4,680 matches
-
ianuarie, comandantul diviziei a trimis ca întărire, încă un detașament, compus din 2 batalioane, condus de col. Meleca. Detașamentul are de înfruntat bande bolșevice, dar ajunge la destinație în seara zilei de 17 ianuarie. Apoi, generalul Broșteanu trimite încă un batalion, ajuns tot la Bulboaca, în dimineața zilei de 19 ianuarie. Detașamentul de la Bender este comus din 4 batalioane, un escadron și 2 baterii. La 18 ianuarie, Divizia 11 trimite un detașament la Orhei unde trupe înarmate de sovietici devastau și
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
Detașamentul are de înfruntat bande bolșevice, dar ajunge la destinație în seara zilei de 17 ianuarie. Apoi, generalul Broșteanu trimite încă un batalion, ajuns tot la Bulboaca, în dimineața zilei de 19 ianuarie. Detașamentul de la Bender este comus din 4 batalioane, un escadron și 2 baterii. La 18 ianuarie, Divizia 11 trimite un detașament la Orhei unde trupe înarmate de sovietici devastau și prădau depozitele. Două batalioane de voluntari ce sunt îndreptate spre Chișinău și Bender sunt atacate de inamic și
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
Bulboaca, în dimineața zilei de 19 ianuarie. Detașamentul de la Bender este comus din 4 batalioane, un escadron și 2 baterii. La 18 ianuarie, Divizia 11 trimite un detașament la Orhei unde trupe înarmate de sovietici devastau și prădau depozitele. Două batalioane de voluntari ce sunt îndreptate spre Chișinău și Bender sunt atacate de inamic și dezarmate în localitatea Căinari (40 km la sud de Chișinău) deoarece comandantul nu dăduse ordin să tragă nici un foc în caz de întâlnire cu inamicul. În
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
ordin să tragă nici un foc în caz de întâlnire cu inamicul. În ziua de 20 ianuarie, detașamentul declanșează atacul, ocupând localitățile Lipcani, Borisovca și Varnița, situate la nord de oraș. Sosesc și alte întăriri, detașamentul ajungând la 5 baterii, 5 batalioane și un escadron. Este declanșat un bombardament violent de artilerie asupra orașului, iar în ziua de 21 ianuarie, la ora 5 dimineața, detașamentul atacă prin surprindere și la 10 orașul este eliberat. „Armata română capturează un imens material feroviar și
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
un depozit de artilerie, având 800 de tunuri - adăpostit în cetate și i-au produs inamicului mari pierderi de oameni: morți și răniți”. Sunt formate mici garnizoane pentru apărarea gărilor, localităților și materialelor, iar în Bender este oprit doar un batalion. Artileria ocupă poziția Borisovca și Lipcani având obiectiv podul și satul Parcani. Este trimis un detașament de o companie și jumătate și o secție de artilerie în direcția S-E de Bender, având misiunea de a alunga inamicul. Bolșevicii profită
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
din 62 ostași și 3 ofițeri, condusă de maiorul invalid Anghel Ciucu. Acest mic detașament a luptat eroic, baricadat în hrube și case timp de 3 zile, până la revenirea camarazilor lor”. Trupele retrase se regrupează la Bulboaca, primesc întăriri - 2 batalioane și la 24 ianuarie, contraatacă. „Înaintarea spre Bender se face pe trei coloane: În dimineața de 25 ianuarie, la ora 6, cele trei baterii ale detașamentului, împreună cu baterie călăreață a Brigăzii 4 Roșiori, deschid un foc violent asupra Benderului, iar
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
peste Nistru, se retrag la Tiraspol. În această luptă, trupele române au pierdut 3 ofițeri și 138 trupă. Menționăm că luptele de la Bender în rândurile bolșevicilor au luptat și două sute de români, proveniți dintre dezertori și muncitori voluntari, membri ai batalionului revoluționar român din Odesa - organizat și condus de Cristian Racovski, Mihail Gheorghiu-Bujor ș.a.
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
comandantul unui pluton de infanterie în Africa de Sud-Vest Germană (1904 - 1906), în timpul răscoalei tribului herero și al masacrului ulterior. În 1907 a fost avansat la gradul de maior și transferat în Germania. Din ianuarie 1909 a fost comandantul unui batalion de infanterie marină, iar din octombrie 1913 a fost comandantul forțelor militare germane coloniale din Camerun. În aprilie 1914 colonelul von Lettow-Vorbeck a fost numit comandant al forțelor militare germane din Africa Orientală Germană, care în ajunul Primului Război Mondial aveau un
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
a Republicii Moldova. A fost formată după destrămarea Uniunii Sovietice, în 1992. La începutul anului 1994, forțele terestre din cadrul Armatei Naționale (din cadrul Ministerului Apărării) constau din 9,800 de militari, organizați în trei brigăzi motorizate, o brigadă de artilerie, și un batalion de recunoaștere/atac. Echipamentul său era constituit din 56 de rachete balistice, 77 TBT-uri și 67 transportatoare ușoare; 18 tractate de artilerie de 122 mm, 53 de 152 mm și 9 de 120 mm; 70 9K111 Fagot, 19 9M113
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]
-
republicii, precum și cantități nedeterminate de arme provenite din România, în special în timpul luptelor din Transnistria. În anii 2006 - 2007, armata a fost redusă până la 5,710 militari, inclusiv trei brigăzi motorizate, o brigadă de artilerie, o brigadă independentă și un batalion de geniști, plus o unitate de pază independentă. Echipamentul includea 44 BMD-1, și 266 TBT-uri, inclusiv 91 BTR-60, precum și 227 de piese de artilerie. În 2010, armata a fost redusă din nou până la 5,148 militari (3,176 de
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]
-
fiind o surpriză totală pentru apărătorii germani, care nu au apucat să deschidă focul împotriva canadienilor de pe plajă. Din nefericire, pe drumul spre plajă, unele dintre vasele de debarcare s-au abătut de la curs și o bună parte a unui batalion a ajuns la mare depărtare de locația planificată, la vest de râul Scie, (în loc de estul cursului de apă). Din această cauză, militarii, care aveau ca obiectiv cucerirea dealurilor de la est de localitate, a trebuit să intre în Pourville după traversarea
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
păreau plasate aici de puțină vreme. Părerea conform căreia germanii au primit informații detaliate și corecte cu privire la atacuri au fost întărite de declarațiile unor prizonieri de război germani. Maiorul C. E. Page a aflat în timpul interogatoriului unui prizonier german că patru batalioane de mitraliere au fost aduse în regiune anume pentru respingerea unui posibil atac. Mărturiile obținute din timpul interogatoriilor prizonierilor germani și a cetățenilor francezi au fost suficient de numeroase pentru a-i convinge pe canadieni că germanii erau gata cu
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
000 de euro pentru plecare. Situația este similară și în cadrul plecării militarilor români spre Irak. Ministrul Apărării, Mircea Dușa, a declarat că a primit șapte sesizări până în prezent pe această temă, iar una este confirmată: s-a dat șpagă în cadrul Batalionului 26 Infanterie "Scorpionii Roșii". Un total de 97 de militari au fost condamnați în noiembrie 2013, pentru fraudarea unor concursuri de angajare în armată. În dosar au fost judecați doi generali, 24 de ofițeri, 15 subofițeri și 71 de caporali
Corupția în Armata Română () [Corola-website/Science/330193_a_331522]
-
7 - 16 septembrie 1939. Obiectivul operațiunii era sprijinirea Poloniei, care era în acea perioadă ținta atacată de Germania Nazistă. La atac au participat 40 de divizii, dintre care una de blindate, trei mecanizate, 78 de regimente de artilerie și 40 batalioane de tancuri. Ofensiva a fost oprită, iar forțele franceze au fost obligate în cele din urmă să se retragă datorită contraofensivei germane de pe 17 octombrie. Convenția militară franco-poloneză prevedea că forțele terestre franceze ar fi trebuit să declanșeze o ofensivă
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
o forță amfibie mică și loialitatea populației locale, Ferdinand al II-lea de Neapole a fost curând după aceea în stare să reia Napoli. De Córdoba, folosind tactici de gherilă, și evitând cu atenție orice preț întâlnirea directă cu temutele batalioane elvețiene sau jandarmii francezi, a recucerit încet restul Calabriei. În cele din urmă, mulți dintre mercenarii care îi deserveau pe francezi s-au revoltat din cauza lipsei de salarizare și au mărșăluit spre casă, iar forțele franceze rămase în cele din
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
și elvețiene câștigătoare adunate pe câmpul de luptă, Ferdinand al II-lea de Napoli, datorită loialitatea populației, a avut în curând posibilitatea să se întoarcă la Napoli. De Córdoba, folosind tactici de gherilă și evitând cu atenție orice confruntare cu batalioane de temut elvețiene a recăpătat încet restul Calabriei. Mulți dintre mercenarii în serviciul francez s-au revoltat din cauza neplatei și s-au întors acasă, forțele franceze rămase au fost prinse la Atella de forțele unite ale lui Ferdinand și de
Ferdinand al II-lea de Neapole () [Corola-website/Science/329285_a_330614]
-
la Al-Azhar timp de încă doi ani. Tânărul își petrecea majoritatea timpului acasă la al-Attar, unde citea cărți occidentale care nu erau nici disponibile, nici permise la vremea aceea. Tot grație lui al-Attar, Aț-Țahțăwī a fost numit imam al unui batalion egiptean pănâ în 1826, după care a devenit imam al misiunii trimise de Muḥammad ʿAlī la Paris. Rifă‘a Răf‘i al-Țahțăwī a studiat la Universitatea Musulmană al - Azhar, într-o perioadă în care aceasta manifesta o anumită deschidere către
Rifa'a at-Tahtawi () [Corola-website/Science/329353_a_330682]
-
agilitate și zburdălnicie. În tinerețe, și-a perfecționat calitățile de previziune și planificare militară, devenind una dintre cele mai importante figuri din clanul Banu Makhzoom. Înainte de a se converti la islam, acesta a luptat împotriva armatei musulmanilor, fiind șef de batalion și comandant al cavaleriei în bătălii precum cea de la Uhud. Sub comanda sa militară, Peninsula Arabă a fost unită într-o entitate militară și anume califatul, acesta ieșind victorios în peste o sută de bătălii împotriva Imperiului Bizantin, a Imperiului
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
există mai multe străzi cu acest nume, de exemplu "Soliman El Halaby Street, Emad El Dee, Cairo." Tot în Egipt există un hotel numit după Suleiman Al Halabi. În Alep, Republica Arabă Siriană, exista un cartier "Suleiman Al Halabi". Un batalion al forțelor rebele siriene se numește astfel.
Suleiman Al Halabi () [Corola-website/Science/330956_a_332285]
-
fost însărcinat "Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin". Unul din scopurile sale era reprezentat de alungarea rușilor din Bucovina. Odată decisă contraofensiva, pentru întărirea aripii drepte au fost dirijate trupe suplimentare. Printre aceastea au fost și trupe de legionari polonezi. Relocarea pe front a batalioanelor poloneze a început după 10 ianuarie, dată după care au fost scoase din dispozitiv de la Ökörmező) și dirijate spre a se constitui în rezervă operativă pentru trupele lui Schultheisz. Acestea au sosit pe calea ferată la 16 ianuarie la Borșa
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
poziției inamice din defileu care apăra Fluturica. Maiorul Zegota-Januszajtis, împotriva ordinelor generalului - care era superiorul său, a decis să dirijeze atacul prin flancul drept al poziției întărite peste muntele Măgura (cota 1276) din Munții Suhard. 2 companii de infanterie din Batalionul I Regimentul 2 și 2 baterii de artilerie au fost destinate acestei operațiuni de ocolire a dispozitivului inamic. În cazul unui succes al manevrei care ar fi putut fi dezvoltat, un al doilea batalion ar fi pornit la asalt. În
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
Suhard. 2 companii de infanterie din Batalionul I Regimentul 2 și 2 baterii de artilerie au fost destinate acestei operațiuni de ocolire a dispozitivului inamic. În cazul unui succes al manevrei care ar fi putut fi dezvoltat, un al doilea batalion ar fi pornit la asalt. În perimetru urmau să mai fie încă alte 3 companii. Ofensiva a reînceput în primele ore ale dimineții zilei de 19 ianuarie 1915 după o regrupare a unităților poloneze, care a implicat și acoperirea breșei
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
au început să se retragă, ceea ce a determinat curbarea dispozitivului polonez, pentru a opri deschiderea unei breșe. Deși aflate într-o situație dificilă, trupele poloneze au reușit să se mențină până la sosirea rezervelor. Cu o forță de magnitudinea a 2 batalioane (I și II din Regimentul 2) acțiunea ofensivă a fost reluată și, polonezii au coborât spre Fluturica luând podul peste Bistrița, intrând în capătul localității și determinând trupele ruse să-și părăsească pozițiile defensive fortificate deținute în amonte de cătun
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
intervenit în luptă. În ziua de 21 ianuarie rușii au încercat să profite de atitudinea de expectativă a trupelor austriece și au încercat să-și recâștige pozițiile de pe ambele maluri ale Bistriței Aurii. Pentru aceasta, au atacat pozițiile deținute de Batalioanele de infanterie I și III poloneze din vecinătatea cătunului Fluturica, cu sprijinul a două baterii de artilerie. Focul de artilerie a durat întreaga zi dar legionarii au fost capabili să respingă atacul și să-și mențină poziția, chiar dacă una dintre
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
poziția, chiar dacă una dintre mitralierele lor grele a fost distrusă. Până spre seară totuși, canonada a avut ca efect rărirea și reducerea din putere a unitățile poloneze din Regimentul 2, care au trebuit să se regrupeze. Epuizat de luptele duse, batalionul maiorului Marian Zegota-Januszajtis a fost retras în rezervă și înlocuit cu Batalionul III al căpitanului Kazimierz Fabrycego, sprijinit de Batalionul 29 austo-ungar de Landsturm. Pe 22 ianuarie comandanții forțelor ruse au decis retragerea trupelor imperiale, considerând pozițiile ocupate de unitățile
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]