5,695 matches
-
îngerul serios. Odată el își simți capul plin de cântece. Asemenea ca un stup de albine, ariile roiau limpezi, dulci, clare în mintea lui îmbătată, stelele păreau că se mișcă după tactul lor; îngerii ce treceau surâzând pe lângă el îngânau cântările ce lui îi treceau prin minte. [...] iar un înger, cel mai frumos ce l-a văzut în solarul lui vis, cânta din arfă un cântec atât de cunoscut... notă cu notă el îl prezicea... Aerul cel alb rumenea de voluptatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
al mării crunt abis132. Cântecul și visul sunt indestructibile în laboratorul poetic al geniului, tocmai pentru că poetul noi spune El (adică noi, geniile) l-avem din cer133. Datul acesta, transpus în poezie (N-auzim noaptea armonia din pleiade?/ Oceanele-nfinirei o cântare-mi par c-ascult134), îl face să confunde murmurul universului tainic, perceput în toată măreția sa, cu versul său muzical și armonic. El n-are nimic comun cu atonalitatea: Și blânde, triste glasuri din vuiet se desfac,/ Acușa la ureche-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Așadar, puterea magică supremă e adunată în mâinile poetului, prin darul animării muzicale a cosmosului 142. Și ca un corolar a toate, în Luceafărul Demiurgul accentuează atotputernicia cântului asupra universului: Vrei să dau glas acelei guri/ Ca dup-a ei cântare/ Să se ia munții cu păduri/ Și insulele-n mare?143 În relația biunivocă a omului cu natura, dialogul acestora este dat de sonurile introduse de cel dintâi în țesătura muzicală a lumii 144. Originile acestei cântări-comuniune sunt date de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu flori cu-al basmelor tesaur 146. Acolo, În valea viselor erau codri de cânturi/ Und-arfe arbori suspinau în vânturi 147. Muza poetului îi inspiră sunete melodice, fiind și ea o prezență prin pădurile de basme, pe unde trece fluviul cântării 148: Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi,/ Și prin somn auzi-vom bucium/ De la stânele de oi149. Chiar atunci când este vorba de maestrul maeștrilor, Shakespeare, există un alt maestru, care viu mă ține/ [...] Și de cât tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îl guvernează 152. Muzica sferelor se iscă în auzul fin al poetului odată cu debutul; o atestă cunoscutul poem, La mormântul lui Aron Pumnul, unde se află versurile: Colò unde te-așteaptă toți îngerii în cor,/ Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare 153. Pe tot parcursul creației, apa sună-ncetișor, un freamăt lin trece din ram în ram, totul este Blând îngânat de-al valurilor glas.// Un bucium cântă tainic cu dulceață,/ Sunând din ce în ce tot mai aproape 154... De altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nordului întregește și completează muzicalitatea interioară a versurilor, ridicându-le într-un plan al rafinării demn de Orfeu însuși: O muzică tristă, adânc-voluptoasă,/ Pătrunde-acea lume de flori și miroasă;/ Și verzile lanuri se leagănă-n lună/ Și lacuri cadența cântărilor sună158. Tot ce pare în afara mișcării, a muzicii celeste nu există în fapt, căci toată strigarea, vuirea, sunarea/ E surdă ca ceriul, e moartă ca marea 159. Într-o perioadă când oricare cap îngust un geniu pară-și160, Eminescu are curajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Nu scapi de tine însuși, cum ești trebui să fii162. Definiția aceasta se traduce în substanța poetică prin statornicirea poetului într-o iubire adânc întemeiată metafizic și nedespărțită de cântec. Învierea atinge culmi de sunete extrem de rafinate, închinate unicului Cristos: Cântări și laude-nălțăm/ Noi, Ție Unuia,/ Primindu-L cu psalme și ramuri/ Plecați-vă neamuri,/ Cântând Aleluia!163 Aici nu există versificație și nici nu este loc de muzicalitate în sensul obișnuit al cuvântului. Răsai asupra mea, lumină lină,/ Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
172 (s.a.). Altfel spus, cântecul era predestinat să însemne o cale a confruntării cu misterul final 173. Poetul se proiectează în viitorul său de după moarte: Parcă mă văd murind... în umbra porții/ Așteaptă cei ce vor să mă îngroape.../ Aud cântări și văd lumini de torții 174. Altădată, în Mai am un singur dor, Eminescu își exprimă dorința de a trece dincolo tot în sunetul cântului: De voi muri curând,/ În liniștea serii/ Să mă duceți cântând/ La marginea mării 175
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
175. Nimic nu este întâmplător. În Geniu pustiu, Sofia moare cufundându-și ultima suflare a vieții în sunetele pianului. Poesis, la rândul ei, va avea aceeași soartă, cu deosebirea că aceasta din urmă își va acompania moartea cu propria-i cântare. O muzică atât de rafinată se întrețese în Mortua est!, încât din durerea morții răzbate doar vraja ei diafană: O rază te-nalță, un cântec te duce/ Cu brațele albe pe piept puse cruce,/ Când torsul s-aude l-al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în Lasă-ți lumea... (Tânguiosul bucium sună,/ L-ascultăm cu-atâta drag,/ Pe când iese dulcea lună/ Din tr-o rariște de fag191), când repetabil ca un ecou după moarte: Și cum va înceta/ Al inimii sbucium,/ Ce dulce-mi va suna/ Cântarea de bucium!192 Aceste sunete, la care se adaugă și cel al clopotului, dau împreună semnele cele mai obișnuite ale prezenței umane în univers 193. Dacă primele două au un rol prin definiție muzical, clopotul, care poartă în el mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
buciumul și clopotul au valențe echidistante în rezonanțele auditive și sentimentale ale poetului este exprimat de apariția lor simultană: S-aud din bucium cânt/ Să sune talanga 199. Mai mult, ele se asimilează comuniunii cu natura: Am auzit a stelelor cântare/ Al mării glas, al râurilor grai/ A frunzelor umilă suspinare/ Mișcate-n freamăt de-al vântului vai!/ În codrii cei adânci și nalți în zare/ De tânăr auzeam păsări din rai/ Cu glas de aur aerul tremurând/ Din iarbă florile-auzeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tânăr auzeam păsări din rai/ Cu glas de aur aerul tremurând/ Din iarbă florile-auzeam crescând 200. Asociat cu sunetul clopotului, îngerul iubirii urcă spre cer, generând senzații muzicale prin excelență: Iar prin cerul meu cu raze plutești îngere rosalb/ Cum cântarea cea de clopot prin senina noapte trece 201. Proza eminesciană însăși întărește în imagini convingătoare și pline de melancolie acea senzație a liniștii de dinaintea serii, la care clopotul contribuie plin de muzicalitate: Încet, încet painjinișul cel roș se lărgi, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
gândirii, care se face prin vis și somn232. Visul capătă valențe multiple: în Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie spre exemplu un colorit sumbru: Vis de răzbunare negru ca mormântul 233; în La Heliade, unul serafic: Ca visul e cântarea ce-o-ntoană Eol dulce 234, sau, în Amorul unei marmure, unul inocent: Ca visul pe-un copil 235. Mai mult decât atât, proiectat în urmă, trecutul nu este nimic altceva decât Visuri trecute, uscate flori/ Ce-ați fost viața vieții mele236
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
brad (s.n.)277. Dar nu numai luna, ci și Stelele curg raze din ele lin pică278. Totul este mișcare: Stelele-n cer mișcă auritele zodii 279, lumina însăși călătorește în spațiul intergalactic Ca amintirea din trecut/ Încet încet se suie280. Cântarea însăși sboar-amorțită ca un glas de vânt281, stelele curg încet la vale282, norii trec lunecând pe ceruri 283. Zborul păsărilor generează un impuls imitativ: Între nouri și-ntre mare/ Zboară păsări călătoare,/ Cum nu pot și eu să zbor,/ Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu contează ce s-a premiat, existau, la sertar, opere de greutate, altele tocmai se plămădeau din mers. Aș! Sertarele, goale. După "Mitrea Cocor", Sadoveanu n-a mai dat nimic ("Nicoară Potcoavă" e reluarea "Șoimilor", din 1904), Arghezi, după premierea "Cântării omului", așișderea. Premiul de Stat n-a fost, pentru scriitorul român, elixir de viață (literară) lungă, ci mai degrabă i-a marcat sfârșitul... O cercetare semnată de Alexandru-Murad Mironov se intitulează "Beneficii, privilegii și recompense (aici lipsește o virgulă) sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
credeți, dar la scurt timp se înnoura și-ncepea ploaia care ținea toată noaptea. Bine, nu se întâmpla întotdeauna, dar în orice caz, oamenii erau mai buni și Dumnezeu parcă mai înțelegător cu poporănii. Se termina și cu joaca, cu cântările aducătoare de ploaie. Ni se repartizau treburile. Eu eram norocoasă că mă ocupam de croșetat, tricotat, coseam flori frumoase pe pânză, bluzițe, cămășuțe, dar mai țineam și cartea pe genunchi și învățam poezii. Ce mult îmi plăcea de Coșbuc: Ești
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
se trăiește la intensitate maximă”, a spus cineva... Flăcările galbene ale lumânărilor, jucau pe chipurile sfinților din icoane, parcă la fiecare răsuflare a lor...Slava soborului preoțesc și corului, se înălța într-un chip divin... Părea că și Dumnezeu asculta cântarea lor, ca pe o revărsare a inimilor...ca o fugă de sub poverile pământești, la adăpostul aripilor dumnezeirii. Localnicii au prins „mare drag”, de refugiații „de la Moldova”, dar mai ales de elevi, care prin purtare, le-au cucerit inimile... Pe zi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lăsând în urmă doar ecoul cântecului, care încă mai plutea în aer. „ Da’ ce-i, dom’ Părinte... ce rău au făcut feciorii ?!”, s-au pornit gospodarii, mâniați că li s-a stricat „gostia”.. Lăsați, dom’ Părinte feciorii să-și gată cântarea, că tare fain or mai zâs..!” În timpul ăsta, noi eram cu capul sub pătura, așteptând cu înfrigurare să se apropie prăpădul lumii... Știam doar, ce ne așteaptă când Sfinția Sa e furios... cel puțin groaza unei mustrări... s-o ținem minte
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
barbă.. „Când Jupiter vrea să piardă pe cineva, îi ia mai întâi mințile..!”, așa zice o vorbă veche... și, scârbit de spectacolul stradal, se pierdu în mulțime. Ascultam vacarmul din Piață.. și,trăiam ciudata senzație, că se aducea ofrandă, prin cântare de biruință, „marei reforme”... a izgonirii noastre.. Elevii seminariști au privit în față realitatea brutală, rea și dușmănoasă. Reforma învățământului nu se limita, doar, la desființarea unei școli de prestigiu.. ea însemna distrugerea unui sistem de învățământ, ajuns printre cele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nepovestită... aceea, care numai auzită, poate... pe mulți îi înspăimântă... „Am povestit-o...și astfel am săvârșit cuvântul... Sfârșit și lui Dumnezeu laudă!...” Sfârșindu-mi și eu cuvântul, adaug doar: laudă și autorului acestei cărți, deopotrivă cronică a istoriei și cântare de slavă și recunoștință față de școala care a fost. Pentru toată lumea, bun îndemn la cititul cărții, care în mod sigur va fi folos de zăbavă...
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Nu cumva e vorba de un simulacru? Dar și în cântecele funebre ale băștinașilor există această „altă lume”. Potrivit geților, după moarte vom putea să regăsim totul, căci dincolo de viață vor exista aceleași lucruri. Aici, când moare cineva, se rostesc cântări inițiatice, categoric foarte frumoase. Pe pământul ăsta, mai cu seamă femeile sunt cele care țin în viață miturile. Reprezentările lor par mai simple decât ale noastre, dar cu siguranță mult mai profunde. Oricum, au efect terapeutic asupra sufletului. Lupii transparenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a devenit o obsesie. Ca să se justifice pentru că a săvârșit un gest atât de grav, ce a adus-o în stare să-și nesocotească propriul ei sânge, Medeea se întreabă dacă n-a fost victima vrăjilor lui Iason și a cântării lui Orfeu. Astfel, ea încearcă să transfere îngrozitoarea crimă asupra seducătorului ei. Dar oare Orfeu este chiar nevinovat? El a făcut parte dintre ciracii lui Iason, girând astfel o aventură antieroică. Nu se înțelege cum de a acceptat, ca poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o colină acoperită de brazi; acolo se aud multe păsări, între care și cucul. După legenda pe care Aia mi-a relatat-o, primăvara cântecul acestei păsări trebuie auzit numai când ești deja în mișcare. Dacă cineva e surprins de cântarea orfică înainte să se fi trezit bine, insul acela e menit morții. Și datorită acestui motiv, cum sunt foarte superstițios, am luat obiceiul să mă scol cât mai devreme și să mă preumblu pe poteca de la poalele colinei. Azi am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Adrian Dinu. Cu trupa de teatru de la Liceul Economic am avut și o pățanie care se putea solda cu consecințe nefaste. Doar solidaritatea directorului și a colegilor de la școală ne-au salvat. Repertoriul pentru concursurile artistice din cadrul diverselor etape ale Cântării României era de neeludat. În fine, dorind să concurăm, am îndrăznit să colorez puțin regizoral lemnoasa bucată dramatică, adoptând o pastișă gen "commedia dell'arte". Piesa s-a bucurat de mare succes la faza pe școală și a fost unanim
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
emisferului drept indemn, dominant pentru muzică, în compensarea aspectelor prozodiale în afaziile expresive cu o emisie verbală foarte limitată, dar cu comprehensivitate verbală păstrată. Terapia intonației melodice este un program ierarhic structurat de reabilitare a afaziei bazat pe procedee de cântare și intonare a unor expresii și propoziții de înaltă probabilitate în utilizare, care sunt intonate rar, cu pauze obligatorii intersilabice și semnalizate tactil silabă de silabă pe mâna pacientului. Rosenbeck și La Painte, în 1978, au arătat că atunci când bolnavii
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]