KorAP: Find »[drukola/base=biet & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...167 168 169 ...313 >

7,814 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

prindea să se învârtă prin cele trei odăiți, căutând parcă pe cineva. Apoi ieșea și începea să adulmece prin ogradă și printre acareturi. Asta se întâmpla aproape totdeauna și femeia se făcea că nu bagă de samă. Ea era o biată fată săracă din oameni de rând, ș-o chema Cristina. Umblase în copilăria ei mai mult cu picioarele desculțe și purtase la păscut în prundurile Moldovei vițeii și gâștele tătucu-său, argat boieresc. Când se ridicase și intrase în joc, oacheșă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
până la cer și pân’ la capătul lumii. Căzute pentru totdeauna par amintirile soarelui. Un zeu dușman a mânat cu harapnic de furtună turmele de veacuri în prăpastia sfârșiturilor - și nu ducem și noi după ele, cei din urmă. Vai de bietele noastre ființi! peste noi nu vor mai odrăsli flori! — Ce facem? ce facem, oamenilor și creștinilor? se tânguia cu frică nana Floarea. N-avem acuma altă putere decât să-l ducem pe acest bolnav la locul lui, să-l alinăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
în brânci, s-a zvârcolit, și în puține clipe a rămas pe spate, cu ochii morți boldiți spre cer. — Duceți harmasarul în grajd, a poruncit Mustafa șahzadè paicilor săi. Dați cuvânt la odăi să vie vracii să ridice pe acest biet om. Ce-o fi avut? După aceste cuvinte a învălit panerașul în pânza de matasă în care fusese adus și a privit în tăcere spre doi din slujitorii săi de taină, care îl așteptau la treptele cerdacului. Ei au plecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

există chirurgi plasticieni, am spus, repetând la rându-mi ce ne spusese doctorul. E adevărat, a aprobat mama. Dar vocea ei suna îndepărtată și înecată. Am deschis ochii repede. Era ghemuită și murmura ceva ce ar fi putut să fie „Biata ta fețișoară“. —Mamă, nu plânge! Nu plâng. —Bun. — Oricum, mi se pare că o aud pe Margaret. Și-a șters repede lacrimile cu un șervețel și a ieșit să râdă de noua mașină a lui Maggie. Maggie venise pentru plimbarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
de îndată ce nu mai rezistați, i-a spus Leon lui Aidan, apoi am rămas iar singuri. Să fi fost cei doi tipi care au fugit la baie cu o punguță de plastic chicotind ca două școlărițe sau momentul în care niște biete fete cu doar șase luni până la dezintoxicare au început să scoată bucăți de pui cu smântână din cornurile din aluat cu ou și să-și mânjească fața ceea ce l-a făcut pe Aidan să întrebe: —Anna, am putea să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
rămas câteva minute cu mintea goală încercând să mă uit pe fereastră. Tocmai trecea femeia în vârstă cu câinele ei; i-am privit adormită. Apoi m-am trezit de tot. M-am ridicat pe jumătate: nu era doar imaginația mea. Bietul câine nu voia să-și facă nevoile, dar femeia insista. Câinele tot încerca să se ridice, dar femeia nu-l lăsa. — Aici! N-o puteam auzi, dar îi citeam pe buze. Ciudat. Apoi a intrat mama și m-am înfruptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
veșnic, orice s-ar întâmpla. A xxxxxxxx L-am recitit. Ce voia să spună? Venea să mă vadă diseară? Apoi am observat data: 16 februarie și azi era 20 aprilie. Nu era nou; valul de adrenalină care se revărsase în bietul meu trup plin de speranță s-a oprit brusc și s-a spart de țărm a lehamite. Mă prostisem și nu putea fi decât din cauza medicamentelor. Mesajul trebuie să fi ajuns după ce am plecat să mă întâlnesc cu el în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
De la Guns & Leopards sau cum le zice. Era o glumă. —Scuze, am zis. Scuze. — Și-a luat câinele deja? Acel labra-nu-știucum? Nu. Mai ușor îți iei un focos nuclear, zisese ea. Dar oare de unde știa mama de câine? — Mai bine, biata făptură n-ar mai fi băgată în seamă cine știe ce acum că-i place de Joey. Nu-i place. —Ba da, doar că nu știe încă. Capitolul 29tc " Capitolul 29" Câteva nopți mai târziu, din întâmplare - dar o întâmplare care era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Square, parcul din cartierul meu. Era în scopuri caritabile, se strângeau fonduri pentru cumpărarea unui aparat de respirație artificială sau a unui scaun cu rotile sau așa ceva (îmi era atât de greu să îmi concentrez atenția pe detalii), pentru un biet nefericit a cărui asigurare nu era suficient de mare ca să acopere totul. Întâlnirea de azi fusese extrem de liniștită. Mitch nu primise vești de la Trish, eu nu primisem vești de la nimeni, nici măcar de la Buni Maguire, iar Mackenzie nu apăruse deloc. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-i stătea mintea la jocul de cărți pentru că eu tot câștigam. „Rummy!“ am spus, veselă, de primele câteva ori. Apoi a devenit jenant, apoi puțin plicticos. N-a fost o seară foarte reușită și s-a încheiat devreme. —Cel puțin bietul Gaz se poate întoarce de oriunde l-a exilat Joey, am zis, în timp ce așteptam liftul, împreună cu Jacqui. —Suntem doar amici, a zis, în defensivă. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Vești grozave! Două săptămâni departe de Detta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
de poartă, sperând că porcăria naibii nu era închisă complet pentru că atunci aș fi fost prinsă aici cu aceste... fiare. Dar, prea târziu, una din ele m-a capsat. Îmi prinsese jumătate de fund în colți. Porțile au cedat puțin - bietul rucsac sfârtecat împiedicase broasca să se închidă cu totul -, m-am strecurat pe acolo, am tras poarta în urma mea, am trântit-o. Printre zăbrele câinii continuau să latre. Am zbierat: Care dintre voi m-a mușcat, labagiilor? Nici unul dintre ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mai holbează la ea. —La balcoanele ei. Asta a venit din partea lui Kate cea de doisprezece ani. Mama s-a uitat chiorâș la ea. —Ești fiica maică-tii cu vârf și îndesat. Du-te înapoi la masa copiilor. Du-te! Biata ta mătușică Margaret e acolo încercând să vă țină în frâu pe toți. O să-i spun ce-ai zis despre pălăria ei. Nu te osteni. O să-i spun chiar eu. Kate s-a făcut nevăzută. — Asta a pus-o pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

mândru la piept și a cerut cu glas tare un coș cu fructe. Mama a venit să ni-l aducă și, când l-a pus jos, mi-a spus încet la ureche, pe un ton de reproș: — Ai răbdare cu biata fată! În cursul serii, mi-am făcut apariția pentru câteva clipe la sărbătoarea femeilor, cât să zăresc silueta Hibei, de care aveam să fiu lipsit încă o săptămână. Când am ieșit, Fatima a venit după mine în cameră, desigur împinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Bătrânul simți lama jungherului apăsându-i falca. Se trase puțin înapoi, fără să deschidă gura. — Dezbracă-te, Mariam! Ea se uită la Iscoditor cu ochi neîncrezători, înspăimântați. Acesta urlă iarăși: — Eu, Harun, soțul tău, îți poruncesc să te dezbraci! Ascultă! Biata fată își dezveli obrajii și buzele, apoi părul, cu gesturi stângace, sacadate. Zeruali închise ochii și lăsă fățiș capul în jos. Dacă vedea trupul gol al acelei femei, știa ce soartă îl așteaptă. Înalță capul și deschide ochii! Ordinul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mult să trăiesc la Bagdad sau la Córdoba. Spiritul meu se complăcea în acest paradox, însă conștiința mea nu era împăcată. Era oare deja depășită vremea când puteam fi mândru de ai mei fără ca acest lucru să fie rodul unei biete lăudăroșenii? Apoi a venit vremea lui Adrian. Apoi a lui Soliman. Și mai ales s-a produs vizita aceea a lui Abbad. La înapoierea lui de la Tunis trecuse să mă vadă, fidel promisiunii făcute, și, înainte chiar să-și fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

unei revolte? — Nu cunosc riturile lor, dar îl cunosc pe Antonius Primus - prin ochii verzi ai lui Valens trecu un fulger de ură. E un om dintr-o bucată. Mândru că e cetățean roman, el, care prin naștere era un biet gal! Știu că soldații lui îl venerează; e de-ajuns să le spună un cuvânt, și îl urmează oriunde. E orgolios, impulsiv, hotărât. Un aliat formidabil, un adversar primejdios. — E incoruptibil? Cu bani obții orice. L-am putea plăti ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
supraveghează tabăra? Poate că pregătesc o ambuscadă. Nu se uită spre noi; suntem prea în spate. Mai bine ai grijă să potolești câinele. Dar Lurr stătea nemișcat, lângă ei. — Și calmează-te. Ce fel de bărbat ești? — Sunt medic, un biet medic, murmură Valerius. Se înveli mai bine cu pătura de lână și-și cuprinse genunchii cu brațele. Își sprijini capul de mușchiul care acoperea bolovanul. Neînarmat, se simțea neputincios; își spuse că prețuia mai puțin decât mușchiul acela sub cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-te s-o faci pe țăranul, strigă de departe Rufus. După serviciul militar veți primi pământ și un împrumut de la stat ca să vă construiți o vilă, să vă cultivați pământul și să vă întemeiați o familie. Eu, care sunt o biată santinelă la graniță, o să fiu țăran pentru câțiva dinari. Toți plaustri erau plini cu pământ. Cele două șanțuri se vedeau clar. Soldații se îmbrăcară în grabă. În clipa aceea, la marginea pădurii, la vreo patru sute de picioare de ei, venind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
alungându-l pe sclavul care îi pusese în față o grămadă de ficăței de sturz; se întoarse apoi spre bucătarul-șef: Îmi pare bine, pentru că Vitellius e crud, desfrânat și hoț. Ești de acord cu mine? — Dar mama lui Vitellius? Biata femeie, o căină paharnicul. Oracolul a prezis că Vitellius va domni multă vreme numai dacă îi va supraviețui mamei sale. Am auzit că Vitellius îi dă tot mai puțină mâncare, ca să moară de foame. Pe mama lui n-am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
apărat de o zeitate - tuși. Și, de parcă n-ar fi destul, mama a murit. Tuși din nou și scuipă. Sabinus făcu un pas înapoi, trecându-și mâinile pe deasupra togii. — Despre mama ta se spune că tu însuți ai otrăvit-o. Biata femeie... Ai ascultat profeția aceea că vei domni multă vreme dacă ai să-i supraviețuiești. Vitellius clătină din cap, izbucnind în hohote. — Dușmanii mei... n-au făcut decât să mă denigreze. Eu sunt nevinovat. — Liniștește-te. Ai plâns în fața poporului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

din ce în ce mai mici de orez și linte. Nu se mai găseau fructe pe nicăieri și abia dacă mai erau câteva legume. Prețurile crescuseră atât de mult, că nu mai cumpăra nimeni puii schilozi din cuștile din fața măcelăriei. În cele din urmă, bietul măcelar trebuise să-i mănânce el însuși, și, după ultimul, fusese forțat să devină vegetarian, la fel ca restul orașului. În lunile acestea, Kulfi devenise enormă și părea să pretindă pentru ea însăși toată energia pământului, să-l stoarcă până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
ochii măriți din cauza a ceea ce văzuseră, plini de importanță din pricina veștilor pe care le aduceau, pelerinii porniră înapoi spre Shahkot. Era un bărbat sus în arborele de guava, un bărbat remarcabil. Știa tot soiul de lucruri. Bandiții îl șantajau pe bietul domn Singh. Un spirit rău se cuibărise în stomacul doamnei Chopra. Ratan Sinha folosise un ulei de păr special care nu avusese nici un efect. Era clar că acest funcționar de la oficiul poștal știa mai multe decât muritorii de rând. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
soare purpuriu pe mare, cu un barcagiu într-o barcă minusculă încremenit la linia orizontului. Salutaaaaare, spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu ești tu băiatul care trimitea în secret scrisori de amor fetei aceleia de la școala mănăstirească? Bietul fotograf fu așa surprins că-și scăpă geanta cu echipamentele. — Nu-i da atenție, spuse împăciuitor domnul Chawla. Știe el cumva lucrurile astea. Dar, te rog, nu-ți face griji, nu mai spun nimănui. Și totuși, în ciuda cuvintelor binevoitoare ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
să apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă într-o stare de indignare, arătându-și gingiile roșii și dinții maronii, aproape că îl făcură pe fotograful care deja se clătina să cadă direct în cap. Îmi pare rău, domnule, spuse bietul fotograf tânăr, nou în meseria sa. Nu pot să fac așa ceva. Mamei nu i-ar plăcea să fac așa o muncă periculoasă. Nu, nu, îl liniști domnul Chawla. e întru totul sigură. Eu însumi am să discut cu mama ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
care să-i amintească de acea zi ciudată din viața lui, când fusese mușcat de Pinky Chawla, aparent fără nici un motiv. De atunci, inima îi bătea mereu cu putere și nu avusese încă suficient curaj că să se încumete afară. Bietul băiat, spunea familia sa, douăsprezece femei și trei bărbați, plescăind din limbi sub camera lui, privind în sus spre locul unde, dincolo de tavanul de deasupra lor Hungry Hop stătea la ferestră și-și pipăia urechea ceas de ceas. Chiar că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]