6,191 matches
-
Au venit dinspre Gârceni sau Dumbrăveni și s-au oprit pe Dealul Crucii, îndreptând câteva reflectoare puternice către sat. Atât tot. Până dimineață a fost liniște. Abia după ce a răsărit soarele au început să coboare Dealul Crucii cu tancuri, autocamioane, căruțe și tot felul de atelaje. și puzderie de ruși. De cealaltă parte, pe Dealul Morilor, nemții mai urcau încă în grabă, de frică să nu fie prinși din urmă de ruși. E adevărat, au fost și câteva schimburi de focuri
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
setea cu sânge de biet român. Dimpotrivă, știu că atât noi cât și mulți dintre vecinii noștri luau marfă pe datorie, plătindu-le atunci când veneau banii, sau în natură, contra cereale. Taică-meu le era un fel de partener. Având căruță, cu cai, făcea săptămânal drumul Pungești-Vaslui și retur. Umplea căruța - până aproape de o mie de kilograme - cu produse agricole achiziționate de evrei ( grâu, porumb, floarea soarelui, ouă etc.) și se întorcea cu ea plină de mărfuri - stofe, pânzeturi, încălțăminte, zahăr
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
noi cât și mulți dintre vecinii noștri luau marfă pe datorie, plătindu-le atunci când veneau banii, sau în natură, contra cereale. Taică-meu le era un fel de partener. Având căruță, cu cai, făcea săptămânal drumul Pungești-Vaslui și retur. Umplea căruța - până aproape de o mie de kilograme - cu produse agricole achiziționate de evrei ( grâu, porumb, floarea soarelui, ouă etc.) și se întorcea cu ea plină de mărfuri - stofe, pânzeturi, încălțăminte, zahăr tos, cubic și alte bunătăți. - Am avut și noi mulți
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Dar simte inutilitatea lui, ca și a celui dat de părinți, dacă nu-l are cu ce-l munci. - Trebuie să ai mijloace de muncă adecvate. Adu-ți aminte, ce aveați voi, tata și matale mamă, când aveați gospodăria întreagă: căruță cu cai de înhămat, de călărie, car cu boi de jug și de schimb, trei-patru vaci cu lapte, un număr însemnat de oi cu lapte și cârlani, nu mai vorbesc de faptul că în curte aveați păsări la care nici
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
a făcut-o tata, dar la cerințele timpului actual, când avem de plătit atâtea dări, impozite și alte angarale, și nici un alt mijloc de-a munci în altă parte, ca să pot câștiga măcar ca tata. Atunci tata făcea chirii cu căruța cu cai. Erau mulți evrei comercianți, se mișca banul altfel, dar acum nu e nimic din ceea ce a fost atunci, mai spune Mihăiță plin de năduf. Apoi continuă: și totuși să-ncerc să fac comerț cu produse agricole care se
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
construit după tipicul unei ample conferințe. E un mod de a dezavantaja pe toți cei care vorbesc după tine și de a-i ofensa, în fond, prin verbiajul tău prepotent. Despre public nu mai vorbesc. E, oricum, ultima roată la căruță. Prin urmare - și ca să n-o lungesc eu însumi peste măsură - recomand tuturor conferențiarilor să facă din concizia expunerilor lor un inflexibil criteriu de eficiență. Sănătos este ca ascultătorul să plece din sală nesătul, ca oaspetele de la o masă îmbelșugată
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și severi dar drepți. Educația primită mi-a călăuzit pașii în viață. Între anii 1940-1944 am făcut primele clase primare la Școala din centrul comunei. Apoi războiul ne-a smuls de acasa - mama, eu și fratele am fost evacuați cu căruță până la Marasesti iar după aceea cu trenul în Comuna Santesti, din Timiș - unde am stat până în 1945. Tatăl meu a fost concentrat în primele zile ale războiului ca ofițer în rezervă cu gradul de căpitan. Nu a fost pe front
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93320]
-
dorință de răzbunare, era așa de mare în partea de nord a Bucovinei încât unii credeau că a venit sfârșitul lumii. Atunci, din nordul Bucovinei, s-au pus în mișcare, ca la un semn, trenuri, camioane și șiruri lungi de căruțe cu care autoritățile de stat sau bisericești precum și gospodării de vază ai satelor, care au scăpat în 1940 de înghețată Siberie, au început exodul spre sud, spre necunoscut. În acele cohorte feroviare, auto sau de căruțe străvechi, cu puținele lor
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
și șiruri lungi de căruțe cu care autoritățile de stat sau bisericești precum și gospodării de vază ai satelor, care au scăpat în 1940 de înghețată Siberie, au început exodul spre sud, spre necunoscut. În acele cohorte feroviare, auto sau de căruțe străvechi, cu puținele lor bagaje, au fost și mulți dintre colegii noștri din această generație. S-au golit școlile, cazărmile, plecau jandarmii și preoții iar satele și orașele au rămas pustiite, si dincoace de fosta granița, încât nu mai aveau
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
unor accidente. Apoi am fost martorii evacuării forțate de către ruși a tuturor satelor din această zonă, până aproape de Suceava, de frica partizanilor și am pornit și noi în bejenie,cum i-am văzut pe altii înainte, convoaiele erau formate din căruțe trase de vaci, caii fiind luați de armata rusă, iar în ele sub un “poclid din țoluri” numai văduve, bătrâni și mulți copii, căci bărbații adevărați erau încă pe front. Aceste cohorte ale disperării au ajuns până în zona Botoșani sau
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
vieții. Dornic de perfecționare urmează în 1942 cursurile de agronomie de pe lângă Facultatea de Agronomie Iași. În perioada 1 septembrie 1935 - 31 august 1938 funcționează la Școala primară Ilieși. Drumul Racova Ilieși era făcut nu cu mașina ci pe jos, cu căruța sau călare. Calul i-a fost prieten credincios, la drum atât pe vreme bună cât și pe vreme cu vânt, ploaie, cu viscol. “Avea cai frumoși, bine îngrijiți și dresați”, își amintește moș Costică Dima, iar pe vremea când stătea
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
preotului Petrovanu Vasile, președintele Comitetului școlar. De remarcat este faptul că în calitate de director al școlii primare Racova învățătorul I. C. Marcu avea în subordine și funcționarea cantinei școlare. “Prin organizarea unei serbări a reușit să depoziteze în curtea școlii aproape 20 căruțe cu surcele care vor asigura funcționarea cantinei școlare”. Cantina școlară a fost condusă de I. Marcu în perioada 1941-1944. Intervine și la direcția Fabricii de postav Buhuși pentru obținerea de ajutoare, organizând în același timp și serbări pentru strângerea de
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
în 1947, adresat soției sale Maria Marcu și fiicei sale Mariana precizează că lasă moștenire una casă în construcție, din cărămidă împrejmuită cu gard de scândură. Ca inventar viu testamentul prevedea o vacă și doi cai. Mai sunt specificate: o căruță, un plug, o grapă și alte lucruri mărunte necesare în gospodărie. În vara anului 1946, familia Marcu avea să trăiască o mare bucurie prin nașterea fetiței Mariana. Mai târziu, în anul 1949 va veni pe lume cel de-al doilea
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
care are o stabilitate mai bună dar o Îndemânare, căci acest cuvânt vine de la mână, o Îndemânare deci mai mică decât ale omului. Motiv pentru care omul Îl folosește pe cal, iar nu invers. Și-l folosește la tras o căruță, mai rar un plug, dar și la ce-i mai plăcut și pentru cal și pentru - hai să spunem - partenerul uman, adică omenesc, nu neapărat bun, la călărit. De ce face asta? Poate pentru că omul consideră calul un dar al Naturii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mine, dar de vechii egipteni. Poate de asta nu e prea iubită. Mai ales că e un animal ajuns relativ recent pe la noi, și fără o utilitate - așa-i omul! - directă, cum ar fi cîinele la stână ori calul la căruță. Mda. Recunosc că prefer pisica, „prefer“ căci cu iubire sunt dator față de toată vietatea, pentru că nu suport sclavia. Iar antiteticul/alternativa, cîinele, se complace În starea de sclav. Și așa, independentul meu personaj mișună pe streșini, de unde privește la noi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu o faci firesc, punând munca Înainte și răsplata - vezi că evit cuvântul „profit“ - În consecința ei, ci invers, gândindu te cum să faci bani, iar dacă e nevoie - treacă de la tine - mai și muncești... Ceva de genul a pune căruța Înaintea cailor. - Se poate și asta, Moti. Căci un inginer al antichității, unul Vitruvius, a născocit o mașină agricolă, o secerătoare, care era mânată, cum altfel câtă vreme grâul trebuia să rămână În picioare, decât cu un bou Înjugat În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Începând cu faptul că nu aparține rasei „de streașină“. Și, deși primul gând mi-e Întotdeauna contrazicerea, m’a lăsat fără replică până deunăzi, când simpatica pisicuță, se vede treaba percepută astfel și de congenerii de sex opus, a „descărcat căruța“: acum sunt trei... iar cutia de Whiskas a trebuit dată de pomană pisicilor mai puțin favorizate de soartă. Acum nu mai acceptă decât mâncare naturală, evident carnală. Ceva a obligat-o să-și uite viața, dar să și-o amintească
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de altcineva, precum pisicuța din poveste, dar de mine Însumi, devenire pe care am urmărit-o cu Îndărătnicie Încă din pruncia speciei. Ce să merg pe picioarele date de mama Natură, când o pot face pe spinarea calului, apoi În căruță - până aici mai treacă-meargă -, iar acum În automobil? Ce să port pe umeri o blană ori o pânză - iarăși treacă-meargă până aici - lăsate chiar ca moștenire, când pot fabrica vâscoză, tergal, melană, atât de multă Încât să-mi schimb veșmintele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
eschimosul, În mediul lui atât de ostil... Vorbeam de sudoare și sânge? Păi un retoric 99% dintre valorile acestui popor au pornit de jos, nu din puf. Poporul acesta are o vorbă, care ia În derâdere pe netotul care pune căruța Înaintea cailor. Altfel spus, costelivele resurse nu pot combate efectele, recte „producția“ ignorării altei legi, a feed back-ului, adică obligativitatea suportării consecinței propriei acțiuni, așa cum face Întreaga Natură, dar poate combate cauza. „Răul se taie de la rădăcină“, scutind migăloasa retezare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
demnitatea, voința și credința. Trecuse împreună cu întreaga familie - pe atunci mama avea nouă ani, prin două spasme de intervenție ideologică în forță, când activiștii de partid au intrat în casă și i-au deposedat de două ori consecutiv de cai, căruță și pământ. Prima dată, evenimentul s-a produs în ajunul Crăciunului din 1950, atunci au pătruns în curtea bunicilor 48 de activiști de partid, mulți dintre ei trimiși de centrul regional de partid. Era pe deplin recunoscută rezistența Bodaricilor, motiv
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
efective mari, probabil și-n virtutea unei intimidări, știută fiind la centru poziția bunicului. Îmi povestește mama, care de-atunci nu a reușit să-și mai spele retina de povara acelor imagini șocante, cum cei mici s-au așezat în căruță, tușa Mița - sora mai mare a mamei, stătea cu furca în fața saivanului, iar nenea Miculeț bătea ostentativ toba. Bunicul le-a opus rezistență cât a putut, iar bunica, fire mult mai aprigă și spirit năvalnic i-a ocărât, ceea ce i-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
putut, iar bunica, fire mult mai aprigă și spirit năvalnic i-a ocărât, ceea ce i-a îndârjit și mai tare, și s-au năpustit asupra ei, lovind-o. La trei ani s-a repetat povestea, de data aceasta a doua căruță, al doilea rând de cai, ultimele parcele de pământ fertil, lăsându-le doar câteva oi și capre, cât să-și poată hrăni familia. Dar nu s-a lăsat bunicul, a luat-o iarăși de la capăt, nevoințele sale le-a spulberat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
bani, întrun frumos blid de pământ, după cum darul mai poate fi dat în bucate sau în obiecte necesare într-o gospodărie nouă. Până prin perioada începutului celui de-al doilea mare măcel mondial, nuntașii erau purtați pe timpul derulării ceremonialului prenupțial, în căruțe vara și în sănii iarna, mijloacele de deplasare și mai ales caii, fiind care mai de care împodobiți sărbătorește cu țoluri și multe flori, ca să demonstreze mulțumirea sufletească cu care toată suflarea participa la întocmirea unei noi familii, la cheful
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sufletească cu care toată suflarea participa la întocmirea unei noi familii, la cheful de petrecere și la atmosfera de voie bună a tuturor nuntașilor. Nașii pregăteau un steag, deasemenea foarte frumos, în culori vii, optimiste, care în structura alaiului însoțea căruța acestora, și era purtat de un flăcău chipeș, rudă apropiată a nănașului, un frate mai mic sau un nepot. Acesta trebuia să ducă steagul cu mândrie și demnitate și să-i poarte mare grijă, pentru că ceilalți tineri nuntași sunt cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și Ion) ai lui Nicolae ai Mardariei. Mama, Iuliana era însă, unic copil al familiei David și Maria Sâlca (născută Budac). Bunicul David, la vremea lui a fost Jandarm pe Dealurile Colunului. În timpul primului război mondial a adunat răniții cu căruța ca să-i ducă la spitalele de campanie din zonă. Mama Bătrână (Maria Sâlca), după ce a născut-o pe Mama Iuliana, a plecat cu ea la București, unde s-a angajat ca doică la familia directorului Institutului Anglo-Francez. Cu banii agonisiți
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]