5,261 matches
-
pe care le ardea atât de tare glasul ei pătimaș, încît nu le puteam reține nici o clipă înțelesul... Vino, draga mea-n grădină... Cu dorul care suspină... cuvinte ridicule, dar ce văitături fermecătoare cu care parcă se elibera de un blestem al clipei, care totuși o subjuga, dar o și înspăimînta de suferințele viitoaie pe care le presimțea... Un cântec aduce altul, de la sine, țâșnea imediat după o tăcere de o clipă, cânta cu întreaga ei ființă și se consuma ca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
unul la granița dintre identitate furată și identitate regăsită și care îmbină planuri istorice și planuri personale într-o scriere densă, îndrăzneață și aromată. Altfel spus, în Bastarda Istanbulului se întâlnesc două lumi - cea „nouă“, emancipată, și cea a tradițiilor, blestemelor și supunerii, înrădăcinată -, pentru a revela frumusețea alegerilor proprii, dar și tumultul repercusiunilor istorice asupra societății și-a individului „în ansamblu“. Și, deși tentația ar fi (fost) mare, Shafak nu lasă să se strecoare în roman nici urmă de ranchiună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
demult, totuși, îmi trimeteau o adiere de durere din mormântul trecutului. Iar Chiva, alături, se gândea cu ochii negri, mari, nemișcați. Deodată zise cu glasul moale: — Și maica a păcătuit cu stăpânul cel vechi al moșiei... Acuma, parcă-i un blestem!... Începu a râde întorcându-și fața spre mine: Lasă, Niculiță, nu-i nimic; poate n-o să mai afle nimeni! Și închise ochii, plecându-se spre mine, ca s-o sărut. Înfiorat, amețit de dragoste, pornii spre Sărățeni călare, prin lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimic. Se duse tropăind spre gară, molfăindu-și bucățica de pâne, și în sufletu-i întunecat abia acuma se lămurea o durere și creștea o nădejde. Iar în jurul fetei se adunară cele trei femei, cu vorba plină de spaimă și blesteme. Mormăind întunecată, moașa Etel cerea zaharnița și cafeaua. Apoi desfăcu o legăturică murdară, plecându-și nasul coroiat și ochii mici spre ea. Haia o urmărea cu privirile prin casă, fără nici un cuvânt. Înțelegea că i se pregătește ceva, avea nădejdi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rog frumos să-mi spuneți dacă place-vă paparada cu clisă, și dac-ajunge de zece ouă. Așa am blăstămat eu, domnilor mei dragi, războiul acela care mi l-a luat pe Culi acum zece ani, cât am răgușit de blesteme și mi-am ros genunchii de metanii la biserică; iar câte slujbe am dat la popă, puteam să cumpăr o vacă. M-am temut că nu s-a mai întoarce, dar Maica Precistă mi l-a adus. Așa m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dodo și prefera, ca și el, să asculte. Ehoan, ce nume mai era și ăsta? poate de aceea toți îl evitau și îi ziceau simplu Hingherul, alergase toată viața după câini să-i prindă și tocmai la picioare îl lovise blestemul câinilor capturați. I se umflau și, din pricina asta, avea mereu neplăceri. Își lărgise pantofii, udîndu-i cu apă și pe urmă purtîndu-i uzi, dar degeaba. Când picioarele i se făceau ca niște butii, nu se mai putea încălța. Trebuia să meargă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu oglinzi; nu vroiau să riște o descoperire care i-ar fi lăsat singuri. Și trăgeam concluzia că sala cu oglinzi reprezenta pentru bătrâni un fel de mister fără vârstă ce putea fi profanat și pierdut; o vrajă sau un blestem de care aveau nevoie pentru a da un rost ori o scuză azilului și în legătură cu care erau liberi să-și bată gura oricât cu condiția să nu-i ridice vălul. Nimeni n-ar fi putut să spună când anume apăruse
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
moment să-l văd zdrobindu-se, și o pisică bălțată care urmarea zborul negru al liliacului și se lingea pe buze, probabil în așteptarea cadavrului. Ceva se întîmpla în acel oraș și nu pricepeam ce. Exista un secret sau un blestem pe care nu reușeam să-l dezleg în nici un fel până ce, deodată, printre pietrele bombate cu care era pietruită strada am văzut licărind limbile șerpuitoare ale unui foc verde care urca prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de zile i-a respins pe toți pescarii care i-au dat târcoale și i-au bătut seara la poartă în speranța că-i va pofti în casă și în patul ei, până ce s-a răspândit zvonul că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată. Ceea ce, în parte, era chiar adevărat. În nopțile ploioase, când vântul făcea să scârțâie gutuiul sălbatec de la poartă și aducea dinspre pădurea de sălcii mugetele cerbilor, se înfricoșa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un șarpe boa care a înghițit viață și abia acum o digeră și care simte că propria lui viață îl ucide. Furtuna pe care o aștept am văzut-o, știu cum arată. Mai întîi cerul se face negru ca un blestem. Apoi vântul devine besmetic. Ridică valurile, dacă suflă pe țărmul mării, sau încovoaie copacii ca aici. Mirosurile par stătute, dulcegi, ca putregaiul, și aștepți ceva care să le măture, să purifice aerul și sufletele. Nu știi dacă vei muri sau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
apă cu obișnuitele precauții caraghioase ale unuia care nu știe la o vârstă înaintată să înoate. Chicotea și fugea înapoi de cum îi ajungea apa până la genunchi. Deodată, din bălării, a țâșnit un buldog furios care s-a repezit ca un blestem negru asupra lui. Toți cei care ne aflam pe țărm am înlemnit pentru că, ne-am dat seama, câinele avea moartea înscrisă în ochi. L-am văzut pe individ încercînd să fugă în apă, lovind dezordonat apa cu mâinile, ba chiar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rară ca apa". La ce-i servea puterea Bătrânului dacă nu se mai bucura de nimic? Era stăpân absolut, dar și captiv absolut. Trăia ca un ascet, ca un invalid, într-o peșteră strălucitoare, domeniul și închisoarea lui, mântuirea și blestemul lui, unde era și boală și bolnav. Și nu țineam, deloc să-i semăn, adică să mă frustrez și eu. Nu mă mai întrebam de ce nu se duceau și bătrânii în sala cu oglinzi, acum mi se părea normal ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trimiți în fundul iadului. Altfel te cred slab sau imbecil." Laura mi-a propus în acele zile de câteva ori să plecăm din azil. Părea îngrijorată de situația mea. Numai că eu am suferit mereu de această meteahnă sau de acest blestem: cei care doreau să mă câștige mă pierdeau. "Unde să mergem? îi răspundeam. Lasă că o să treacă." 30 În timp ce-mi curățăm pușca în curtea Martei, am atins din greșeală trăgaciul și, în aceeași clipă, am simțit o durere
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Bătrânului. Mă gândisem să sap într-o noapte o groapă, să o umplu cu un maldăr de frunze, să o acopăr cu pământ și pe urmă să răspândesc zvonul în azil că Bătrânul formulase cu limbă de moarte un greu blestem împotriva celor care ar îndrăzni să se atingă în vreun fel de mormântul lui. Nici ceremonie funerară nu dorise. Hotărâse să fie înmormîntat noaptea și numai eu să asist. Eu să-i sap groapa, eu să-l așez pe frunze
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Era poate un mesager al destinului, un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea ațipi. Acele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
potoli? ― Adică tu crezi că... ― Eu nu cred nimic, mă întrerupse, nervos, Dinu. Te-ai jucat cu lucruri cu care în general nu te poți juca nepedepsit. Roagă-te să nu fie curiozitatea Mopsului mai puternică decât teama de un blestem. Despărțindu-mă de Dinu, am pornit spre sala cu oglinzi. Se făcuse seară și n-aveam nici un chef să mai ascult avertismentele bufniței. Preferam să uit, sub lumina scânteietoare a candelabrului, atmosfera de panică din azil. Pe deasupra, trebuia să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întregi de fulgi la preț destul de mic. La întoarcerea gospodinelor de la munca câmpului le umplea plânsul văzându-și orătăniile în pielea goală pe un frig destul de aprig afară, acestea trebuiau să stea închise până le creștea din nou puful. La blestemele femeilor el le recomanda să le țină la cald și să nu le scape la apă să nu moară, astfel a făcut destule neplăceri și în această nouă meserie a lui. El era conșiderat județcătorul litigiilor țigănești, și ori de câte ori era
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
soțul ei. Nutrind o ură adâncă față de bărbatul care i-a provocat cumplitul sfârșit, ea se transformă într-o fantomă, ivindu-se, desfigurată, în fața soțului ei, pentru a-l blestema". Acesta este, pe scurt, și subiectul filmului Ju-on (titlul semnificând blestemul personificat de o fantomă încărcată de invidie): bolnav de gelozie, un bărbat își ucide cu brutalitate soția și copilul, iar aceștia, plini de ură, caută să se razbune pe oamenii care le calcă pragul casei. Dacă, în Night of the
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dorințe imposibil de îndeplinit, își trăiește realitatea stearpă a căsniciei care o condamnă la servitute și la singurătate fără nici o sfâșiere sufletească, cu pace în suflet și zâmbet pe buze, fără nici un gând de a căuta altceva mai bun, fără blesteme asupra sorții triste și nedrepte. Ea se simte, astfel, de cele mai multe ori, cu adevărat mai mulțumită și mai împlinită în contururile propriei existențe decât surata ei occidentală, care are acces la pasiunea nestăvilită, la libertatea de acțiune, la posibilitatea de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de pin, a cărui cenușă, matsuhai, dacă avem noroc, va pluti, în rotiri de neprevăzut, în măruntaiele cuptorului (alchimic, suspinam cu nesfârșită langoare, cuvânt pe care el l-ar fi înțeles la fel de puțin ca și pe suspinul meu mâncat de blestemul ironiei și al autoironiei vechiului continent Mr. Moon, precum toți japonezii, nu știe ce înseamnă ironia) și, atunci când se va pogorî asupra ofrandelor noastre, se va uni cu lutul roșcat și va naște motive ciudate, cu luciu verde-închis. În așteptarea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o definiție canonică, dar care nu este, prin aceasta, mai puțin adevărată. Exaltăm aici singura valoare care ne permite să trăim la intensitatea dorită: libertatea de a alege. Conceptul de opțiune lipsită de constrângeri constituie, simultan, o binecuvântare și un blestem, fiindcă implicațiile unui act deliberat instituie, ad libitum, ordine sau haos în universul care te înconjoară. Nimeni nu ne-a revelat însă aceste lucruri; a trebuit să le descoperim singuri. Și, după aceea, a fost necesar să hotărâm cu răbdare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de iarnă adevărată. Doar ciulinii satului, mânați de vânt și de timp rău, și au început horirea neînțeleasă, cum neînțelese rămân, prin vreme, faptele și vorbele câinoase și făr’ de noimă ale unora. În urmă - doar suferință, încrâncenare, ură și blesteme... O toamnă cenușie și tristă... Șapte ani lipsiți de bucurie, secătuiți de lumină și frumusețe, dominați de o atmosferă sumbră, de privațiuni fără seamăn și umilințe nenumărate... Cinci dintre ei, petrecuți la izolare. Totală și desăvârșită. De chipuri și voci
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
picturile ei și o o poză cu bunicul. Avantajul morții la tinerețe este că nimeni nu va ști cum te umpli de riduri și nervi. De când a murit, nimeni nu i-a mai dat glas, nici măcar pentru o replică la blestemele bunicii. Pentru prima dată de când vin la ea, și balamalele ei tac cum tac oamenii când își pierd sensul. A scos ușa pentru sora ei, ca să poată ajunge, sprijinită în cadru, la veceu. Îmi trag chiloții în fața oglinzii și oftez
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]