4,924 matches
-
experiența audiției unui mare număr de pianiști, ce părere își poate face despre Dinu Lipatti? Nu îl consideră învechit? D. G. Nu. Am o idee, poate, cu totul scandaloasă despre vechi și despre nou. În primul rând, cred că toate capodoperele sunt contemporane. Între ele și cu noi. A.V. Dar nu credeți că Dinu Lipatti, Clara Haskil făceau parte din categoria pianiștilor care parcă aveau o aură? D.G. A, evident. Evident. Dar prin asta, sunt cu atât mai actuali. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
au sintetizat, la finalul conversației cu Dan Grigore, concepția sa despre menirea, despre efectul muzicii asupra celui doritor și pregătit să asculte: Legați fiind de muzică, suntem legați de cel mai scurt drum spre libertate. Sergiu Celibidache Cred că toate capodoperele sunt contemporane între ele și cu noi. Dan Grigore Interpretul-artist trebuie să-și asume o gravă răspundere față de autor. Muzica are menirea de a deveni un îndreptar spiritual. Cella Delavrancea (Interviu difuzat în anul 2005) David Ohanesian Nicolae Herlea Ocazia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
este că, dacă ne referim la profeți, profeția lui Karl Marx, care n-a fost un profet prea inspirat, a dat-o în bară în chestiuni importante, esențiale. Totuși, a demonstrat o ascuțită înțelegere a mecanismului capitalist. Marx a scris capodopera lui "Capitalul" studiind în bibliotecă, și a spus că poate veni un moment în capitalismul târziu, în care puterea marilor corporații, a capitalismului concentrat, tot mai potențial și potențat, va deveni mai importantă decât puterea guvernului. Iar guvernele vor deveni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cum a fost supranumit într-un ziar important. Formula jurnalistică menită să atragă cititorii conține doar unul dintre elementele strategiei care a făcut posibil ca un român să "dirijeze" politica repertorială a unui important teatru liric, să contribuie la cunoașterea capodoperei enesciene "Oedip" pe plan european, la afirmarea în lume a unor cântăreți și actori români de operă. Confesiunea ce urmează este de o admirabilă sinceritate, revelând încredere în sine, cunoaștere deplină a realităților lumii, sensibilitate, înțelepciune. Dacă eu am putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
urmare, cumva, a acestui lucru, în stagiunea viitoare, Opera Regală din Bruxelles va prezenta "Oedip" cu Teatrul "Liceo" din Barcelona. Am convins directorul Operei din München să-l pună din nou în scenă. Deci, începe o mișcare importantă legată de capodopera lui Enescu. Vina principală că opera aceasta s-a cântat și se cântă puțin în străinătate o are editura de la Paris 1, care nu face nimic, nu se mișcă... A.V. Și de ce nu face nimic? I.H. Dragă, din cauza doamnei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
filmul "Dogville". Că va fi pe un platou, ca la teatru. Dar nu e teatru, e film. Și reprezintă, în același timp, evoluția mijloacelor teatrale înspre filmicitate. Ceea ce s-a mai făcut, Renoir a făcut "Regula jocului" care e o capodoperă, dar un film teatral, Kurosawa în "Tronul însângerat", folosește elemente de teatralitate pentru a inventa o prospețime a filmicității. Deci, totdeauna există realizări, și există opere. Noi suntem în faza de realizări (zâmbește)... Opera... e altceva! A.V. Ați marcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Segur o iniție în tainele necuviincioase ale dragostei. Și-acum hălăduiau amândouă în dorul lelii printre copacii înalți, scorburoși... Zmeii le-au mirosit prezența primii! Nu pot uita ședințele de la raion, lunare, de pe când eram medic la Dolhasca. Erau o capodoperă de situații adunate parcă anume să-mi creeze o stare de disconfort maxim. Trebuia să mă scol pe la cinci dimineața, să iau trenul Dolhasca-Fălticeni. Dacă mă culcam pe băncile din compartiment, conductorul îmi făcea, sever, observație... La Fălticeni urcam pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
care are capacitatea de a compara, în permanență, civilizația lăsată acasă și valorile ei tradiționale cu modul de viață al oamenilor din acest îndepărtat capăt al lumii. Scriam, la vremea respectivă, că un astfel de roman, fără a fi o capodoperă a literaturii române, promovat cum se cuvine, ar avea toate șansele să devină un best-seller european - ceva gen Amélie Nothomb - fiind suficient de insolit la nivelul acțiunii, ușor de tradus și avînd încărcătura de uman a autenticității. După succesul Planetei
Biruit-au sexul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12531_a_13856]
-
Mihăescu implică numai o redimensionare cantitativă a acesteia, ca o demonstrație suplimentară a uimitoarei febrilități creatoare a scriitorului. Această recuperare nu antrenează însă - datorită valorii modeste a prozelor - și o redimensionare axiologică a operei autorului romanelor Rusoaica și Donna Alba, capodoperele sale. Ierarhia internă a scrierilor lui Gib, inclusiv în domeniul nuvelisticii, nu suferă modificări. Ediția lui Leon Baconsky are meritul esențial de a stimula inițiativa unei serii de opere complete Gib I. Mihăescu, bazată pe o nouă investigație a manuscriselor
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
cuprinzătoare a operei lui Svevo, și nu numai, pune oarecum între paranteze conținutul în sine al romanului, accesibil la o simplă citire, în favoarea extragerii unor sensuri adînci. Autorii cresc sau, din contră, regresează de la o carte la alta. După o capodoperă de multe ori urmează o tăcere care traduce, în realitate, o neputință și rare sînt ocaziile în care ei mai reușesc să-și revină. Tripticul romanelor lui Svevo, servite integral, potențează adevărata față a prozatorului care, citit pe bucăți, nu
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
proba timpului. Eleganța stilistică, mascată de-un savant colocvialism, e aceea a marii eseistici de totdeauna, de la Montaigne la oamenii de spirit ai Franței interbelice. Regretul de a nu fi încheiat cele două cărți care ar fi fost, cu siguranță, capodopere - una despre ,abisalul Caragiale", cealaltă, volumul de memorii - este cu atât mai mare cu cât fragmentele pe care le-am citit dau măsura originalității talentului său. Confiscat de politică - pentru care, personal, nu cred că avea talent -, Alexandru Paleologu ne-
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
foarte târziu, cum e cazul Simfoniei ai II-a de exemplu, s-a opus cel mai puternic momentului în care s-a născut. Ea e oarecum contemporană cu Sacre de Stravinski. Vă dați seama cât de opusă este spiritului acestei capodopere stravinskiene? Și este de înțeles cum, capodopera lui Stravinski, a câștigat în doi, trei, patru, cinci ani un public uriaș, în timp ce Simfonia a II-a de Enescu abia o descoperim noi azi, la peste opt decenii de când a fost scrisă
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
II-a de exemplu, s-a opus cel mai puternic momentului în care s-a născut. Ea e oarecum contemporană cu Sacre de Stravinski. Vă dați seama cât de opusă este spiritului acestei capodopere stravinskiene? Și este de înțeles cum, capodopera lui Stravinski, a câștigat în doi, trei, patru, cinci ani un public uriaș, în timp ce Simfonia a II-a de Enescu abia o descoperim noi azi, la peste opt decenii de când a fost scrisă! Cred că, dacă facem abstracție de multe
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
și corpurile revuistice. Eu însă, ce să-ți spun, n-am în bagaj noutăți comunicabile. Poate că doară numai faptul de a fi citit cu mare voie bună și satisfacție estetică majoritatea prozelor lui Ion D. Sîrbu. Unele sunt chiar capodopere ce-l fac mare scriitor (înfine!) - ca de pildă Șoarecele B sau Cimex lectularia, după care aș pune poate imediat Doi intelectuali de rasă (apropo, aici e în prezent un festival al cavalerilor cu steaua roz, care se încheie duminică
Din arhiva Cornel Regman () [Corola-journal/Journalistic/13715_a_15040]
-
ne putem da seama că, persoane în vîrstă fiind, acești româniști străini nu puteau avea succes la "dedesubturile", la colțurile întunecate ale istoriei noastre culturale. Rezultatul: Moromeții lui Marin Preda erau mai "la îndemînă" decît Dieu est né en exil, capodopera lui Vintilă Horia (chiar să nu fi auzit româniștii din străinătate de scandalul parizian din jurul acestui autor?...). Da! Au existat pe lume DOUĂ Românii! Cine a avut "ochi de văzut" le-a cunoscut, în România și în afara granițelor ei - și
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
tonul lui de disperare seacă, e jucat impecabil; e un film bun. Dar e un film absolut “normal”, dacă se poate spune așa, un film care seamănă mai mult cu un exercițiu de clasă (de nota 10) decît cu o capodoperă (fie ea și “mică”). Cu alte cuvinte, la o primă vizionare, filmul lui Cristi Puiu riscă să sucombe, strivit sub greutatea Ursului, ceea ce e, categoric, nedrept. Pentru că ține de performanța regizorală acest “exercițiu”, filmat în “timp real”: o discuție dintre
Viitorul sună scurt by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13097_a_14422]
-
Și nu voi alte veșnicii. // Iubire! Ram de rouă sfântă, / Cânt unic, o, ce mă adaști. / asupra-ngândurării mele/ Tu nu plângi lacrima - o naști.” - Leac divin). De o extraordinară liricitate și modernitate, unele dintre poemele sale de dragoste sunt mici capodopere („Draga i-a fugit cu altul./ S-a ascuns în codru. Uuu!/ El a smuls pădurea toată,/ Însă n-a găsit-o, nu./ El a smuls pădurea toată/ Și s-o are începu./ Și-a arat pădurea toată ... / Însă n-
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
ci de la pozitiv la superlativ. În analizele concrete pe care le efectuează întemeindu-se pe componentele cavalerești, Redondo rămâne ingenios și incitant, dar conceptul-cheie cu care operează, în comparație cu acela de ludicitate creatoare propus de Nicolae Manolescu, trage înapoi spre înțelegerea capodoperei cervantine ca simplu libro de entretenimiento, ca o carte de distracție. În fond, este o carte de învățătură înaltă și modelatoare, o carte care așează condiția umană în două sisteme, cel de fier și cel diamantin, a căror opoziție formează
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
Este unul din prietenii "exteriori", dincolo de cercul apropiat: V. Băncilă, Lucian Blaga, Ion Chinezu, Gr. Nandris... Relațiile lor sunt colegiale, de lucru, între oameni de carte discutând mai cu seamă despre cărți. Mulți comentatori vor fi spus lucruri importante despre capodoperă de istorie literară a lui Basil Munteanu; abia apărută, severul N. Cartojan nu ezită să o califice drept: "(...) cea mai bună istorie a literaturii contemporane, dar și cea mai frumoasă opera de propagandă pentru cultura românească în streinătate" (p. 279
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
ar autoaplica cuvîntul "țigănie" cu sensul pe care îl dăm noi termenului! Apoi, cartea e ilizibila tocmai pentru acel cititor căruia Bloom pretinde a-i adresa pledoaria să: cititorul obișnuit, the common reader, cel pentru care literatura e importantă prin capodopere, nu prin giumbușlucurile teoretice scornite de tot soiul de profesorași în criză de inspirație. Pentru acei cititori care se cufunda în fotoliu cu un volum de versuri de Wordsworth (oare există asemenea cititori?) sau cu un roman de Kafka, nu
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
două, fiind determinat mai puțin de criterii estetice cât de succesul la public și, legat de acesta, de valoarea materială. Putem detecta, în mare, două poziții principale față de canonul cultural: păstrarea atitudinilor canonice față de artă, constând în principal în promovarea capodoperelor consacrate, muzeificate, ale epocilor istorice trecute, oficial considerate că purtând semnul valorii estetice, si o atitudine activă la adresa acestuia, constând în reinterpretare. Un exemplu ar putea fi picturile lui Magritte (a se vedea rolul jucat de Primăvară lui Botticelli în
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
cuvinte, - cuvintele pe care și le rostea singur bătrînul în părăsirea să de tot și de toate ale lumii curente, - repetînd tot vorbele lui însingurate că dorul sau, - nebunateca D. - nu mai vine... Vorbe cărora li s-ar cuveni o capodoperă, daca nu o viață cît mai onestă. v v v Arthur Koestler (febr. 1984). "Testament apocaliptic: lipsit de forță în crizele minore et qui s^epanouit dans leș catastrophes...". Așa li se întîmplă multora din jur. Să-i vezi cum
Lupta pentru existentă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18172_a_19497]
-
Z. Ornea Destui critici literări se încăpățînează să vadă în Rebreanu exclusiv un creator al mediului țărănesc, pornind de la ideea că Ion și Răscoală sînt capodoperele sale. Ceea ce nu e prea adevărat. În ultimii ani, criticii literări (de fapt, dacă e să căutăm un început, ar trebui considerat, ca moment inaugural, anul 1967, cînd a apărut eseul despre Rebreanu al d-lui Lucian Raicu) se străduie
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
Într-adevăr, cum relevă și cei doi autori, nu s-a acordat atenție suficientă romanelor Pădurea spînzuraților, Adam și Eva, Ciuleandra, Amîndoi, Gorila. Să convenim, deci, ca Rebreanu a abordat deopotrivă mediul rural și urban, chiar dacă, poate cu exceptia Pădurii spînzuraților, capodoperele sale trebuie căutate printre creațiile recreatoare ale lumii țărănești. Nu e inutil să observ că mai dăinuie o prejudecată. Și anume că scriitorul n-a fost cultivat, mentinîndu-se strict în zonele autobiografiei. Ceea ce e, iarăși, neadevărat. E probabil că aceasta
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
păduri, din izvoare, din corole,/ Același clocot lung: Bunăvestire!". Sub unghiul strict al lirismului, putem diferenția etapele acestei tulburătoare "priveliști a sufletului", aflat la răscrucea istorică a anului 1940, apelînd la disocierile clasice ale lui Francesco De Sanctis, referitoare la capodoperă dantesca, revelatoare și în sensul că celebra paradigmă e urmată de învățăcelul său roman inclusiv în privința stărilor de consistentă a materiei vizionare. În Infern domină materia anarhica, densă, distinctă, reliefata în felurite forme particulare. În Purgatoriu, ea încetează a fi
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]