5,493 matches
-
lucrare a Duhului Sfânt. CândSfinții Apostoli cheamă: „Stați tari în Hristos” (Efeseni 6, 10 14), einu se referă nici la „eroisme”, nici la „triumfuri”, ci la „darul păciilui Dumnezeu care covârșește toată mintea” (Filipeni 4, 7) ca pu tere a comuniunii prin slava lui Hristos. Numai atunci când i-a aduspe ucenici la această slavă, Mântuitorul i-a trimis la lucrarea desăvârșirii (Efeseni 4, 12), deoarece aceasta este condiția unității cugetului. Fără această „slavă”, Petru ar fi scos sabia, Toma s-ar
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Fiu al lui Dum-nezeu, și pe adevărul Sfintei Treimi. Plinătatea acestui adevăr a fostîncredințată Bisericii ca ierarhie sinodală.Sobornicitatea Bisericii exprimă plinătatea vieții în Hristos. Eapoate fi reprezentată local prin comunitatea celor botezați în frunte cuepiscopul hirotonit canonic și în comuniune cu Sinodul episcopilor.Apostolicitatea Bisericii este apoi continuitatea sa în tradiția li-turgică, apoi canonică și duhovnicească cu Biserica Sfinților Apostoliși a primelor secole creștine.Biserica Ortodoxă insistă în spiritualitatea ei asupra plinătății vieții divino umane, a vieții trinitare, mărturisită în
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
este apoi continuitatea sa în tradiția li-turgică, apoi canonică și duhovnicească cu Biserica Sfinților Apostoliși a primelor secole creștine.Biserica Ortodoxă insistă în spiritualitatea ei asupra plinătății vieții divino umane, a vieții trinitare, mărturisită în Sinoadele ecumenice ca temelie a comuniunii.Simbolul mai exprimă și nădejdea în viața viitoare a Bisericii șia fiecărui creștin, atunci când se referă la a doua venire a lui Hristosși la învierea morților.Prin proslăvirea lui Hristos, toată viața Sa pământească a de-venit premisa acestei proslăviri
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
modul în care aceasta ne află, marchează pentru tot deauna starea noastră morală. Deși cunosc mai multe feluri de moarte: fizică sau biologică(despărțirea, până la Învierea de Apoi a trupului de suflet); sufletească sau spirituală (prin păcat, ca rupere a comuniunii cu Dumnezeu, conducând spre moartea sufletească și fizică) și moartea veșnică(la cei pe care moartea biologică i-a aflat în păcate grele și nepocăite), asceții filocalici fac referire la o moarte a celor drepți și o moarte care îi
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
moarteade fiecare clipă și de fiecare ceas constituie ceea ce Sfinții Părinținumesc „filosofia vieții”. Printr-o astfel de cugetare mântuitoare,ce trebuie să se permanentizeze în viața duhovnicească, creștinulîși pregătește „răspuns bun la Înfricoșătoarea Judecată” și își asigură, pentru veșnicie, fericirea comuniunii cu Dumnezeu și cu „prie tenii” Săi. Cuviosul Isaia Pusnicul, descriind bucuria sufletului celui dreptîn clipa despărțirii de trup, arată că „la ieșirea lui din lumea aceasta,va face să meargă înaintea lui lucrarea lui și se vor bucura cu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
luptător", în secolul XXI putem spune că: "am fost un om, adică un bun colaborator și un bun negociator". Sau Piedro Calderon de la Barca a spus: "viața este o luptă, deci te luptă", actualizat am putea spune "viața este o comuniune, deci colaborează". Astăzi va supraviețui nu cine știe să lupte, ci, cine va ști să colaboreze și să negocieze. Toate aceste noi variante parcă sună mai uman, mai civilizat, mai nestresant, mai evoluat. Singura luptă care trebuie dată este cu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
a dobândi inițierea solară cum spuneau filozofiile maya? Adică să vezi lumina marelui spirit. Oare nu același lucru l-a vrut și Isus de la oameni? Să-l înțeleagă pe Dumnezeu, ce vrea Dumnezeu de la oameni, să se poată crea o comuniune și o colaborare frumoasă fără rupturi și neputințe, fără patinări în bezna ignoranței, a disperării, a uitării potențialului pe care îl are fiecare dintre noi. Or, aceste aspecte va trebui să vină în complectarea educației actuale. Și tu să ai
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
teatral, nu știu nimic mai eficace decât înălțarea." Teatrul le apare ca un loc special în care, în momente excepționale, se poate manifesta ceva care este de ordinul transcendenței. Întâlnirea actori/ spectatori îmbracă atunci un caracter ceremonios până la a deveni comuniune. Acesta este cazul lui Artaud în Franța, al lui Grotowski în Polonia, sau, cu un grad mai scăzut, al lui Stanislavski în Rusia, care, pe căi diferite, vizează scopuri destul de apropiate. Teatrul, la fel ca pictura sau ca sculptura, este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
plus, am găsit că teatrul poate să existe fără machiaj, fără costum autonom și fără scenografie, fără un loc separat pentru spectacol (scena), fără efecte de lumină sau de sunete etc. El nu poate exista fără relația actor/spectator, fără comuniunea de percepție directă, "vie"". Este un vechi adevăr teoretic, bineînțeles, dar când este aplicat în mod riguros, subminează majoritatea ideilor noastre obișnuite despre teatru. El recuză noțiunea de teatru ca sinteză a unor discipline creatoare disparate literatură, sculptură, pictură, arhitectură
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu deferență în atelierele creației, și introdus în tainele operei, printr-un gest care exhibă atât adorare cât și desacralizare: Realitatea e cel mai strâns ghem din câte există. Întâlnirea dintre nevralgiile scriitorului și cele ale cititorului său se numește comuniune și cuplarea acestor căței duce la cultură și satisfacții rare, nu e bucurie intensă fără chelălăituri"21. Este, de fapt, o practică autoreferențială comună scriitorilor din "Școala de la Târgoviște", ale căror romane încearcă să atingă, prin meta și intertextualitate (parodie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
așa cum sunt, el neputând și netrebuind să fie evaluat în funcție de modele teoretice ipotetice, ci exclusiv din perspectiva funcției sale sociale.96 Spre deosebire de antecesorii săi, el apără importanța mitului pentru o comunitate (deocamdată doar arhaică), ca liant social: "Mitul, într-o comuniune arhaică, adică în forma sa vie, originară, nu este o simplă istorie povestită, ci o realitate trăită. El nu este de tipul unei născociri ca acelea pe care le citim în romanele noastre de astăzi, ci e o realitate vie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sângeroase benzi desenate, într-un "masochism subversiv" prezent în epocă, anxietate care generează o "fascinație morbidă a depravării și autodistugerii", după formula lui Wright (adevăratele vedete erau criminalii, iar finalul moralist nu umbrea fascinația crimei).628 Mesajele care încurajau toleranța, comuniunea, cooperarea, puternic promovate imediat după război, într-un context de oboseală și iritare accentuate (au existat chiar mesaje de prietenie față de URSS, în care eroii americani țin prelegeri, sfătuiesc, explică și avertizează, militând pentru valorile liberale, producătorii Fig. 11 Eroii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
p. 16. 409 James Hollis, op. cit., p. 9. Autorul deplânge și el pierderea "latitudinii și longitudinii sufletului" în cultura actuală, degradarea mitului la falsitate, ceea ce îl împinge pe om într-o "goană isterică după ideologii". Comunitățile moderne și-au pierdut comuniunea mitică, desacralizarea naturii și a culturii erodând conștiința mitică, aducând contemporaneitatea în "vremea între zei", între cei care au murit și cei care încă nu au apărut, după spusele lui Heidegger. Doar mitul, cu substanța sa de simbol, ritm și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Ăsta e răspunsul. Așa cum distruge liniștea orașului, natura poate să ne distrugă toate planurile dacă îi e pe plac. O rafală de vânt pătrunse prin ușa întredeschisă și suflă prin hârtiile de pe masă și rafturi. Înjură încet și închise ușa. Comuniunea cu natura și toate cugetările astea existențiale erau mărețe, nimic de zis, mai ales la ora două dimineața, dar mai bine își păstra capul pe umeri. Se lăsă în genunchi și culese diversele facturi și broșuri pe care le îngrămădise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
va deschide, brusc, o ușă, Prin care Dumnezeu o să ne cheme. Excentric, am să scriu pe un perete Că las în urma mea eternitatea Și umplu testamentul cu regrete, Redefinind, celest, realitatea. Printr-un sărut vom da la toți de veste, Comuniunea fi-va explicită, Apoi, eu îți voi scrie o poveste, Iar tu-mi vei spune că ești fericită. Proroci nebuni, resuscitați vremelnic, Vor anunța o altă judecată, Tu vei surâde lumii, feciorelnic, Și ai să fii, de toate, vindecată. O să
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
miști ca să nu lovești pe nimeni sau să nu fii lovit. Afrodita? Să lăsăm glumele. Secolul XX își etalează pe nisip propriile mituri, cum își desfășurau altădată învingătorii drapelele la soare. Și trebuie să cauți locuri izolate pentru a restabili comuniunea cu marea. Așa cum arta toltecilor nu e grandioasă decât când se exprimă cu brutalitate, lecția mării nu e copleșitoare decât într-un ceas ca acesta. Totul în jurul meu e ca o flacără. Aerul, apa cu miros de alge și nisipul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o figură bovină, fără coarne vizibile, Însă, ce a tras-o brutal de braț pe posesoarea acelor ochi și a smuls-o din Încleștarea cu mine, din lupta agonică de priviri În care ne angajase Întâmplarea pură. Se petrecea o comuniune pe căi cât se poate de secrete Între mine și ea, ne născusem, trăisem indiferenți și indiferent, frecându-ne privirile de obiecte indiferente și de alte priviri indiferente, fără să luăm act de trecerea timpului, de faptul că ne rostogoleam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am iubit Îndelung. „Eu nu mă opresc la dragostea fizică (amour); e prea puțin pentru mine, e doar o treaptă, cea mai de jos. Mă obsedează amorul ca sentiment, ca purificare de eu, dincolo de zgura nediferențiatoare a cărnii. Mă excită comuniunea În idei, altfel rămân insensibil la orice atracție. Aș vrea să acced la acel pattern de sentiment, În zona tiparelor erosului, să mă cufund În apa germinală“, i-am răspuns și, pe măsură ce vorbeam, simțeam distanța crescândă dintre eul meu autentic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dacă am frică de Înălțime; a fost o Încercare a mușchilor, a tendoanelor, a nervilor, am vrut să ating cota maximă de efort, să mă pun la probă; rezistam peste marginile normalului, dar revelația adevărată am trăit-o În acea comuniune perfectă cu piatra, cu aerul, cu cerul. Ajunși sus, A. s-a lăsat să cadă, cuprinsă de zbuciumul Întregului corp, pe stânca goală; se vedea cum Îi palpită pântecul, precum al Ledei, sub ploaia de aur; nu vorbea, nu auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și în meditația proprie, filozofică și religioasă, și mă gândesc la elementele recunoscute ca mărci ale originalității operei narative unamuniene: perspectivismul, ritmul constant ternar (istorie, viață personală, intraistorie), coalescența de vis și existență, personalismul, individualismul radical comunicarea dificilă în, totuși, comuniunea destinului metafizic, sentimentul tragic al omului confruntat cu eternitatea „ca substanță a timpului“ etc.) A vorbit cu precădere despre sine, nu numai în romane și nuvele, ci în toate scrierile sale, cu convingerea că „e mult mai bine să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sau nu credincios; știu că mă rog. Suntem câțiva inși care pe înserat ne reunim aici ca să ne rugăm spunând un rozariu. Nu-i știu cine sunt, nici ei nu mă cunosc pe mine, dar ne simțim solidari, într-o comuniune intimă. Și-acum cred că biata omenire n-are nevoie de genii. — Și soția dumneavoastră, don Avito? — Ah, soția mea! - exclamă Carrascal, și o lacrimă ce i se ivise într-unul din ochi păru a-i răspândi o lumină lăuntrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
crede în ceea ce susține că-i aparține; socialiștii nu cred în socialism, nici în lupta de clasă, nici în legea de fier a salariului sau în alte simbolisme marxiste; comuniștii nu cred în comunitate [și încă și mai puțin în comuniune]; conservatorii în conservare și anarhiștii în anarhie; <pretorienii nu cred în dictatură... Popor de coate-goale! Și crede cineva în sine însuși? Oare eu cred în mine? „Poporul tace!“ Așa se termină tragedia lui Boris Godunov de Pușkin. Fapt e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
așa cum îl iubești pe aproapele tău. De ce ți-ar fi de folos să câștigi lumea dacă ți-ai pierde sufletul? Bun; dar de ce ți-ar fi de folos să-ți câștigi sufletul dacă ai pierde lumea? Să punem în locul lumii comuniunea umană, comunitatea umană, comunitatea comună. Și iată cum religia și politica devin unul și același lucrul în romanul vieții actuale. Împărăția lui Dumnezeu - sau cum voia Sfântul Augustin, cetatea lui Dumnezeu - este, cetate fiind, politică, și Dumnezeu fiind, religie. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
purta numele meu, pe atunci încă evlavios și crezând, dacă nu în Dumnezeu, atunci măcar în Fecioara Maria, o sâcâise la orele de catehism pe fetița cu codițe. Fiind de aceeași vârstă, un capelan ne pregătise pe amândoi pentru prima comuniune în casa parohială a Bisericii Inima lui Christos. Lista pedepselor din chestionarul prntru confesiune - care sunt păcatele tolerabile, care sunt cele grele, care de moarte - ne picurase de pe buze fără nici o poticneală. Alături de unul dintre frații fetiței, se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spunea mereu Margarita - o știți, desigur, pe Margarita Xirgu -, noi, artiștii, avem scena În sânge și nu ne putem lipsi de căldura publicului. Microfonul e rece, e contra naturii. Eu Însumi am simțit, În fața acestei indezirabile mașinării, că-mi pierdeam comuniunea cu propriul meu public. — În locul tău, eu m-aș lăsa de mașinării și comuniuni. Am citit știrucile lui Molinari. Băiatul are pana zglobie, dar atâta literatură și atâtea portrete te amețesc până la urmă. De ce nu-mi povestești totul, așa cum Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]