17,484 matches
-
poate riposta direct la Înjurături. Va continua să răspândească, Însă, bârfe veninoase. Dacă nu le citește, cu atât mai bine. Am, Însă, Îndoielile mele. De câteva zile Încoace, chiar dacă elevii sunt În vacanță, marele profesor urcă, sprijinit În baston, toată coasta dinspre Dunăre a satului și se duce la școală. Înainte să ajungă, trece negreșit pe la poștă. El și dirigintele sunt prieteni vechi și e foarte firesc să mă ducă gândul că ăla Îi dă voie să-mi dezlipească plicurile. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ridichea poștașului de nu știa, amărâtul, pe unde să scoată cămașa și dincotro Îi venea nenorocirea. Până la urmă, Mișu a mărturisit că furase o singură sută, după ce mâncase bătaie de-a zăcut o săptămână, cu febră mare, cu spinarea și coastele pline de vânătăi. Poștașul se Încurcase În declarații, pomenise și ceva despre vigilența de care el, ca un cetățean cinstit, dăduse dovadă față de dușmanii poporului. Așa că a venit și unul de la Securitate ca să vadă ce făcea și cum acționa vigilentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pe granițele câmpurilor cu satul de la Răsărit. Cine a fost atent, și-a dat și singur seama că nu degeaba am vorbit eu aicea. Lucrurile se Înșiră și se pun aproape singure cap la cap. Tatapopii a făcut găuri În coasta dinspre Dunăre a satului ca să caute lutul trebuincios fabricării cărămizilor și a chirpicilor. Avântul său economic a slăbit solul și acesta a luat-o la vale, cu tot cu amărăciunea de gospodărie a unui rudar. Despre unele consecințe am discutat deja. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-o. Am făcut și sacrificii, dar voința mea a triumfat. Nu Îngădui nimănui - mai ales nemernicilor cu minte puțină - să ia peste picior suferințele mele. Poate că Într-adevăr am ieșit de acolo cu mațe de porumbel pe cap și coaste de om În mână și poate că Într-adevăr am spus că i-am modificat destinul inspectorului Albu, dar cred cu tărie că e numai treaba mea, nu și a oricărui repetent, chiulangiu și dedat la rele de nerostit. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi strâns Încet, Încet, ca să-l doară fiecare bucățică de filet, ar fi rotit apoi mânerul uneltei și ar fi smuls amărăciunile alea de podoabe de care s-ar fi rușinat și un purcel abia Înțărcat. Prin burtă și coaste i-ar fi răsucit șurubelnițe, limba i-ar fi scos-o cu un clește și s-ar fi ușurat pe ea, după care ar fi azvârlit-o la câini. Privit de afară, trebuie să fi fost un spectacol al naibii de pasionant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spre casă. Pe drum Îl potopi o nedumerire care Îl zăpăci și-l aruncă În Îndoieli: de ce nu-i pusese nimeni și lui o poreclă? * * * Nu departe de locul unde fioroasa Vale a Puțului - sălașul Sfintei cu puteri vrăjitorești - spărgea coasta dinspre Dunăre și se deschidea către Baltă, se afla Valea Morii. În adâncul ei, tupilat, liniștit și tulbure zăcea Eleșteul. Pe vremuri, fusese săpat după voința unui boier cu destul noroc În viață - plecase În străinătate cu puțin Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iar nu râme, căci oaspeților le făcea scârbă zeama galbenă ce curgea din ele când erau Înțepate. Conacul de pe culmea dealului fusese dărâmat cu multă vreme În urmă, din vechile moșii se păstrau câteva vițe nobile, din cele plantate pe coasta Însorită dinspre Dunăre. Malurile Eleșteului se roseseră Încet, se rotunjiseră, Își prăvăliseră pământul În adânc. Apa măsura numai câteva palme, după care te afundai În nămol până la gât. Buruienile și trestia năpădiseră malurile. Un izvoraș izbucnit din coastă arunca Întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plantate pe coasta Însorită dinspre Dunăre. Malurile Eleșteului se roseseră Încet, se rotunjiseră, Își prăvăliseră pământul În adânc. Apa măsura numai câteva palme, după care te afundai În nămol până la gât. Buruienile și trestia năpădiseră malurile. Un izvoraș izbucnit din coastă arunca Întruna apă curată În cea mâloasă a Eleșteului. Pe malul cel dinspre deal, așezat cu fața către Baltă și către Dunărea care, departe, sclipea aproape cu voioșie, se afla croitorul despre care unii ziceau c-ar fi fost leneș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luau la bătaie cu nămol, iar când se plictiseau, tot goi, dar mânjiți ca niște draci, jucau lapte-gros ori poarca. Când Îi venea vremea să se coacă, se cățărau În cireșul amar ce se Înălța, singuratic, pe obrazul spân al coastei. În primărie duhnea a tutun stătut și a praf, iar hârțoagele de prin dulapuri răspândeau iz de mucegai. Secretarul, despre care se știa că era omul celor care nu-l aleseseră, Îl lăsa să se descurce singur și să greșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu trup de pește, cu rămășițe, pe burtă, de mâini și picioare omenești și cu căpățână de năpârcă. Dihania se azvârli apoi În adâncurile nesfârșite ale nămolului. Apa de deasupra Își potolea valurile. De sub cireșul amar de pe fața spână a coastei se ridicară din somn cei câțiva băieți. Odată cu visul lor se topi În Apa Morților și conacul de pe culme, care apăruse acolo semeț ca un palat de Împărați. Apa aproape că Își domolise undele. Cap de Șobolan Își prinse obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de șobolan: blană cenușie, urechi mici, ochișori ascuțiți, mustăți lungi pe un bot terminat Într-un râtuleț rozaliu. Își pipăi mustățile care tremurau, se ridică și strigă cât putu de tare către bătrânul care se făcuse mic de tot, În josul coastei: „Uite ce-mi face, nea Mitule, nici acuma nu vezi că-și bate joc de mine?” - și-i arătă fața de guzgan, fără să se vădească Înspăimântat, ci mai degrabă cu Încântarea celui căruia i se adeveriseră vorbe ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Într-o seară, spre toamnă, soldatul de la volan nu izbutise să stăpânească bestia de fier care o luase singură la vale, târând după ea o cisternă plină cu benzină de avion. Casa lui Foiște e jos de tot, la poalele coastei dinspre Dunăre a satului. Mașina i-a spart, ca pe nimic, gardul putred cârpit cu tulpini uscate de floarea-soarelui, a luat-o prin curtea Îmburuienată, a dărâmat cocioaba, cotețul, a spart iarăși gardul, s-a răsturnat Într-un lan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
erau beți, tovarășu’”, se Încăpățânase Baronu, „că dimineață au fost la Cazan și-au luat două sticle de țuică de la tata.” „Ce știi tu? N-o fi văzut taică-tău bine.” Cazanul era la o azvârlitură de băț, Într-o coastă a curții Colectivei. „Mergem acum, pe loc, și-l Întrebăm pe tata, că n-a terminat de făcut toată prăștina!” „Numaidecât, cum să nu, chiar mă gândeam: ce-ar fi să dau eu o raită pe la Cazan? Marș În rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vâlvătaie Într-un lan uscat. La urechile singurului fiu al Tușii ajunsese că maică-sa fusese călcată În picioare, schilodită, scuipată și batjocorită cu vorbe grele, Îi fuseseră scoși dinții, i se umflaseră ochii, i se spărseseră buzele, Îi crăpaseră coastele. Fiul Își făcea armata nu foarte departe de Satul cu Sfinți, Într-o cazarmă dintr-un sat de dincolo de codrul de la Miazănoapte. Fugise din postul În care făcea de gardă, furase un tractor, gonise ca un nebun și nu oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chinuit ochii aceia. Mă trezeam și intram iară și iară În același vis negru care mă Înspăimânta. Îl vedeam pe Lică În sicriul lui din groapă, năpădit de tot felul de coropișnițe și de viermi, cu fioroase rădăcini Înfipte În coaste, dar, mai ales, În țeastă. Rădăcini vânoase de salcâm Îi intrau pe nări, pe urechi și pe gură, strâmbând hârca Într-un rânjet de chin. În toată Învălmășeala dureroasă rămăseseră neatinși ochii cei goi pe care apucasem să-i zăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al liberei inițiative și al economiei de piață. În Răspântii, unde se află și frizeria și unde, de curând, s-a Înființat mica și civilizata piață, Domnia Sa organizează lupte Între puradeii țiganilor de pe deal și cei ai rudarilor din josul coastei dinspre Dunăre a satului. Echipele, alcătuite din câte cinci combatanți, sosesc Înarmate cu tot soiul de tinichele vechi, dintre care cele mai apreciate de către publicul spectator avid de senzații tari sunt tigăile cu coadă lungă și capacele de crătiți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ger de crăpau pietrele, Întemeietorul a socotit În mintea sa luminată că era mai Înțelept să-și aducă apropiații lângă uriașul morman de carne congelată decât să procedeze invers. Și a trecut la fapte. Prinzându-i primăvara tot ronțăind la coaste de mamut, Începură să le placă locurile. Drept urmare, s-au pus și mai abitir pe odrăslit și n-au mai părăsit acele teritorii despre care nici prin cap nu le trecea că se vor numi, Împreună cu altele, multe și Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
soarele a Început să-i ardă scăfârlia. S-a trezit, și-a adus aminte de meci și, mânat de aprige mustrări de conștiință, s-a repezit pe trei cărări spre teren. După cum bine se știe, nu avea decât să urce coasta și nimerea pe micul și cochetul nostru stadion, Îmbunătățit și Întreținut din ordinul expres al tânărului și dinamicului nostru primar. Singurul portar al echipei noastre a ajuns, În cele din urmă, risipind - numai pentru moment, Însă - temerile colegilor și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a trunchiului, ci pe cea sudică, contrazicând, astfel, cele scrise prin manuale, dar și un bun-simț elementar, dobândit În secole și milenii de experiență; o roată din față a unui tractor a luat-o de una singură la vale pe coasta dinspre Dunăre și, fără să producă victime sau pagube, s-a prăvălit pașnic și s-a scufundat În apele adânci ale canalului de irigații ce se Învecinează cu localitatea; Colonelul Socol a sărbătorit Împlinirea unei frumoase vârste, prilej cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa cum se cuvenea. Auzind toate acestea, Directorul luase liniștit reclamația de pe biroul plutonierului, o rupsese și o aruncase la coșul de gunoi. Fără să spună nimic altceva În afară de bună ziua, o luase tăcut și neguros către casa lui Foiște. În timp ce cobora coasta dinspre Dunăre a satului, mormăia În barbă vorbele grele pe care avea de gând să le azvârle nemernicului. Se răstise la tușa Tinca, mama poetului, și se repezise spre odaia În care sălășluia monstrul, odaie botezată birou de lucru, trudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de mari, pe care toți cei din măruntul târgușor știau că-l chema Ilie și că fusese nemaipomenit de credincios și de blând. Viitoarea bunică vitregă a lui Ectoraș apucase să vadă răspândite prin moloz o pâine, o parte dintre coastele Însângerate și cu blană pe ele ale câinelui și chipiul zdrențuit al ologului. O schijă, ba chiar mai multe, pătrunseseră și În compartimentul lor și se Înfipseseră În sacul cu pâine și În traista țărănească. Scăpaseră Întregi doar cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cum petrecea pe la feluritele chiolhanuri. Până și pe banchetele străvechiului camion alintat de răcani Tataie fuseseră așternute, În chip de Învelitori, bucăți din pânza căilor ferate. În zbuciumul părăsirii mașinăriei care o luase, de nimeni strunită, la vale pe coasta dinspre Dunăre a satului, soldatul-șofer Cătănuță agățase, azvârlindu-se prin portiera hodorogită Împinsă cu umărul, și Învelitoarea de pe banchetele sparte. Pe ea, apoi, fără să știe, se așezase, proptind cu brațul sănătos pe cel frânt, În curtea plină de bălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Lui Ectoraș Îi era o frică aproape nefirească de câini, Însă atunci se simțise mai bărbat decât oricând și se știa gata să le ia beregățile cu dinții. Din fericire, ca să ajungă la casa așezată pe o uliță de pe culmea coastei dinspre Dunăre, trebuia să străbată o mare parte a satului. Chiar și așa, lui Ectoraș i-ar fi plăcut ca drumul acela să se lungească la nesfârșit. Zgomotul cizmelor de cauciuc În nămol ori În băltoace i se părea muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alea, Îi speriase noaptea trecută iapa care o luase la goană peste șleauri și șanțuri până rupsese o roată a căruței, iar pe el Îl azvârlise În țărână - spre Încredințare Își dezbrăcase cămașa ca să arate juliturile de pe brațe și de pe coaste. Asta, Însă, n-ar fi fost lucrul cel mai rău - Directorul pălise -, căci o roată se poate drege, iar pielea, dacă n-are vreun ciolan rupt pe dedesubt, se tămăduiește și singură; partea cea mai supărătoare a Întregii Întâmplări fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ori cu palma, o ștergea cu mâneca și o punea iarăși pe cap, apoi se apuca s-o ia la goană după vita care, Între timp, se Îndepărtase. De ondulările prietenoase ale pământului se bucurau copiii. Își dădeau drumul pe coasta dinspre Dunăre a satului, călare pe niște cărucioare făcute de ei din scânduri și rulmenți furați de pe la măgăoaiele de mașini agricole. Chiotele lor umpleau văzduhul și lui Foiște i se părea, dacă Închidea ochii câteva clipe, că În jur era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]