5,610 matches
-
la glezne vine o vreme trebuie să te scuturi de umbra lor oamenii fără chipuri putrezesc (pe dinăuntru) încetul cu încetul 19 septembrie 2011 Cuvintele tale Mai spune-mi că totul e bine, Că viața decurge firesc, Că-i vesel coșmarul grotesc Prescris de concerne străine. Mai spune-mi că timpul zâmbește Atunci când ne taie-n bucăți Prin zvonuri și prejudecăți, Iar noi lăcrimăm, omenește. Mai spune-mi să urlu la lună, Să fiu iarăși lup păcălit, Primește-mă-n prag
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
din spectacolele de Kit-Kat. Șuierând ca un armoniu cu burduful crăpat, Weizmann rânji și-mi Înapoie fotografia spunând: — Amsterdam ar fi locul cel mai potrivit pentru a-l vinde. Asta dacă poți să-l scoți din Germania. Vameșii germani sunt coșmarul oricărui contrabandist. Nu că n-ar fi destui oameni În Berlin care ar putea fi amatori să-l cumpere. Cine, de exemplu? — Ar putea fi interesați tipii care fac atât afaceri legale, cât și pe sub tejghea, ca Peter Neumaier. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
statui grecești. Lângă Afroditele obișnuite numai cu plaje pe care să-și admire trupul, Coatlicue inspira cu siguranță și mai multă teroare. Ceea ce i-a determinat pe profesorii Universității să se întrebe dacă nu era mai bine ca un asemenea coșmar de piatră să stea la câțiva metri sub pământ. Ei au hotărât ca statuia să fie îngropată din nou în locul unde fusese găsită. Ceva mai târziu, Alexander von Humboldt a cerut permisiunea, în timpul șederii sale în Mexic, să vadă statuia
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
amintesc istoricului de artă francez delirul vegetației tropicale, umflată de ploaie și de bulbi spongioși, de o violență tulbure. Și mă întreb dacă n-ar trebui să vedem aici mai mult decât o chestiune de gust. Lumea e sătulă de coșmare, nu mai vrea să se lovească de ele și în piatră. Dar să nu-i judecăm pe sculptorii azteci după criteriile noastre. În vechiul Mexic, chipeșul Paris ar fi rămas un simplu cioban anonim. Nici o zeiță nu l-ar fi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
negre... pipăiam sporii aspri de pe dosul frunzelor de ferigă... Mă ghemuiam acolo, în cel mai umed, cel mai secret ascunziș al grădinii, și rămâneam așa, privind libelulele și păianjenii, până când cerul se colora de seară... Iar a doua zi, după ce coșmarul discotecii și al obscenităților de noapte s-a repetat, am descoperit, într-o vale plină de flori, paradisul. Și, ca întotdeauna, paradisul mi s-a părut o rătăcire la fel de teribilă ca și infernul. Niciodată nu le opusesem unul altuia, dimpotrivă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pereții de scânduri văruite încremeniseră păianjeni sferici cu picioarele întinse. In tavan pâlpâia un bec chior, atârnat de o sârmă. Pe jos, pământ. Dincolo de ușa cu zăvor primitiv, de lemn, se-ntindea noaptea fără capăt, iar înăuntru - eternitatea. Știam, în coșmarul meu, că niciodată nu voi mai ieși de-acolo, că voi încremeni în lumea aceea sordidă de un metru pătrat vremuri nemăsurate, până la putrezirea înseși ideii de timp. Mă pregăteam să înfrunt cu dârzenie primele mii de mii de eoni
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Lisa a stat exact atât cât a fost necesar. Și ea aștepta de mult plecarea aceasta, dar credea mereu că va pleca în glorie, văzându-se deja la New York. Asta în loc să fie deportată în Siberia revistelor pentru femei. Era un coșmar absolut. —Trebuie să plec, spuse ea către o duzină de femei care lucraseră ca subalternele ei timp de doi ani de zile. Trebuie să termin de împachetat. — Sigur, sigur, aprobară ele la unison, bâlbâind amețite urări de bine. Păi, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ascultarea. Dar e minunat! Dacă nici măcar nu o să le mai testeze pe ale voastre! 10tc "10" Lisa încerca să doarmă în patul rece și gol din camera ei dezolantă de pe strada Harcourt, simțindu-se deja în lumea viselor. În mijlocul unui coșmar oribil. După prima ei zi, cu adevărat șocantă, în biroul diletanților, era încredințată că lucrurile nu puteau decurge mai rău. Asta înainte să plece în căutarea unei case de închiriat. Credea că va putea apela la o agenție imobiliară, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și, trei ani mai târziu, i-au cedat plămânii. Iar Lisa, iat-o pe Lisa acum. Toți anii aceia de muncă grea doar ca să ajungă aici, înapoi de unde a plecat. Cum s-a putut întâmpla așa ceva? Înapoi în prezentul de coșmar, Lisa s-a suit în patul din camera ei de hotel și a fumat țigară după țigară, așteptând ca Rohypnol-ul să îi aducă patru ore de uitare. Dar aceleași gânduri negre i se învârteau în cap. Era oripilată de sarcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Frieda Kiely. Acolo a fost, băieți. Așa este, spuse Lisa, destul de tare încât să o audă toată lumea - mai ales Mercedes. Am vizitat-o pe Frieda Kiely la atelierul ei. E o dulce. Pur și simplu dulce. De fapt, fusese un coșmar. Un coșmar grotesc. Neplăcută, agitată și atât de plină de ea, că nu știai când o să explodeze. Ceea ce nu ar fi fost un lucru chiar rău, se gândea Lisa. Când ajunsese acolo, Frieda era întinsă pe un șezlong, îmbrăcată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Acolo a fost, băieți. Așa este, spuse Lisa, destul de tare încât să o audă toată lumea - mai ales Mercedes. Am vizitat-o pe Frieda Kiely la atelierul ei. E o dulce. Pur și simplu dulce. De fapt, fusese un coșmar. Un coșmar grotesc. Neplăcută, agitată și atât de plină de ea, că nu știai când o să explodeze. Ceea ce nu ar fi fost un lucru chiar rău, se gândea Lisa. Când ajunsese acolo, Frieda era întinsă pe un șezlong, îmbrăcată într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o porcărie. Tu, Ashling, tu te ocupi de asta. —Dar eu nici măcar nu am văzut filmul. —Și? Fiecare succes a fost obținut cu greu. Singurul lucru asupra căruia cădea de acord toată lumea era faptul că Lisa era o șefă de coșmar. Era foarte precisă în legătură cu ceea ce își dorea. Apoi, peste trei ore, când materialul era aproape gata, era foarte precisă în a declara că nu și-l mai dorește. Până peste încă o zi, când își dădea categoric seama că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
înghițindu-și lacrimile. Și cum dracu’ îl mai cheamă. Valentine sau ceva - Marcus Valentine. —Nu, vrei să spui Ted, Ted cel mic și negru. — Nu, nu el. Vreau să spun că e ciudatul ăla de prieten al tău, Marcus Valentine. Coșmarul lui Ashling coti brusc către o altă direcție. Nu e prietenul meu, spuse vocea ei, ca dintr-o altă cameră. E iubitul meu. Puținii oameni care erau la birou - Jack, domnișoara Morley, Bernard - erau înlemniți de uimire. Singurul lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
canapea, și-au dat unul altuia hainele jos și apoi, pentru o clipă, s-au privit în ochi. Mă bucur atât de mult să te văd, oftă Clodagh. Cele cinci zile de când plecase Dylan fuseseră ciudate, ca un fel de coșmar. Se simțea vinovată pentru că distrusese căminul, mai ales pentru că micuții întrebau tot timpul când se întoarce tati acasă. Era din ce în ce mai izolată, până și mama ei era furioasă pe ea. Și simțea cum pierde din ce în ce mai mult controlul - era șocată de catastrofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe reviste deocheate și avioane de jucărie. Se ajunsese în punctul în care trebuia să fac ceva cu el și în toți ciudații știrbi care-mi ieșeau în cale în timp ce patrulam mi se părea că-mi apare o viziune de coșmar a sonatului de Dolph Bleichert. Tocmai mă uitam la un trotilat care se bălăbănea pe picioare vizavi de intersecția dintre 3rd Street și Hill, când am primit prin stație anunțul care mi-a schimbat viața pentru totdeauna. — 11-A-23, sună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o păpușă stricată, ajutându-l să se ridice în picioare. În fața noastră era Ellis Loew. Loew avea pumnale în priviri. Dintr-odată mi-am dat seama că ieșirea lui Lee era rezultatul ciudatei sale castități și a unei săptămâni de coșmar și droguri, căreia filmul porno îi pusese capac. Simțindu-mă în siguranță, l-am luat pe partenerul meu pe după umeri. Domnule Loew, filmul ăla nenorocit e de vină. Lee și-a închipuit că limbistele de aici ne-ar putea pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ațintit privirea spre draperiile de pe peretele îndepărtat. — Ieri am săltat-o pe Linda Martin. Avea în geantă copia unui film porno în care ea și Betty Short făceau pe lesbienele. A fost filmat în TJ și conținea niște scene de coșmar. M-a întors pe dos rău de tot. Și pe colegul meu la fel. Madeleine se opri din mângâieri. — A pomenit Linda de mine? — Nu. În plus, m-am uitat prin dosarul cazului. Faza ta cu bilețelele lăsate prin baruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fac legături între ele, alteori mă blestemam că n-am un pic mai multă materie cenușie, iar alteori copiile după rapoarte îmi aminteau pur și simplu de Lee. Am continuat relația cu femeia pe care el o salvase dintr-un coșmar. Kay și cu mine ne jucam de-a cuplul de trei-patru ori pe săptămână, la ore târzii, fiindcă acum eu lucram în ture. Făceam dragoste în stilul nostru tandru și discutam, având grijă să evităm lucrurile rele din ultimele luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dorința de a mușamaliza pasiunea lui Madeleine pentru barurile de lesbiene. Am continuat să studiez dosarul, transpirând în camera încinsă, lipsită de aer. N-a mai apărut nici un prefix de Webster, dar au început să mi se arate frânturi de coșmar: Betty stând în stația de autobuz Wilshire în seara zilei de 12.01.1947, la șapte și treizeci, și făcându-mi cu mâna, „La revedere, Bucky!“, gata să sară în eternitate. Mi-a trecut prin cap să mă interesez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mă gândeam la cât de aproape e proprietatea lui Sprague și la lunaticul de Georgie Tilden, locatarul unei cocioabe mizere și fiul unui celebru anatomist scoțian. „Serios? Un bărbat cu pregătire medicală?“ Am deschis trusa și-am sfâșiat culcușul de coșmar, căutând de probe. Am luat-o mai întâi de sus în jos. În afară de urme, recente de noroi - boschetarii lui Harry, probabil -, am descoperit sub saltea bucăți zdrențuite de sfoară. Am răzuit ușor ceva ce semăna cu niște particule de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lesa câinelui, care o zbughi înaintea noastră și urcă scările spre ușa din față a clădirii în stil colonial ce aparținea familiei Chambers. L-am ajuns din urmă peste câteva secunde. Jane deschise ușa. Și iată-l pe amicul din coșmarurile mele - clovnul cu gura tăiată. M-am cutremurat. — Blestemăția asta! Jane zâmbi. — Vrei să-l acopăr cu ceva? Nu, te rog. Știi, după ce-am vorbit atunci despre el, m-am interesat puțin despre povestea lui. M-am descotorosit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unul de tranzit dar, cum orașul a suferit În timp o extindere, Începând treptat să umple golurile cu clădiri cenușii de granit rece, drumul era acum un soi de centură supraaglomerată Întinzându-se de-a curmezișul orașului. Era un adevărat coșmar În timpul orelor de vârf. Ploaia cădea În continuare, iar locuitorii Aberdeenului reacționaseră În felul lor obișnuit: câțiva se târau de colo-colo Înfășurați În geci impermeabile, cu glugi pe cap și cu umbrelele ținute strâns Împotriva vântului tăios. Restul călca apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bine. Poate că era mai bine ca Martin să fie mort. Probabil că era mai bine decât să fie băgat la Închisoarea Peterhead, unde fiecare al treilea deținut era un alt Gerald Cleaver. Dar Logan știa că avea să aibă coșmaruri. Strecură mașina de pe autostradă și o tăie prin partea de nord a orașului, unde nu era nimeni pe străzi În afară de el, zăpadă și becurile de la iluminatul public. Muzica de la radio se preschimbă-n tăcere. După o pauză de cam zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
împietri într-o liniște plină de spaimă. Iar el spuse: — În provinciile noastre, în statele vasale, la granița cu parții există primejdia unor revolte, poate chiar a unor războaie. Menționarea imperiului part, dușmanul nicicând îmblânzit, Irakul de astăzi, evoca un coșmar, însă cei mai iuți la minte dintre optimates au intuit că sub acel îndemn sinistru se ascundea un plan - și au recunoscut imediat că analiza era inteligentă și, din păcate, adevărată. Unii, care nu se gândiseră în viața lor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Misenatis“. Alții adăugară că, dată fiind istoria familiei sale, „tânărul acela“ avea să atragă cu ușurință de partea lui legiunile. „E singurul om din întregul imperiu în cvenele căruia curge și sângele lui Augustus, curge și al lui Marcus Antonius.“ Coșmarul vechilor masacre, cu procesele și listele de proscriși care le urmaseră, era încă viu; având experiența trecutului, nepoții deveniseră mai puțin sângeroși decât strămoșii lor. De aceea, în ambele partide, cei dornici să se întoarcă în liniște acasă încercară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]