4,932 matches
-
ci-și împreunau mâinile în rugăciune sau își ștergeau ochii de lacrimi. Barca luneca pașnic pe suprafața lacului. Când întoarse capul, Gessho văzu Castelul Takamatsu rămas la bună distanță în urmă, barca ajungând la jumătatea distanței dintre castel și Nasul Broaștei. — Ajunge, îl instrui Muneharu pe vâslaș. Omul ridică vâsla, fără o vorbă. Nu aveau mult de așteptat. Când barca pornise de la castel, o altă barcă plecase de la Nasul Broaștei. Aceasta îl aducea pe martorul lui Hideyoshi, Horio Mosuke. La proră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în urmă, barca ajungând la jumătatea distanței dintre castel și Nasul Broaștei. — Ajunge, îl instrui Muneharu pe vâslaș. Omul ridică vâsla, fără o vorbă. Nu aveau mult de așteptat. Când barca pornise de la castel, o altă barcă plecase de la Nasul Broaștei. Aceasta îl aducea pe martorul lui Hideyoshi, Horio Mosuke. La proră, fusese fixat un mic fanion roșu, iar pe puntea de lemn era întinsă o carpetă stacojie. Mica luntre care-l purta pe Muneharu, în roba morții, plutea ușor, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o cameră. Tocmai li se spunea că se terminase construcția fortificațiilor de pe Muntele Komaki. — Deci, Hideyoshi a venit, murmură Ieyasu. În timp ce el și ceilalți se uitau unii la alții, zâmbi, cu pielea de sub ochi încrețindu-i-se ca a unei broaște țestoase. Totul se întâmpla exact așa cum prevăzuse. Hideyoshi fusese întotdeauna iute la pornire, iar faptul că de data asta nu-și mai manifesta obișnuita repeziciune îi pricinuise lui Ieyasu alte temeri. Oare urma să-și stabilească bastionul în Ise sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
blond purtând o vestă roșie și un papion pepit desena așezat la piciorul unei sălcii pletoase. Între genunchi ținea cartonul pe care desena, iar în mâna stângă un mănunchi de creioane. Lângă trunchiul gros și aplecat al sălciei stătea o broască verde, albă pe burtă. Băiatul privea drept înainte, undeva peste întinderea lacului, din care se vedea doar o fâșie îngustă de apă ajungându-i, albastră, chiar până la picioare. Lucian ridică încet capacul. Zâmbi cu un fior de plăcere în suflet
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
privit. PAGINĂ NOUĂ DOMNUL DIRECTOR Într-un alt loc al Existenței era, ce-i drept, mult mai liniște. Cel puțin așa părea. Directorul Liceului de Reparat Garnituri de Tren, stimabilul domn Michael Berzelius Clossettino, răsuci de nouă ori cheia în broasca ușii biroului său, după care intră, precaut. Adulmeca ceva ce nu-i dădea liniște, deși aerul proaspăt ce îi intra în birou prin geamul larg deschis nu putea decât să-l bucure. Altceva îl deranja. Craniul său pleșuv părea liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
azi nu se dă salariul, îl anunță rânjind doamna Palade peste două săptămâni, în biroul ei. - Înțeleg, zise Abdulah, cu fața suptă de foame. Și totuși, nu credeți că... Deodată, un zgomot necunoscut îl opri brusc. Părea că orăcăise o broască și în același timp se bășise un urs. Intrigați, Abdulah și doamna Palade se uitară în toate părțile, încercând să vadă cum și de unde vine sunetul. În clipa în care se auzi din nou, însă, Abdulah fugi din birou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și am băgat în ea un gogoloi de hârtie, în timp ce-mi imaginam că nu-i un simplu tub Bergmann, ci o suflătoare adevărată, din lemn, iar gogoloiul are la capăt nu un ac cu gămălie, ci otravă pentru broaște, iar războiul este unul adevărat, pe viață și pe moarte, apoi mi-am scos și cuțitul, gândindu-mă că e unul de luat scalpul, a cărui lamă ascuțită ca un brici se plimbă pe pielea capului, urmărind linia căștii capilare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a întors în peștera ei. Roland, după această ispravă, a cerut Morganei cheile temniței, iar zâna , făcând acum o mutră binevoitoare, i-a întins o cheie de argint, spunându-i să umble binișor cu ea, fiindcă dacă ar sparge broasca, vor fi pierduți cu toții; un sfat care-l puse pe gânduri și l-a făcut să-și spună că Puțini dintre aceia care o urmăresc Se pricep să umble cu cheile Fortunei. Ținând încă zâna vârtos de ciuf, Roland a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-l puse pe gânduri și l-a făcut să-și spună că Puțini dintre aceia care o urmăresc Se pricep să umble cu cheile Fortunei. Ținând încă zâna vârtos de ciuf, Roland a pornit spre temniță, a răsucit cheia în broască fără s-o strice - și a dat drumul prizonierilor. Printre aceștia se aflau: Florismart, Rinaldo și mulți alți cavaleri de frunte ai Franței. Morgana s-a făcut întretimp nevăzută, iar cavalerii, sub conducerea lui Roland, s-au întors pe drumul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
semenii lor. Unii suflau în cornuri, alții ciocăneau în niște cupe, unii erau înarmați cu țăpoaie, alții cu furci. Unul dintre ei , care părea să fie căpetenia avea un pântec enorm și un cap mare și rotund, el călărea o broască șestoasă care o apuca când într-o parte când într-alta. Unul dintre acești monștri care, ca înfățișare se apropia întrucâtva de om, dar avea gât,urechi și bot de câine, a început să latre cu furie la Rogero, pentru
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
brutală și haotică. Sub pat am descoperit o sticlă neîncepută de rom - ascunsă acolo, probabil, de Felix - și am început s-o abordez. Am sărit de câteva ori pe capacul geamantanului, după ce, în prealabil, îmi înșurubasem hotărât degetul mare în broasca valizei. La un moment dat m-am trântit pe pat și, după câte se pare, am adormit câteva minute. M-a trezit telefonul. Am tras suav un gât de rom și mi-am aprins o țigară ca atunci când mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ți-o fac? Gol cum eram, aveam încă în poală portmoneul de forma unui prezervativ. Lăsasem deja patruzeci de parai la ușă. Cât costă luatul la labă? Ei, hai, tu cât socoți? Am spus, străbătut de un fior: — Cincizeci de broaște. — Ascultă-mă, îmi spuse She-She. De ce nu te îmbraci imediat, să te duci pe Seventh Avenue sau pe Forty-Second Street? Dacă tot vrei să cheltui cincizeci de dolari poate te ajută alea de acolo. Cincizeci de dolari? Nimeni nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dat la fund. Dea. Legea militară. Legea marțială. Un tip cu nume de cură contra mahmurelii conduce toată afacerea. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să tripleze toate prețurile, asta a făcut javra aia cu ochi de broască. Nu prea mai auzi nimic despre Lech Walesa, cel cu buze subțiri și pieptul scofâlcit. Danuta a născut fără probleme, dar ea stă deja pe picioarele ei, luptându-se pentru ea și toți copiii ei. Unde-o fi fata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
puteam lua ochii de la mersul grațios al Ioa nei care făcea ca deplasarea mea, târând geamantanul, să semene cu mișcarea unui dulap pe rotile. Prietena mea ne urma intimidată. La capătul culoarului, gazda s-a oprit, a potrivit cheile în broască și ne-a deschis ușa, poftindu-ne înăuntru. Am intrat într-o încăpere ușor prăfuită, înțesată cu tablouri de diverse mărimi, în culori de o armonie ciudată, topindu-se unele într-altele ca în vis: păreau ceruri cu stele căzătoare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
la locul său. Filozoful urbei - studiase, cândva, la H., avea și o decorație primită acolo - era prieten de-o viață cu Profesorul de naturale. Localnicii nu dădeau prea mulți bani pe nici unul. Primul umbla numai cu cărți grecești, celălalt vâra broaște și șerpi în formol. Prindea fluturi. Nu aveau familie, casă, locuiau la pensiune; când le-ar fi venit vremea, îngropăciunea ar fi căzut în grija Primăriei. „Povestea asta cu orologiul a înnebunit toate babele din târg, chiar și pe mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
iar atunci pălăvrăgeau despre întâmplări de pomină petrecute pe meleagurile de unde veniseră sau numai în mintea lor. Povesteau despre femei cu două capete, despre rîul care urcă la deal și despre omul care mănâncă fier; despre câini care guiță, despre broaște roșii și despre licurici cât pumnul. Despre iarba fiarelor și despre cântecul păsării-stea, pasăre ce coboară din Ursa Mare odată la o mie de ani... Pâlcuri, pâlcuri, cei veniți de aiurea treceau prin dreptul orologiului; întorcându-și privirile, unii încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
le-a dat azil pe moșia Lăzăreștii, lângă Prut. Aci Grigorie a chemat un popă și s-a cununat cu ea bisericește. Contesa era o femeie grasă și puternică, care-a atras atenția țăranilor prin împrejurarea că mânca cocostârci și broaște fripte. Voda Sturza, care nu voia să recunoască, căsătoria, a văzut-o cu toate astea de departe și, om de rasă, a avut o magnifică plăcere și milă de rasa puternica a acestei femei. Se zice că în împreunările lor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Adso; tânărul învățăcel descoperă “viziuni groaznice la privit și justificate în locul acela numai datorită puterii lor de parabolă și alegorie, sau pentru învățătura morală pe care o transmiteau (...); și am văzut o femeie depravată goală și descărnată, roasă de scârbavnice broaște râioase, suptă de șerpi, împreună cu un satir cu burta umflată și cu picioarele de grifon, acoperite de peri zbârliți, cu gura obscenă, care-și striga propria pedeapsă, și am văzut un zgârcit înghețat de gheața morții (...) pradă îngrozită unei cohorte
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Am trimis deja pe cineva, îi răspunse fără să-l privească, cu calmul plin de insolență al subalternului care s-a dovedit mai eficient decât șeful. După o clipă sosi și executorul. — I-am zdrobit capul de perete, povesti. O broască... S-a spart ca un ou. Tot creierul ăla pe perete... — Hai să plecăm! îl întrerupse Chereas. E mort, hai, că vine cineva, să plecăm! Întorcându-se, îl văzu pe tânărul Helikon care alerga înnebunit spre ei, cu brațele întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Adrian Maniu (ilustrat de Theodor Pallady) este un exercițiu demitizant, violent imagist, verslibrist și improvizatoric. Un estetism cu trăsături vădit expresioniste: stridență caricaturală, deformare grotescă, punctat de indicații scenice ironice, detașate, ireverențioase: „E atît de monoton prea tîrziu: în plus broaștele albe au ochelari de bronz pentru cadranul lunei din care au căzut orele” Figura Salomeei a inspirat, de asemenea, creația plastică a numeroși pictori și sculptori ai vremii, de la Gustave Moreau (maestrul lui Pallady!) la Alexandr Archipenko. Procedeele metapoetice apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradițională a acestui poem (compus altminteri din versuri albe, fracturate) indică o răsturnare radicală a valorilor înalte, imagine a negativității absolute: „Să ne coborîm în rîpa/ Care-i Dumnezeu cînd cască/ Să ne oglindim în lacul/ Cu mătăsuri lungi de broască”. Imaginea alienantă a provinciei nu mai este cea din textele bacoviene, de pildă. Ceva esențial s-a schimbat, începînd cu atitudinea: agresiv-ironică, provocatoare, șarjată. Programatică, sistematică, deriziunea maculează blasfemiator sublimul. Pe cer, păsările sînt asemenea urmelor/dejecțiilor lăsate de muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
schimbat, începînd cu atitudinea: agresiv-ironică, provocatoare, șarjată. Programatică, sistematică, deriziunea maculează blasfemiator sublimul. Pe cer, păsările sînt asemenea urmelor/dejecțiilor lăsate de muște. Rîpa e Dumnezeu cînd cască. Lacul - topos romantic, naturist al oglindirii înaltului - e acoperit cu mătăsuri... de broască. Puritatea, moralitatea sînt caricate, nu fără o sugestie sinistră în final („doliu alb la fecioara vecinului”)... Nu foarte spectaculos, „Jurnalul săptămînii“ prezintă un concert de gală desfășurat la Palatul Ateneului, susținut de cîntărețul rus Boris Mezențov. O altă notă conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
superior-amuzate face diferența, în pofida facilității sau banalității unor „sentințe”. Sub titlul Încercări pentru restabilirea moralităței în fabulele regretatului La Fontaine sînt „restabilite” adevărul și moralitatea - ambele „compromise” - din cîteva fabule clasice: „Greierele și Furnica“, „Lupul și Mielul“, „Corbul și Vulpea“, „Broasca și Boul“. În toate aceste cazuri, vechea morală e denunțată - funambulesc și amuzat - ca fiind rezultatul unor neînțelegeri, al unor confuzii sau al unor simplificări nejustificate. Cu alte cuvinte, ca prejudecată. „Lecția lor - notează Ov.S. Crohmălniceanu - e răsturnată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nu este însă vorba de așa ceva: morala textelor lui Costin nu e absentă, ci doar întoarsă și paradoxală. Nu atît „natura umană” este însă în chestie aici, ci mai degrabă natur-cultura umană și lenea de a gîndi. Varianta „corectă” la „Broasca și Boul“ este „autentificată” parodic printr-o cerere către autoritatea politico-administrativă - Ministrul Instrucțiunii Publice - cu adresa și profesiunea autorului: autoritatea publică este, astfel, „flatată” pentru meritele „patrimoniale” și consecințele politice pe care o asemenea reparațiune morală le-ar putea aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cerșetorul sări drept în picioare și era gata să o rupă de fugă. N-a putut,însă, din cauza lunganului. Acesta-l apucase, cu o mână, de beregată, și îl strângea, cu putere,încât, Călin Ciolca începu să facă ochii, ca broasca, atunci când zice mioarc. Stai pe loc, măi domnișorule Buză de iepure, că, după negul de la ceafă, după buzișoara aia, a ta, de iepure, te-am recunoscut, trecând, pe lângă tine, și venindu ți din spate. Îl mai slăbi din strânsoare. Unde
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]