6,257 matches
-
Queene, Philadelphia, 1936. 18. Cf. Austin Warren, Instress of Inscape, în culegerea omagială Gerard Manley Hopkins, By the Kenyan Critics, Norfolk, Connecticut, 1945, pp. 72-88, si în Rage for Order, Chicago, 1948, pp. 52-65. 19. J. M. Robertson, The Shakespeare Canon, 4 vol., Londra, 1922-1932. 20. Cf. bibliografia capitolului de față, secția a Il-a. 21. Josephine Miles, The Sweet and Lovely Language, în culegerea omagială Gerard Manley Hopkins. By the Kenyan Critics, Norfolk, Connecticut, 1945, pp. 55-71. 22. Geoffrey Tillotson
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
urmă, pot spune cu certitudine că activitatea de cronicar a fost un joc practicat cu precauție, fără risc, dar nu lipsit de gustul aventurii. Fără îndoială, e mai confortabil să scrii despre autori străini, unii deja clasicizați, deveniți parte din canon. Ei nu-ți vor scrie misive dezamăgite, nu te vor acuza că n-ai înțeles nimic din cartea lor, nu-ți vor reproșa că nu le dai o șansă. Te încolonezi frumos într-un imens cor al exegeților ce nu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
inocente, pure și nemediate a lumii. În viziunea futuriștilor ruși, (cărora li s-au aliat, apoi, în această direcție, și curentele artistice ale anilor '20 și '30), copilul este arhetipul artistului liber, a cărui creație există dicolo de norme și canon, într-o realitate spirituală generată de intuiție și instinct. Începând cu anul 1908, texte și desene aparținând unor copii au început să fie incluse în expoziții și colecții ale artiștilor ruși, fapt ce a conferit un înțeles nou primitivismului, filon
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
gen relativ specializat, cu autori ce-și păstrează stilul și vizează un public destul de restrâns. Cu câteva excepții notabile, autorii literaturii pentru copii sunt eroii unui regat închis, iar acest fapt contribuie la exilarea genului în periferia genurilor minore, unde canonul e rigid, iar producția literară interesează, strict profesional, un număr limitat de cercetători. Din fericire pentru noi, în ceea ce privește întâlnirea dintre avangardă și literatura pentru copii, nici Occidentul nu stă prea bine. Între 26-30 septembrie a.c., în orașul Nörrkoping din Suedia
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Maria, o tânără din comuna Icusești județul Neamț își dorea foarte mult un copil. A pierdut șapte sarcini, iar medicii i-au interzis să mai rămână însărcinată măcar doi ani de zile. După ce a venit la Giurgeni și a respectat canonul dat de părintele stareț, ea a rămas însărcinată după 40 de zile. Astăzi are un copil de cinci luni, care se numește Constatin Romeo. Și cei învăluiți de diavol, demonizații și posedații, care răcneau în biserică, s-au vindecat aici
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
poposit și a adormit sub un copac, lângă mănăstire, iar calul, lăsat slobod, a păscut și a făcut stricăciuni maicilor. Stareța din acea vreme a confiscat calul acela deosebit de frumos și nu l-a înapoiat decât după ce Cuza a făcut canon de penitență în biserică. Așa că, în 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, mănăstirea de la Giurgeni a fost desființată. La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost ridicat un nou sfânt locaș de piatră și cărămidă, cu hramul „Nașterea Maicii
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
meu i s-au furat portofelul cu acte, carduri bancare și bani. Părintele Antonie i-a spus soțului meu că la al doilea drum va veni la Giurgeni cu actele în buzunar, dar mai înainte de toate i-a dat un canon de rugăciune, la Sfântul Mina și Sfântul Gheorghe. Și așa a fost. Am găsit actele în mai puțin de 48 de ore. Mănăstirea Giurgeni a fost punctul de plecare pe drumul credinței, iar părintele și viețuitorii de la Giurgeni au devenit
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
să fac ceea ce a spus. Am plecat spre casă cu o doamnă de la Buhuși. Așa am ajuns acasă, unde am povestit familiei ce s-a întâmplat. Vinerea următoare am plecat la Giurgeni din nou, unde părintele mi-a dat un canon: să țin post negru lunea, miercurea și vinerea până la ora 12 timp de 80 de zile și să citesc rugăciuni. Pentru fată mi-a dat 2 sticluțe, una cu ulei sfințit și una cu apă sfințită, să îi dau câte
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
făcut stricăciuni maicilor. Mânioasă, stareța de atunci, Xenia Sion, i-a confiscat animalul acela deosebit de frumos și, fără să se lase impresionată de veșmintelor domnești, nu l-a înapoiat decât după ce Cuza s-a rugat de iertare și a făcut canonul de penitență dat.
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
metodologiei, dar astfel ei acumulează un număr de cazuri care creează un ansamblu teoretic. Acești oameni de știință au un cadru teoretic comun, pe care îl aplică unei serii de cazuri. Această selecție în vederea unui scop deja știut nu corespunde canoanelor metodologiei experimentale sau statistice, dar totuși ea permite acestor cercetători să facă afirmații teoretice rezonabile cu o puternică bază comparativă"8. Mulți cercetători au testat sau dezvoltat modele generale plecând de la o singură țară. Ne gândim aici la lucrările lui
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
alegem țări anglo-saxone, și mai degrabă structurală dacă cercetătorul decide să examineze regimurile de partid unic. Strategia de a compara țări similare a fost criticată de Adam Przeworski: "Nu cunosc nici măcar un singur studiu care să fi aplicat cu succes canonul lui Mills referitor la diferențe ["modelul sistemelor celor mai similare", în terminologia Przeworski-Teune25]. Într-adevăr, continuu să fiu convins că "modelul sistemelor celor mai similare" este o idee proastă. Asumpția este că putem găsi o pereche (sau mai multe) de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
forjate” de mințile Înfierbântate postpuberale. Este, bineînțeles, un refuz al realității, al celei sociale În primul rând, al societății, așa cum este ea organizată, cum o „găsește” tânărul „trezit” din prima sa „visare romantică” etc. Unii se omoară „din amor” - după canonul acelei prime capodopere a tânărului Goethe, Suferințele tânărului Werther, dar și această primă gravă „deziluzie” poate fi subsumată aceleiași „deziluzii față de real, de realitate”. Unele dintre aceste acte arată neîndoios proasta, slaba Înzestrare psihologică, uneori chiar și fizică, a unor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
director este cunoscutul logician Petru Ioan, hușean de baștină. 2009. Apare vol. III din Numere în labirint, la Ed. Opera Magna din Iași. Se tipărește, la Princeps Edit, cartea polemică Istoria "canonică" a literaturii române, în care discută conceptul de canon literar. După 45 de ani de funcționare în instituțiile de învățământ, ultima fiind Colegiul Național "Cuza Vodă" din Huși, profesorul Theodor Codreanu se pensionează pentru limită de vârstă, dedicându-se exclusiv creației literar-științifice. 2010. La Chișinău, în contextul sărbătorilor Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
frumoase și visătoare, să se ivească rara avis! câte un intelectual de rasă, o specie pe cale de dispariție, un spirit ales, dedat cititului (o ocupație să recunoaștem! din ce în ce mai nefolositoare în această lume pragmatică și cinică în care trăim), care sparge canoanele și habitudinile locului. Intelectualul nostru, în loc să meargă la crâșmă și să facă politică, în loc să înființeze un S.R.L. și să adune banii cu lopata, sau cu lingurița, după caz, frecventează bibliotecile (desuetă ocupație!), scrie cărți, conduce un cenaclu, face publicistică justițiară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și mai greu de imaginat. Un fir polemic, discret și civilitar, însă mereu ferm și de distinsă ținută intelectuală, străbate toată cartea de aproape 270 de pagini. Monografiatul și-a ratat, atât din cauze obiective cât și subiective, intrarea în canonul literar atât în epoca predecembristă cât și-n cea care i-a urmat. Sub primul aspect, Cezar Ivănescu și-a făcut apariția în literatura română cu cel de al doilea val șaizecist care, față de primul, cuprinzându-i pe Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de limbaj poetic și-l pune pe același plan de inventivitate lexicală cu Nichita Stănescu, predecesori fiindu-le amândurora Eminescu și Arghezi. Nicolae Manolescu i-a salutat debutul de excepție, dar, când a fost vorba de a-l introduce în canon, l-a preferat pe Cărtărescu. Explicația găsită de Theodor Codreanu ar fi că Manolescu nu-l putea admira fără rezerve pe un poet ce asimilase organic eminescianismul. La rândul său, Marian Popa, poate "cel mai important critic și istoric literar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
piteștean drept cel mai profund poet român de la părintele Luceafărului încoace. Aplecarea spre budism e o trăsătură comună a celor doi mari poeți. Titu Maiorescu a jucat un rol profetic în fixarea lui Eminescu în ipostaza de centru iradiant al canonului literar și al culturii românești în genere (p. 92). Eminescu a intrat sub incidența "terorii istoriei" în perioada bolșevică, interval când a fost aneantizat și Nicolae Labiș. După 1989, a venit, din partea supraviețuitorilor kominternismului, demitizarea poetului nostru național. După această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
postmoderniști iubirea e parodie. Nu și la Cezar Ivănescu care accede la izvoarele primordiale ale gândirii omenirii. Afectivitatea simulată duce la sentimentalism, precum, de pildă, în Levantul cărtărescian. Cezar Ivănescu crede, ca altădată Chateaubriand (care vorbea de géniesmères), că matricializarea canonului literar nu se datorează teoreticienilor, ci geniilor. Ca și Paul Goma, pentru care textualismul nu-i altceva decât textilism, Cezar Ivănescu manifestă o ostilitate evidentă împotriva postmodernismului pe care, în repetate rânduri, îl numește prostmodernism. Poetul de care se ocupă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin comparație cu Eminescu și cu Fr. Nietzsche. Extrem de axată pe detalii, cartea de față se adresează specialiștilor, acelor cititori cu exercițiul lecturii elevate sau celor pasionați de simbolismul bacovian și nu numai... Nivelul este unul intențional înalt, abordarea respectă canoanele academice, și din câte am putut surprinde, autorul își nuanțează dezideratele, asumându-și și nemulțumirea de a nu fi spus tot... "Ateneu", nr. 9, septembrie 2003 Virginia BLAGA "Complexul bacovian" Theodor Codreanu este autorul unei cărți care depășește limitele noționale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ciorne și aduse din nou la lumina zilei. Se înțelege de ce, în perioada comunistă, lucrarea de față a întâmpinat atâtea greutăți pentru editare. Ea deranja spiritele vremii și nu putea, din ipostaza de luptătoare pentru adevăruri absolute, să se alinieze canoanelor ideologice. Dar, tot răul spre bine. Timpul a trecut, ideile s-au copt și-au putut să se dezvăluie sub soare în savoarea miezului lor gustos. Fiindcă, într-adevăr, fragmentele, în care Lamparia, la un moment dat, nu prea mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Alex Ștefănescu, Adrian Păunescu, Victor Crăciun, Edgar Papu, Ion Rotaru, Stelian Gruia, Fănuș Băileșteanu, Virgil Nistru Țigănuș ș.a. Un aspect care ne atrage atenția sunt cele Zece argumente pentru intrarea în "canonul literar", în care autorul monografiei insistă argumentat asupra faptului că specialiștii, cititorii în genere trebuie să-l considere pe poetul basarabean ca făcând parte din adevărata istorie a literaturii române. Desigur, tonul este unul polemic, materialul fiind redactat imediat după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
redactat imediat după trecerea poetului în neființă. Practic, criticul cere canonizarea literară a poetului basarabean, chiar dacă recunoaște că acesta nu este, în spațiul românesc, o personalitate de talia lui Eminescu: Această recunoaștere, imediat după moarte, poate să însemne intrarea în canonul literar în împrejurări singulare, dar, poate fi și un dezavantaj, depistabil ceva mai târziu. În orice caz, Vieru a fost canonizat, înaintea criticilor, de către popor, prin participarea națională la înmormântare, încât se poate spune, vorba cronicarului, că l-au îngropat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
groparul modernității". Cu toate astea, mai ales în România, și, după 1989, nu numai în România, "postmodernismul și-a continuat cariera și după moartea autorului". În timp ce "reprezentanții săi de frunte... se vor lepăda rând pe rând de credința că noul canon a răsturnat tot ce a gândit Europa în apogeul ei cultural din secolul al XX-lea." Postmodernismul românesc a fost promovat, arată Theodor Codreanu, până la condiția de politică de stat și drum spre o democrație haosmică, fără tradiție, fără repere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cinci ipostaze poezie, proză, critică la Nichita Stănescu, C.D. Zeletin, Victor Teleucă, Svetlana Paleologu Matta și Milan Kundera. Toate într-un discurs critic extrem de concentrat, bazat pe o cercetare acribioasă, din perspectiva hermeneutică, filozofică și socială. Un prim reproș adus canonului postmodernist vizează exclusivismul și radicalismul scriitorilor grupului, credința acestora că maniera poate înlocui stilul, precum și "abuzul" comis față de Nietzsche și de Heidegger atunci când și-i aliază "spre legitimarea deconstructivismului radical" bazându-se pe faptul că aceștia au eliminat transcendența și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
însă a putea să știm sigur care e opțiunea lui sau care a lui Socrate". Consecință a unei "ontologii a obstacolului" (Mihail Ralea), repetiția a fost înțeleasă ca parodie, iar însuși Lyotard se delimitează de această înțelegere care a "compromis" canonul făcând din literatură un "muzeu nelimitat de simulacre". Nici ipoteza "morții lui Dumnezeu" nu mai este necesară, iar această schimbare deschide calea spre transmodernitate. O altă țintă a ideologiei "political correctness" în postmodernism este aceea a națiunilor (considerate "anacronic-tribale" și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]