6,287 matches
-
medicală creștină Christiana, București, 1995, p. 77. footnote>. Mulți sfinți au văzut lumina dumnezeiască încă din viața aceasta, învrednicindu-se de ea ca de o arvună a fericirii veșnice. Unora, Domnul Hristos le-a dăruit ca în timpul rugăciunii sau al chinurilor pentru El, trupul lor să răspândească lumină, încât străluceau, fiind învăluiți în lumină. Sfântul Simeon ne îndeamnă pe toți să dorim a fi luminați de această lumină dumnezeiască și să ne silim a încălzi în noi dragostea și dorirea slavei
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
credea încă supărat, dar făptuia o eroare. Aceste mișcări ale sufletului soțului ei îi scăpau cu totul, și ea îl judeca pe Ioanide prin psihologia ei, care era însă radical deosebită și în orice caz mai elementară. Cu astfel de chin cerebral pășea arhitectul spre casă. Ajuns, deschise ușa cu cheia, mașinal, intră în odaia lui neoficială de lucru, care îi slujea și de dormitor, întoarse comutatorul electric și mângâie câinele încolăcit, în așteptare, chiar în mijlocul pernei. Plimbîndu-se mereu cu mâinile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
E-ngrozitor, numai tu poți să mă scapi. Ioanide nu clipi la tutuire și păstră o atitudine blândă, nici paternă, nici complice. - Sunt oricând gata să-ți dau un sfat bun. - Ce sfat? ripostă fata disprețuitor. Vreau să scap de chinul acesta. Te rog să vii cu mine. Arhitectul nu îndrăzni a mai cere lămuriri cu vorba, deschise numai ochi mari, interogativi. - Tata a chemat un cunoscut al nostru, un doctor, care a venit cu un nepot, Kevorg. Doctorul zice că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de altfel în cel mai mare grad și dădea timizilor impresia unor dificultăți invincibile, cu toate că în realitate abordarea Ioanei era foarte facilă. Bineînțeles, pentru cine avea acest curaj. În aceasta consta și forța Ioanei: de a speria și a da chinuri morale. Sultana, dimpotrivă, inspira îndrăzneli și părea chiar libertină, și s-au găsit tineri care să încerce un atac brutal. Dezamăgirea era amară. Întâi Sultana avea un limbaj așa de cult și ponderat, încît după câteva fraze ale ei agresorul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un ecou. Imaginea despre sine, pe care nu și-o putuse face obiectiv din cauza prelungirii tăcerii respectuoase, căuta s-o extragă acum prin anchetă de la Smărăndache, care făcea tot posibilul să culeagă ecouri. Chiar și față de Indolenta Pomponescu avea un chin. Stilul ei calm îi convenea, nu-l satisfăcea totuși completa obiectivitate a acesteia. Ar fi voit s-o vadă mai invadată de persoana sa. După o scurtă fază de subjecțiune, Ioana se adaptă calității de ministru a lui Pomponescu și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însă capabil numai de speculație comercială, nu și de speculație filozofică și sociologică, deci din prevestirile lui Smărăndache înțelegea concret că va pierde capitalul său, ceea ce pentru el însemna sfârșitul lumii. Să nu poți vinde reprezenta în imaginația lui un chin infernal. Raiul însuși și-l imagina cu magazine de covoare și anticariat. În urma unui astfel de aviz pesimist, Manigomian chema pe Demirgian: - Să vinzi covorul ăsta, lucru bun, păcat, să nu-l dai ieftin,mai bine cadou. Astfel, încetul cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bombardament e cel mai bun adăpost. Va fi un spital excelent. Contraforți de ciment, un monolit de ciment. . - Mi-e teamă că Pomponescu nu se lasă. Are să facăimposibilul să te desființeze. . - Ăsta ar fi cel mai mic necaz al meu. Chinurile mele nusunt de ordin profesional. . - Faci rău că te dezinteresezi. Ai dușmani mari, care tevor doborî. Trebuie să lupți, să le explici. G. Călinescu Ioanide ședea locului din curiozitate intelectuală, vrând să vadă până unde merge Gulimănescu. - Să explic ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în tâmplă. Și acum mă cutremur când îl văd înaintea ochilor cu gaura de la cap, întins pe covorul încleiat de sânge. . - Atunci ce recomanzi dumneata, maman! Întrebă amabil și ironic totodată Pomponescu. . - Otrava, domnule. Sunt atâtea toxice care înlătură și chinurile nenorocitului și trista priveliște pentru ai săi. Pomponescu, sorbind o gură de lapte, zise cu umor: . G. Călinescu . - Iau notă, maman, de teoriile tale. Într-altă zi, întîlnin-du-se cu Hagienuș, Pomponescu îl rugă să vină puțin pe la ei, întîmplîndu-se a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu inima, despre al cărei cămp vizual, Cioran obișnuia să afirme că este reprezentat de „lume plus Dumnezeu plus neant. Adică tot.” Cunoașterea ar putea fi scopul existenței noastre. Însă cunoașterea nu ar fi posibilă fără un suflet cuprins de chinul îndoielii ce se smulge din tablourile lui Dali și se pierde într-un univers în care muzica este filosofie în stare pură.
Mitul lui Sisif – atributul cunoaşterii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Eglantina Becheru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2310]
-
atăt de obișnuită cu groaza care mi te-a scos din vene, încăt nu mai suport să te privesc. Mă doare atăta cer, atăta albastru. Vreau întuneric. Și căderea reîncepe. Deși întunericul mă ucide încet, el mă menține veșnic în chinuri. Suferința e eternă. Nu voi înceta niciodată să exist, iar asta va fi poate, mulțumirea mea cea mai mare. Nu voi înceta niciodată să te iubesc. Sacrificiul va dainui dincolo de moarte, iar după ce tu nu vei mai fi, eu voi
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
încercările mereu reluate, dar zadarnice, ale lui Sisif de a fixa o stăncă pe vărful unui munte, Camus implică ideea că, într-o lume absurdă, lipsită de Dumnezeu, omul sisific este un erou absurd atăt prin pasiunile, căt și prin chinul său, întrucăt nu reușește să-și finalizeze sensul pe care el însuși îl dă vieții sale. Totuși, în finalul eseului, scriitorul și filosoful francez afirmă : ,,Lupta însăși către înălțimi e deajuns spre a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
teamă și nu oferă iubirii, pentru a fi el însuși, niciun loc unde să-și poată desface aripile în pace și să se avânte deasupra zbuciumului lumii. El este un suflet trist, fără speranța unui respiro și a ușurării din chin. Sufletul neiertător este sfâșiat de îndoială, de neîncredere, confuz, atât în ceea ce-l privește, cât și față de tot ce vede; el este temător și mânios, slab și fudul, se teme să meargă înainte, se teme să stea pe loc, se
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cel puțin un domeniu și la înțelegerea faptului că această inferioritate nu poate fi modificată în viitorul apropiat", scriu Fr. Lelord și Ch. André (2003, p. 71). În momentele sale critice, dominat de această incomodă emoție, pe invidios îl încearcă chinul neputinței (de care vorbește Francesco Albertoni). Odată constatat dezavantajul personal, sunt declanșate stări sufletești precum: furie, tristețe, ciudă, resentiment, chiar ură. Nimic nu împiedică mai mult bucuria și fericirea oamenilor ca invidia, remarca R. Descartes încă din secolul al XVII
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
incertitudinile, posibilitățile și speranțele ei, a ne întâlni, comunica și lucra cu prietenii, cu colegii, a cultiva relațiile cu cei dragi. 71 Alte hărți (neuronale) sunt temeiul stării mentale pe care o numim suferință și care cuprinde stări negative (precum chinul sufletesc, teama, vinovăția, disperarea), "partituri compuse în cheia durerii" (Damasio, 2010, p. 132). 72 E. Fromm vorbește despre: iubirea romantică, iubirea părinească, iubirea frățească, iubirea de sine (1995), iar R. J. Sternberg despre: simpatie (caracterizată prin intimitate), dragoste oarbă (caracterizată
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a scriitorului de a sonda în zonele abisale ale conștiinței umane, apăsată de sentimentul vinovăției tăinuite cu disperare. Incertitudinea cu privire la moartea fratelui său îl zdruncină cu totul pe Stavrache. Epica celor două întâlniri din vis este pe măsura acestor obsedante chinuri. Fie că popa Iancu ia înfățișarea unui zdrențăros ocnaș, fie pe aceea a chipeșului ofițer, ,,dreptul’’ fratelui uzurpat se concentrează în aceeași întâmplare înnebunitoare: ,,- Gândeai c-am murit neică ?’’. Trecerea de la fantasticul romantic de tip eminescian la cel realist, formulă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Da dar sergentul se poate întoarce; popa, ba !’’ Îndoiala îl chinuie în mod continuu pe Stavrache, o scrisoare vine în sfârșit pentru a-l liniști, cineva îi scrie că sublocotenentul Iancu Georgescu a murit în război. Și totuși, în curând chinurile îndoielii îl cuprind din nou pe hangiu care cade în aceleași fobii halucinatorii ca și Zibal. Autorul introduce acum un element psihic pe care îl va trata și în mod separat: percepția obscură a nevăzutului, presimțirea. Intrăm aproape în domeniul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
că nimic din toate cele pământești nu poate egala fericirea drepților. De aceea ei doreau doar un singur dar: cununa dreptății. O singură slavă râvneau: slava din Împărăția cerurilor. Erau dornici suntem să capete cinstea cea de sus și de chinul din iad se înfricoșau. „Focul de acolo ne îngrozește; acesta, cu care voi ne amenințați, este prietenul nostru, că știe să respecte pe cei ce disprețuiesc pe idoli. Săgeți de copii socotim rănile ce ni le veți face (Ps. 63
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
se va sfârși mai repede, va pleca scăpând de niște judecători atât de silnici ... dacă nu sunteți cinstiți mai mult decât Dumnezeu nostru, vă înfuriați ca și cum ați fi insultați cu cele mai mari insulte și ne amenințați cu aceste groaznice chinuri, socotind o crimă credința noastră în Dumnezeu. Dar nu veți întâlni oameni fricoși, nici iubitori de viața aceasta pământească și nici oameni care se înfricoșează iute, că e vorba de dragostea de Dumnezeu. Suntem gata să suferim tot felul de
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
socotind o crimă credința noastră în Dumnezeu. Dar nu veți întâlni oameni fricoși, nici iubitori de viața aceasta pământească și nici oameni care se înfricoșează iute, că e vorba de dragostea de Dumnezeu. Suntem gata să suferim tot felul de chinuri: să fim trași pe roată, să fim răsuciți, să fim arși de vii!»”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XIX-a, IV, traducere, introducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, în PSB, vol. 17, Editura
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori aduci jertfă, ori te pun la chinuri». Montanus răspunse: «Mă bucur dacă ai să faci așa, ca să mă aflu părtaș la patimile Stăpânului meu, Hristos». Atunci Probus dă poruncă să fie pus la chinuri; și când era mai crud muncit, Probus îl întrebă: «Ce zici, Montanus, aduci
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori aduci jertfă, ori te pun la chinuri». Montanus răspunse: «Mă bucur dacă ai să faci așa, ca să mă aflu părtaș la patimile Stăpânului meu, Hristos». Atunci Probus dă poruncă să fie pus la chinuri; și când era mai crud muncit, Probus îl întrebă: «Ce zici, Montanus, aduci jertfă zeilor?» Montanus răspunse: «Aduc jertfă prin acest chin Dumnezeului meu, Căruia mereu am jertfit»”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfântului Montanus, presviterul din Singidunum, un preot daco-roman
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
așa, ca să mă aflu părtaș la patimile Stăpânului meu, Hristos». Atunci Probus dă poruncă să fie pus la chinuri; și când era mai crud muncit, Probus îl întrebă: «Ce zici, Montanus, aduci jertfă zeilor?» Montanus răspunse: «Aduc jertfă prin acest chin Dumnezeului meu, Căruia mereu am jertfit»”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfântului Montanus, presviterul din Singidunum, un preot daco-roman, studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, în PSB, vol. 11, Editura IBMBOR, București, 1997, p. 188. footnote
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Despre Iacob și despre viața cea fericită, cartea a doua, 46, în PSB, vol. 52, p. 290-291. footnote> Unii martiri, precum fericitul Gordie nu numai că erau departe de gândul de a da înapoi și de a se teme de chinurile ce-i amenințau, încât le chemau spre ei și spuneau: „«Pentru ce șovăiți? Pentru ce stați? Să-mi fie scrijelat trupul (striga Gordie)! Să-mi fie răsucite mădularele! Să-mi fie chinuite oricât veți voi! Să nu-mi invidiați cumva
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
ei și spuneau: „«Pentru ce șovăiți? Pentru ce stați? Să-mi fie scrijelat trupul (striga Gordie)! Să-mi fie răsucite mădularele! Să-mi fie chinuite oricât veți voi! Să nu-mi invidiați cumva fericita mea nădejde! Cu cât veți prelungi chinurile, cu atât îmi veți prilejui o răsplată mai mare! Am o înțelegere cu Stăpânul: în locul rănilor de pe trup, îmi va înflori la înviere haină luminoasă; în locul necinstirii, cununile; în locul închisorii, raiul; în locul osândirii cu făcătorii de rele, traiul cu îngerii
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
p. 531. footnote>. Mucenicului Agapie, împăratul roman Maximian i-a făgăduit că-l eliberează dacă-și reneagă credința. Agapie a mărturisit însă că, de dragul credinței în Făcătorul lumii, ar merge de bună voie și cu drag să sufere curajos orice chinuri la care ar fi supus. Și zicând acestea, a și pornit, „alergând spre un urs care și fusese lăsat să flămânzească pentru ca să-i fie el oferit ca hrană. Dar întrucât ursul nu i-a avut grija, martirul a fost dus
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]