt indicate de obicei în tratarea gastroenteritei, deși sunt recomandate în cazul în care simptomele sunt deosebit de grave sau dacă se izolează sau se suspectă o cauză bacteriană. Dacă se recurge la antibiotice, macrolidele (ca azitromicina) sunt preferate fluoroquinolonelor din cauza ratei sporite de rezistență a celei de-a doua categorii. Colita pseudomembranoasă, cauzată de obicei de administrarea de antibiotice, se ține sub control prin întreruperea agentului cauză și
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
an și doar rotavirusul rezultă în costuri estimate la 1 miliard USD pe an. O serie de vaccinuri contra gastroenteritei sunt în curs de dezvoltare, de exemplu, vaccinurl contra Shigella și vaccinul enterotoxigenic "Escherichia coli" (ETEC), două dintre principalele cauze bacteriene a gastroenteritei răspândite în întreaga lume. La pisici și câini gastroenterita este cauzată de mulți dintre agenții ce cauzează această boală la oameni. Cele mai des întâlnite organisme sunt: "Campylobacter", "Clostridium difficile", "Clostridium perfringens", și "Salmonella". Un număr mare de
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
a virusurilor asupra țesuturilor. Principala modalitate de prevenție constă în spălarea mâinilor, eventual și purtarea unei măști medicale de protecție, pentru un grad crescut de eficacitate. Există posibilitatea ca raceala să evolueze uneori către o pneumonie de orgine virală sau bacteriană (pneumonie secundară). Viroza respiratorie este cea mai frecventă boală care cauzează infecție la oameni. Nu există remediu pentru ea, dar simptomele pot fi tratate. De regulă, un adult poate răci de 2-3 ori într-un an, iar un copil de
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
de o săptămână. Jumătate dintre cazuri se ameliorează în 10 zile, iar 90% din cazuri în 15 zile. Complicațiile severe, dacă apar, se manifestă în general la persoanele foarte vârstnice, foarte tinere și la persoanele imunodepresive. Pot apărea și infecții bacteriene secundare, care pot provoca la sinuzită, faringită sau o infecție la nivelul urechii. Se estimează că sinuzita apare în 8% din cazuri, iar o infecție în zona urechii în 30% din cazuri. Viroza respiratorie este cea mai obișnuită boală a
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
consumă insecte, larve de insecte și diferite specii de nevertebrate bentonice. Pentru a prinde insectele și larvele de insecte cutreiere lungul apei uneori kilometri întregi, iar dacă găsește pui de scobar nu se deplasează departe. Lostrița este susceptibilă la boli bacteriene, cum ar fi boala enterică a gurii roșii ("Yersinia ruckeri"), ciuma lostrițelor ("Bacillus salmonis") și la infecțiile virale și este gazdă a diverși paraziți. Ciupercile "Saprolegnia" și "Achlya" atacă lostrița numai în crescătorii. Se cunosc paraziți pe branhii ("Basanistes huchonis
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
din New York, Universitatea Oxford, Universitatea Harvard, universitățile din Bruxelles, Barcelona, Roma, Lisabona, Bologna, Atena, Creta, Montreal, Valencia, Madrid, Istanbul. În 1951 și-a terminat studiile de biologie și în 1954 și-a susținut doctoratul în biologie la Sorbona consacrat lizogeniei bacteriene (adică starea unei bacterii având integrat în genom materialul genetic al unui virus bacteriofag) și conceptului de provirusuri (un provirus sau profag este numele dat la genomului dormant al unui bacteriofag integrat în cel al bacteriei gazdă). În această lucrare
François Jacob () [Corola-website/Science/329140_a_330469]
-
virus bacteriofag) și conceptului de provirusuri (un provirus sau profag este numele dat la genomului dormant al unui bacteriofag integrat în cel al bacteriei gazdă). În această lucrare el a descris, în special, consecințele biochimice ale mutațiilor punctiforme în genomul bacterian. Astfel, el a reușit să explice rezistența bacteriilor la profagi prin existența unor mecanisme genetice care pot reduce activitatea genelor profagilor. În 1954 a început o colaborare fructuoasă de mai mulți ani cu , colaborare care le-a permis celor doi
François Jacob () [Corola-website/Science/329140_a_330469]
-
relațiile dintre materialul genetic al bacteriei și cel al profagului precum și procesul de conjugare între bacterii. Împreună au elaborat mai multe teori noi pentru a explica schimbul de gene între bacterii în timpul conjugării și a demonstra structura circulară a cromozomului bacterian și prezența de plasmide. Rezultatele lor au fost publicate în cartea "Sexualitatea și genetica bacteriilor". În 1958, asemănările remarcabile dintre lizogenie și posibilitatea de a induce sinteza de lactază (o enzimă care realizează degradarea lactozei) la anumite bacterii au permit
François Jacob () [Corola-website/Science/329140_a_330469]