4,204 matches
-
nu au fost singurele care l-au Înălțat pe un piedestal; el s-a distins și prin dispoziția apolitică. Concetățenii lui Havel s-au Îndreptat spre el nu În ciuda preocupărilor sale legate de teatru, ci datorită acestora. După cum observa un comentator italian al ascensiunii lui Havel pe scena social-politică cehoslovacă, vocea sa distinctivă l-a ajutat să dea grai sentimentelor unei națiuni reduse la tăcere: Se un popolo non ha mai parlato, la prima parola che dice è poesia 27. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost izgoniți din casele lor și alungați În exil. În Încercarea de a explica măcelurile și războiul civil de o amploare nemaivăzută din 1945 - Într-o țară pe care stânga occidentală a considerat-o multă vreme societatea socialistă model -, comentatorii străini au propus În general două explicații opuse. Prima, foarte vehiculată În mass-media occidentale și preluată În declarațiile publice ale oamenilor de stat americani și europeni, prezintă Balcanii ca pe o situație fără speranță, un cazan de gâlcevi obscure și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cum trebuie, dar este surprinzător că a fost totuși făcută. Același lucru se poate spune despre tranziția spre democrație. Cu excepția Cehoslovaciei, nici una dintre fostele societăți comuniste dintre Viena și Vladivostok nu avea de unde să cunoască libertatea politică reală, iar mulți comentatori locali priveau cu scepticism viitorul pluralismului politic. Cum fără rigoarea legii capitalismul tinde să degenereze În furt, exista temerea că democrația - În absența unor limite convenite și Înțelese care să guverneze retorica publică și competiția politică - putea aluneca În demagogie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
timp de 50 de ani Într-un hiatus al istoriei. Mai târziu, succesul lui Jörg Haider În Austria, al lui Jean-Marie Le Pen În Franța și al cvasiomologilor lor din Norvegia până În Elveția a mai diluat Însă paternalismul din tonul comentatorilor vest-europeni. Atavismul nu cunoaște frontiere. Succesul democrației politice În țările foste comuniste a avut consecințe ambigue pentru intelectualii care făcuseră atât de mult pentru ea. Unii, ca Adam Michnik În Polonia, și-au păstrat influența prin intermediul mass-media. Alții, ca János
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și pe afirmația neplauzibilă că, detașându-se de Franța, insula ar Înflori. Dar, ca și ETA, naționaliștii corsicani, cu apetitul lor pentru violență (și răfuieli Între clanuri), nu au atras decât puțini adepți. Specificul Franței este că, În vreme ce politicienii și comentatorii din toată Europa exaltau acum, cel puțin formal, autonomia și guvernarea locală, la Paris orice zvâcnire de separatism regional provoca pe tot spectrul politic un val de dispreț neoiacobin. În plus, provinciile franceze cu cel mai pronunțat caracter distinct - Bretania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care la Început servise drept avertisment pentru politicienii din Occident că era riscant să subestimezi problemele postcomuniste - devenise o adevărată obsesie. Intelectualii marcanți aveau deja alte preocupări (un barometru sigur al modelor politice trecătoare). Cu numai câțiva ani În urmă, comentatorii redescoperiseră „Europa Centrală”, iar Havel, Kundera, Michnik și alții ca ei erau, de la Paris la New York, obiectul admirației generale În reviste prestigioase și pe prima pagină a ziarelor. Dar istoria se schimba rapid: de Îndată ce s-a estompat amintirea ieșirii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împovărând pe nedrept economiile altor state din zona euro, care aveau și ele destule dificultăți În Încercarea de a menține stabilitatea monedei comune. Spre uimirea tuturor, țările risipitoare din sud s-au dovedit surprinzător de disciplinate. Cum observa caustic un comentator local, Spania a reușit să intre În zona euro printr-o combinație de fortuna și virtu: o ușoară creștere economică a permis guvernului să achite datoria publică a țării exact În 1999, când a fost introdusă moneda comună. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În propria țară. Față de fascismul din perioada interbelică, aceste manifestări xenofobe pot părea moderate - deși, la Începutul anilor ’90, Germania s-a confruntat cu un val de crime Îndreptate Împotriva străinilor și a minorităților care i-a determinat pe unii comentatori să ridice probleme de natură mai generală: Günter Grass a acuzat indiferența egoistă a culturii politice vest-germane și entuziasmul orbesc al țării pentru o unire „nemeritată”, susținând că responsabilitatea pentru violența rasială (mai ales În orașele industriale defuncte, aflate În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
părtinitoare În criza israeliano-palestiniană. În nici unul dintre aceste cazuri, politica americană nu s-a schimbat radical după alegerea președintelui Bush În 2000; prăpastia atlantică Începuse să se deschidă cu mult Înainte. Dar tonul inflexibil al noii administrații le-a confirmat comentatorilor europeni o bănuială mai veche: acestea nu erau simple dezacorduri În câteva probleme concrete. Constituiau dovada imposibil de ignorat a unui antagonism cultural fundamental. Ideea că, din punct de vedere cultural, America este diferită - sau inferioară ori periculoasă - nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Europa de Est a rămas doar pe gustul unei minorități. În țări precum Bulgaria sau Ungaria el era acum o expresie indirectă, acceptabilă a nostalgiei pentru național-comunism - și, ca de atâtea ori În trecut, un surogat convenabil al antisemitismului. Dar și comentatorii, și politicienii echilibrați au Încetat să vadă În instituțiile sau practicile americane o sursă de inspirație sau un model de invidiat. Multă vreme America fusese un alt timp: viitorul Europei. Acum era doar un alt loc. Bineînțeles, mulți tineri visau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimbării nu trebuie totuși exagerate. În anii ’60, unul dintre cancelarii vest-germani (Kiesinger) și președintele (Heinrich Lübke) erau foști naziști - o contradicție flagrantă cu imaginea de sine a republicii de la Bonn, sesizată prompt, așa cum am văzut În capitolul XII, de comentatorii mai tineri. Una era să spui adevărul despre naziști și cu totul altceva să admiți că răspunderea colectivă revenea poporului german, un subiect asupra căruia clasa politică continua să păstreze tăcerea. Deși proporția vest-germanilor care credeau că Hitler ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Între victimele comemorate. De Înțeles, poate: la urma urmei, o trăsătură specifică a experienței est-europene este și aceea că autori ai atrocităților fasciste au putut să devină, și chiar au devenit, frecvent și cu o mare ușurință, victime ale comunismului. Comentatorii est-europeni care susțin „echivalența” invocă În argumentații cultul „victimei” din cultura politică occidentală de astăzi. Am trecut de la istoria Învingătorilor la istoria victimelor, remarcă ei. Foarte bine, atunci să fim consecvenți. Chiar dacă nazismul și comunismul erau foarte diferite ca intenție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vatra” (foarte preocupat de istoria românilor în spațiul maghiarizării) se va orienta accentuat înspre sociologia literaturii, înglobând teorii estice și occidentale, de stânga și de dreapta. Cartea Serii și grupuri (1981) făcea o breșă serioasă la vremea apariției în rândul comentatorilor literari tocmai prin ambiția de a inventaria nu atât figuri, cât fenomene literare, nu neapărat reușite individuale, cât tendințe epice, poetice, ideatice. Schițe pentru o retorică a romanului cu teză se intitula secvența în care se află incluși Augustin Buzura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
din unghiuri variate, istoria și filosofia culturii, existențialismul și psihanaliza oferind multe dintre argumentele la care recurge. A colaborat și la „Tribuna”, „Familia”, „Cronica”, „Flacăra”, „România literară”. Bun cunoscător al literaturii și filosofiei moderne și contemporane, M. e un fin comentator al cărților și ideilor, enunțând opinii adesea pertinente, totdeauna îndrăznețe. Proza pe care o scrie nu va rămâne neinfluențată de preocupările teoretice, și critica a remarcat în romanele sale tendința de a ilustra în imagini idei filosofice. Și personajele, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
La traduction de Faust est qualifiée comme [...] inegala că forma, împletind peisaje inspirate și minunat realizate cu altele infidele ritmurilor și metricii lui Goethe. Pătrunzând în adâncimea textului și realizându-l de cele mai multe ori cu metoda exhaustiva a unui adevărat comentator de proza, Blaga filtrează pe alocuri imaginile și ideile goethiene, prin prisma unor viziuni personale. Această a făcut că uneori textul original să fie sporit cu un număr însemnat de versuri, întrucat posibilitățile de expresie ale limbii române sunt mai
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
el conferențiază, în cadrul Asociației „Andrei Șaguna”, iar mai târziu i se publică articolele Ortodoxie și naționalism și Nostalgia paradisului și i se comentează conferința Creștinism și artă, susținută în 1940, precum și primirea în Academie. Iosif E. Naghiu este unul din comentatorii literari cei mai activi pe care i-a format colectivul redacțional, tema lui predilectă fiind literatura văzută din perspectivă religioasă. Astfel, comentează poezia lui Panait Cerna, a lui Octavian Goga, motivele religioase din poezia lui Mihai Eminescu (Eminescu și Sf.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
satul dâmbovițean Vizurești (1980-1985). Corector la Tipografia „Informația” (1986) și la revistele „Contemporanul” și „România literară” (1987-1989), devine redactor la „România literară” (1989-2001), redactor-șef adjunct la „Cotidianul” (1991, 1995-1996), redactor-șef la „Zig-zag” (1993-1995) și la revista „Avantaje” (1996-1998), comentator politic, șef al Biroului din București al postului de radio Europa Liberă. Debutează la „Tribuna” în 1981. Mai scrie la „Ateneu”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Tribuna” ș.a. Povestirile Casa și Tapetul îi sunt tipărite în volumul colectiv Desant ’83, iar prima carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
totuși Jugendstil-ul sau stilul Seccesion (ca variantă a Art Nouveau-ului din Franța). De asemenea, Secession-ul, ca și Jugendstil-ul, similar Art Nouveau-ului și emancipării noului val de pictori francezi, posedă ca numitor comun o marcată componentă antinaturalistă. "Alți comentatori au înțeles Secession-ul ca fiind "coordonatorul" unei reacții împotriva naturalismului predominant al picturii academice"478. Peter Vergo refuză însă să reducă mișcarea secesionistă la această dimensiune antinaturalistă, fapt valabil și pentru fenomenul secesionist francez (un alt exemplu fiind Salonul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Simona Popescu, Andrei Bodiu, Ruxandra Cesereanu s.a. TRANSMODERNISMUL Ca și postmodernismul, transmodernismul numește o stare existențială a unei realității În comparație cu una trecută recent, moment În care s-au produs niște transformări, cel puțin așa sunt considerate de către filosofii culturii, sociologi, comentatorii tuturor ideologiilor, religiilor etc. De fapt, de cele mai multe ori transformările au loc În câmpul ideologiilor de toate felurile, dar de cele mai multe ori sunt Învinuite schimbările survenite În concepțiile religioase și mai puțin În mutațiile produse În traiul de zi cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de condensare a unei energii debordante: „Slova de foc și slova făurită / Împărechiate-n carte se mărită / Ca fierul cald Îmbrățișat În clește”... unde ni se oferă o formulă plastică a caracteristicii esențiale a poeticii argheziene, care consistă pentru cei mai mulți dintre comentatori, În Îngemănarea echilibrată dintre autenticitatea unei inspirații viguroase și forța de prelucrare a unei tehnici artistice de o originalitate desăvârșită. Este curioasă reacția „stăpânului” la ascultarea cântecului de vioară: „... ascultând-o a jucat / Stăpânul ca un țap Înjunghiat”. Dar cântecul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
articol din cunoscutul studiu În trei volume, „Arca lui Noe”, consideră că obiectivitatea romanului „Enigma Otiliei” e paradoxală, pentru că nu ilustrează, conform definiției, prezența În text a unui singur narator, ci dimpotrivă, se constată o intervenție permanentă a autorului În calitate de comentator savant și expert. Nici nu se putea altfel, dacă avem În vedere vocația criticului și istoricului literar. De aceea, s-a spus că, la G. Călinescu, mijloacele literaturii interferează cu cele ale criticii și că toate aspectele sunt privite cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
monografii, contribuții solide, de neignorat. În Marele Alpha, criticul a întreprins o examinare a receptării operei lui Arghezi, procedând la reconsiderarea polemică a exegezei argheziene. În jurul lui E. Lovinescu (1975) oferă o nouă lectură a operei unui autor față de care comentatorul vădește o afinitate certă; analiza e lipsită de preconcepții și supusă la obiect, fără obnubilări hagiografice ale spiritului critic: pe adevăratul Lovinescu, după părerea exegetului, „îl descoperim în aplicațiile lui practice, în confruntarea cu operele, nu în declarațiile teoretice”. Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
sens să zicem gourmontian), preocupat de chestiuni controversabile, de probleme de aspect ideologic, dar și politic și social”. Spirit raționalist și democrat, atașat ideilor liberale, „proburghez” și „prooccidental”, partizan al modernității și al urbanului, G. s-a impus ca un comentator avizat al fenomenelor observate, ca un teoretician al mișcării liberale, ca un susținător inflexibil al modernizării, iritat de persistența unor realități premoderne și de demersurile ideologice paseiste ori conservatoare. Participând, prin intervenții marcate nu de pedanterie academică, ci, pe fondul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
sale cu Washingtonul. În acest sens, a înștiințat Departamentul de Stat că va permite SUA să-și trimită trei reprezentanți, în calitate de observatori, la următoarele alegeri din România. El a invitat, de asemenea, în România, cîțiva membri ai Societății Redactorilor și Comentatorilor din SUA, care vizitau Uniunea Sovietică și Europa de Est911. În 1958, liderul român și-a continuat demersurile către Statele Unite. Pe 27 februarie, redactorii de la "New York Times" i-au luat un interviu lui Chivu Stoica, noul președinte al Consiliului de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
stil american, Nixon și echipa care-l acompania au plecat cu un avion al Liniilor Aeriene One către aeroportul Andrews, de lîngă Washington, D.C. Vizita sa în România a iscat comentarii ample în presa americană, în mare parte favorabile. Un comentator entuziast explica faptul că "pentru cetățenii Bucureștiului, (vizita lui Nixon) a fost ca cea a unui vizitator de pe o altă planetă un eveniment ireal, precedat și urmat de aceeași realitate imuabilă"1341. Chiar și pe Nixon l-a surprins această
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]