4,390 matches
-
încet... și-n lacrimi stropii Se prefaceau pe-obrazul meu... Un vânt porni sa-ndoaie plopii, Să plângă printre crengi mereu. Împrăștiind frunzele-n aer Și-n noaptea neagră și ostilă Văzduhul tot era un vaier Un plâns sălbatic de copilă.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93321]
-
tale sunt ceva între tine și tine. Ele ies la suprafață sporadic, la un pahar de vin sau în clipe de intimitate. Dar de ce să le vinzi necu noscuților în librării? În copilărie - văd că mă refer foarte mult la copilă rie - am ținut un jurnal... pueril. L-am întrerupt brusc când mi-am dat seama că mama mi-l citea pe furiș. Mult mai târziu, am inițiat ceva care se numea „plăcerea zilei“. Voiam să-mi demonstrez mie însămi că
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-tău mi-a adus zambile la spital. Te-a luat în brațe, nici nu știai că exiști, căci dormeai tun și te-am adus acasă la Moșica, noaptea, după ce am traversat calea ferată în cartierul CFR“. Și pe urmă, când copila negruță îi cere, îi mai spune și că are semnul acela de peștișor pe șoldul stâng, pentru că i-a fost mereu poftă de pește când era gravidă cu ea, iar doamna făcea mereu merlucius pe grătar, împrăștiind fumul prin tot
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a mai apucat să o smucească în momentul în care ea își băgase deja degetele în priza de lângă bucătărie. Șocul electric le-a izbit în perete pe amândouă, iar tânăra mamă a simțit și ghemotocul din burta ei răzvrătindu-se... Copila negruță mișca, însă carnea degetelor era crudă și lacrimile au început după aceea să țâșnească, odată cu țipetele ascuțite. Tot cer înnegurat cu urme rozalii era și în noaptea aceea a cutremurului, în ’77. Copiii eram toți adunați pe o bancă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu reputație de Făt-Frumos, la care se uitau cu jind colegele de cancelarie, mamele elevilor și jumătate din restul populației feminine a orașului Focșani. Una peste alta, avea toate motivele să exerseze la clasă mecanismele biologic-sociale de afeminizare a unor copile de 10 ani. Patru ani de spaimă săptămânală sper că m-au vindecat de frica instituțională pentru totdeauna. N-am reușit însă niciodată să înțeleg de unde venea, dincolo de aplecarea către despotism care-i caracteriza stilul profesoral, disperata dorință a acestei
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
una dintre asistentele foarte tinere trecea printre paturile noastre împingând o măsuță chirurgicală plină cu cărți: volume groase, neatinse sau fascicule soioase, subțirele și gălbejite. Era o bibliotecă ambulantă alcătuită din cărțile uitate-lăsate-donate de bolnavi sau medici, pe care o copilă serioasă o plimba prin saloane notând împrumuturi și returnări. Cred că nu era deloc igienic, dar era unul dintre rarele momente ce te împăcau cu spitalul. Am citit destule dintre fasciculele soioase de pe masa chirurgicală, mai ales noaptea, cu lanterna
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mă obliga să ies la joacă și atunci când aș fi vrut să mai stau să citesc. Stârnea admirație și invidii printre gospodinele de la cele două blocuri și reprezenta un model incredibil de incomod. Tot ceea ce mă revolta pe mine, chiar copilă cum eram, o conducea pe ea cu încă o treaptă spre rai, atât de mare era puterea ei de a încasa nedreptățile, cu convingerea că astfel slujea unor cauze mult mai importante. Unul dintre lucrurile cele mai uimitoare la mama
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
azi care era motivul real al acestor razii, însă zvonurile erau că ar fi fost vorba despre verificări de virginitate, adică un soi de extemporale de bună conduită școlară. Deși nici nu începusem încă să mă transform în fată din copila rahitică ce eram, îmi aduc aminte de chipul roșu și vocea tremurată a prietenei surorii mele, povestindu-i cum a trebuit să stea la rând pe culoar, în fața cabinetului medical. După vreo jumătate de oră de așteptat, timp în care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ni-e clipă de-nceput Și orice asfințit ni-e răsărit de soare. Ni-e chiotul în horă un hultan, Iar plânsul îl ascundem sub pleoape; Și înfruntăm napraznic uragan, Știind că Ștefan Vodă e pe-aproape. E Dulcea Bucovina copilă din Carpați Cu iia zdrentuita-n toiul verii, Mereu jelita de stejarii-frati Pentru zălogul dat pe la imperii. E Dulcea Bucovina potirul de cobalt În care Cerul urca din izvoare, Pădurile coboară din înalt, Iar graiu-i scris pe straie și covoare
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by George L. Ostafi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93269]
-
lui taică-său, găsind-o uneori plângând cu mânuțile ei ca două pâinișoare albe în fața unei icoane, rugându-se în legea ei ca tăticuțul ei să vină sănătos acasă. De cele mai multe ori, Carlina refuza să vizualizeze imagini din viața acestei copile, puteau să îi aducă suferință. Intrase într-un joc existențial care pentru ea părea complicat. Nu putea schimba deocamdată nimic din toate câte se întâmplau. M. Speranțe și decizii Când plecase de acasă, Nicky împumutase o sumă de bani dintr-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pavată ce se întindea sub privirea ei. Sălășuind în ea o dorință arzătoare, superioară, se întoarse brusc și atinse cu buzele obrazul fin al Victoriei. O strânse la piept cu o dragoste mai mult decât ar fi fost permis încât copila exlamă: - Lasă-mă, dă-mi pace! Mamă! Te rog! Gândurile i se învălmășeau amestecându-se ca un lichid în care pui un pumn de sare și dă în clocot. Încercă la următorul pas să fie calmă și să elimine din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toate ungherele, risipind toată tristețea adunată în toți anii petrecuți departe de ea. Victoria era cuprinsă de gânduri multe care o frământau, era la o răscruce de drumuri și nu știa ce avea să o aștepte în viitor. Era o copilă ambițioasă, uneori prea dură cu ea, și nu era acea persoană care să își facă prieteni din tagma celor mai puțin puternici sau mai puțin capabili ca ea. Carmen la rândul ei își punea problema în felul următor: cine știe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
numai ceea ce trebuie în viață. Să nu ne comportăm ca niște ființe sabe, că nu ajungem nicăieri. Să nu te lași nici devorată de alții, să te numeri printre învingători și nu printre învinși. La urma-urmei, ea era încă o copilă în formare. Avea vise mărețe, dar încerca uneori să facă reconstituirea din cenușa rece a căsătoriei dintre Nicky și Carmen, după obiceiul femeilor părăsite. Privi cu optimism înainte și zise: oricum lucrurile se vor aranja bine. Nu o să-mi fie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mult decât îi știam. Încerca să-mi spună ceva. Avea o durere în suflet, mult mai adâncă decât lăsa să se vadă. Apoi l-am auzit zicând: „dacă mor te rog să ai grijă și de fata mea. E o copilă minunată, Melinda, Albert se va descurca, el este mai mare. La despărțire i-am promis că voi avea grijă de Melinda și de Albert. Mă fixă cu privirea în ochi și zise: - Chiar vei avea grijă? - Ai încredere în mine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
prieten mulți ani, încă din liceu, cu o fată pe care, în ultimul an de facultate, a început s-o placă, mai mult părintește pot spune, un profesor universitar. Evident, bătrînul a văzut tot timpul în prietena lui Dinu o copilă, dar copila a zis "da". Chiar și la ofițerul Stării Civile. Cu profesorul, evident. Cînd Dinu a aflat și a vrut să discute cu ea, s-o facă să înțeleagă anumite lucruri, știi ce i-a răspuns? "M-am săturat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ani, încă din liceu, cu o fată pe care, în ultimul an de facultate, a început s-o placă, mai mult părintește pot spune, un profesor universitar. Evident, bătrînul a văzut tot timpul în prietena lui Dinu o copilă, dar copila a zis "da". Chiar și la ofițerul Stării Civile. Cu profesorul, evident. Cînd Dinu a aflat și a vrut să discute cu ea, s-o facă să înțeleagă anumite lucruri, știi ce i-a răspuns? "M-am săturat să văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-i dragă fata. Auzi: liliac alb în ianuarie... Înainte de război, îmi făcusem o seră în București, toți oamenii mari apelau la mine. Cel mai mult îmi plăcea să duc flori unei prințese, așa o numea generalul Dragomir, "prințesa mea", o copilă ca un boboc de floare, mare pianistă, Anastasia și nu mai știu cum, da' generalul îi zice "Ana mea scumpă", locuia la etajul patru, în blocul Yanis, din Parcul cu Ciori... Blocul Yanis?! tresar eu. Îmi dădea mereu bacșiș; era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un inel cu un mic diamant pe când aceasta încă purta părul împletit în două codițe, i-a cerut fostului ei soț, recunoscut pentru sobrietatea lui vestimentară extremă, să pună bani împreună ca să-i cumpere Monicăi o haină de blană pe când copila avea doar 16 ani, o ducea în fiecare vară o lună la Mangalia, sub al cărei soare torid se întâlneau cu toată lumea bună a Bucureștiului, îi permitea să cultive o mică societate mondenă, cu ceaiuri dansante, excursii, nopți târ zii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fata mea iubită, am speranță. O să ne revedem, noi două, nu-i așa, Monica? O să pot să-ți sărut iar ochii, fața așa de dragă, părul ars de soarele Mangaliei, în vacanțe - nenumăratele noastre va canțe însorite. Curaj, scumpa mea copilă. Te binecuvântez din toată inima mea îngrijorată și adesea istovită. Să știi că sunt fericită că ești la Paris și că aș mai face iar acest sacri ficiu, cu bucurie și durere, dacă ar trebui să-l mai fac o dată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Dacă ai veni și mi-ai spune: „Ce-ai făcut cu cărțile mele, cu cărțile tatei?“ Iar mâine poate o să fie nevoie să mă întrebi „Unde e fotoliul galben?“... Te rog să nu te necăjești, vrei, frumoasa și viteaza mea copilă? Ai să refaci toate astea. Ce vârstă aveam eu acum 7 ani, când ne-am mutat aici? Mobilând apartamentul ăsta, [abia] la 55 de ani am creat casa visurilor mele, și încă nu perfect! Tu, scumpa mea, ai înai ntea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și, în sfârșit, fără a-i putea convinge în privința serviciului tău, am reușit să-i conving, fără să te reneg, că fiecare răspunde pentru faptele sale, mai ales în situația asta: despărțite, de doi ani încoace. Scumpa mea, dulcea mea copilă mult iubită, le-am mai spus și că, orice ai face, n-am să te reneg niciodată și că ai să rămâi odrasla pântecelui meu, a sângelui meu, a creierului meu, a inimii mele: copilul visat. Nici lașitate, nici „salamalec
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
marți [...] Chiar și dacă se întâmplă ce-i mai rău, tu trebuie să fii o ființă rațională; va trebui să trăiești, nu pentru răzbunare, ci pentru cei care te-au iubit și care poate au mu rit, căci, dulcea mea copilă, dragostea mea e atât de mare, încât am să-ți urmăresc de dincolo, din ceruri, pașii, faptele, ascensiunea. [...] III Sâmbătă, 31 decembrie [1949] [...] Ultima zi a anului, draga mea. L-am sperat bun pentru noi amândouă; într-o privință, a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
petreci vacanța? De ar fi ca această carte poștală să-ți parvină înainte de plecarea ta și s-o iei în geantă, ca pe un surâs din țara ta și ca pe un surâs stânjenit al bătrânei tale mame. Te iubesc, copila mea; nu mă gândesc decât la tine; mă gândesc mai puțin la lucrul tău, care lâncezește. Aici am uitat de tot, afară de Tine. Mă odihnesc, trist, însingurată. Totuși sper să mă odihnesc, să-mi vindec mizantropia și spleenul, să adun
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care le adunăm din pădure trosnesc și pârâie, cerul e înstelat, țârâitul greierilor se aude somnoros și îndepărtat, sub clar de lună. Mi se strânge inima la chemarea asta discretă a amintirilor; mă gândesc la tine, scumpa mea, nobila mea copilă; mă gândesc la întoarcere, la Mimi, la pistruii ei, și îmi vine să plâng, să țip, să alerg spre eden: orașul în care ne vom revedea. Este în cer? E pe pământ? E Bucureștiul? Draga mea, mă încearcă un plâns
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
găsești pe nimeni la Paris, unde sunt intelectuali, oameni mult mai șlefuiți decât țăranii de la Dunăre. Lucrul ăsta mă chinuie enorm și mă face să sufăr ca pentru o jignire personală. Asta este. Te rog să te gândești la asta, copila mea. [...] M. c. p. 10 octombrie [1950], marți Scumpă prietenă, copil scump, nu pot să-ți spun destul cât te iubesc și cât m-au amuzat cărțile tale poștale în care-mi vorbeai de „excursie și camping în Bretania“. Doar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]